L-am găsit în două trimiteri pe net. Una era un referat despre el. Alta era cu un text pirat din „Singur în fața dragostei”. Îl puteai descărca. Și citi. Gratuit. Piratate sunt doar textele bune. Nu avem atât de mulți scriitori basarabeni cu texte piratate.

A avut o pensie personală. Prin anii 90, când au fost anulate pensiile personale ale foștilor nomenclaturiști komuniști, a nimerit și el în listă cu tot cu pensia sa de merit. Și de atunci trăiește cu o pensie mai mică decât cea a fostei femei de serviciu de la Uniunea Scriitorilor.

Are 84 de ani. E Aureliu Busuioc. Este autorul unuia dintre cele patru romane ale literaturii române din Basarabia, care au făcut istoria literaturii române din anii 60 ai secolului trecut. Fumează câte trei pachete de „Temp” pe zi. După moartea soției. Publică câte o carte pe an. E fericit că a intrat în „marasm” la 84 de ani, spre deosebire de alții, care intră la 44 de ani.

Nu zic nimic nici de bursă de merit, nici de Academie, nici de Uniunea Scriitorilor.Nu vorbesc nici despre grija față de oamenii în etate, nici de cultura statului, nici de atitudinea statului față de cultură.

E „Hronicul găinarilor”.

Va veni „Și a fost noapte…”, ultimul roman al lui Aureliu Busuioc. Va fi pe net. Piratat. Printre puținele romane ale literaturii române din Basarabia. Apreciez libertatea internauților. Apreciez lectura. Dar atunci când tragi un text, care încă e sub drepturi de autor, iar autorul trăiește dintr-o pensie de sub o mie de lei pe lună, poate merită să investești într-o carte. Cei 6 sau 8 lei se vor duce la un tânăr de 84 de ani din cei 60 sau 80 de lei din prețul cărții. Dacă nu avem grijă de oamenii în etate, investește, cel puțin, în acești tineri scriitori.

Avem doi sau trei. Atât.

Gheorghe Erizanu