Adevăratul Shor s-a născut la 30 mai 1899. În familia negustorului Veniamin Shor din Nikopole, Ukraina. Și avea prenumele Osip. Dar ai casei îi spuneau Ostap. Cu Ostap a intrat și în literatură. Și în Basarabia, și în România. Lumea îl știe ca Ostap Bender. Din Raportul public al companiei de scris Ilf și Petrov.

În 1900 familia Shor s-a mutat la Odesa.

După terminarea gimnaziului Ostap Shor devine student la facultatea de fizică și matematică a Universității din Novorosiisk. Abandonată la scurt timp pentru facultatea de mecanică a Universității Tehnice din Sankt-Petersburg. După un an, la 13 septembrie 1917, pleacă și de aici.

Tânărul Shor, la 18 ani, își începe adevărata viață.

Caută găina care îi aduce ouă de aur. Și o găsește pe drum. O găină ciudată. Vie. Dar fără pene. Participă cu ea la expoziția agricolă. Găina devine o celebritate. Ziarele din Odesa vorbesc despre marea invenție a savantului local. Industria alimentara a reacționat cu mare entuziasm la găina fără pene. Sunt organizate conferințe științifice unde Shor, deghizat în bătrân profesor, vorbește despre avantajele imense ale găinii chele. Firma „Găina ideală” semnează contracte cu cele mai mari fabrici avicole din sudul Rusiei. Avansurile au fost transferate. Iar când agenții au venit după găina ideală, atunci au găsit acea unică găină cheală și celebră, care avea agățat de gât inscripția: „Noi, savanții din Odesa, am mai inventat și găina fără cap și oase”.

La 19 ani Ostap Shor își sărbătorea ziua de naștere în compania fabricantului de zahăr Evlampii Kiteakin, banditului Vasika Kosoi și rabinului Bernstein. Toți erau mulțumiți de faptele geniale ale lui Shor.

Lui Kuteakin Shor i-a salvat afacerea, eliminându-l pe concurentul direct, comerciantul Rozenbaum. Ambii negustori au trimis o partidă de vin (cu mult zahăr și puțini struguri) spre Siberia. Vinul s-a oțetit până la Samara. Shor i-a recomandat lui Rozenbaum să pună în vin acid sulfuric. Astfel vinul putea ajunge și până la Habarovsk. Vinul a ajuns, dar nici ultimul alcoolic rus nu a riscat să-l bea. Astfel Rozenbaum a falimentat.

Bandei lui Vasika Kosoi, care voia să fure niște bani dintr-o bancă,  Shor i-a deschis ușa imensă. Care nu putea nicidecum să fie deschisă din exterior. Și atunci Shor, îmbrăcat în hornar, a intrat în interiorul băncii.

Rabinului Bernstein Shor i-a recomandat să vândă locuri în rai. Locurile și condițiile erau după posibilitățile enoriașilor. Astfel rabinul și-a reparat casa, biserica.

Din toate aceste afaceri Shor s-a ales cu un comision rezonabil.

În cele 10 luni, cât a durat drumul revoluționar din Moscova până la Odesa, Shor și-a câștigat bani ca inspector de pompieri, ca mare maestru în șah (fără a cunoaște cum se mută nebunul), ca pictor (fără a putea duce o linie dreaptă) și ca soț al unei ponderate proprietare de magazin, ca să poată mânca.

În Odesa a ajuns în cel mai prost moment. Orașul era ba în stăpânirea lui Petliura, ba a lui Denikin, ba a lui Kotovski.  Unica putere constantă  era doar banda lui Mișka Iaponcik. Care prăda orașul ca adevăratul stăpân. Ca să-și apere casele oamenii au creat miliții din voluntari. Shor a intrat voluntar în milițiile populare. Își îndeplinea misiunea cu mare sârg. Nici un bandit nu scăpa de Mauserul lui Shor. Această celebritate i-a atras atenția lui Mișka Iaponcik. Care a decis lichidarea lui Shor. Cei patru killeri trimiși de Iaponcik au fost împușcați de Shor. Caz intrat în crestomațiile miliției populare ca cel de la cafeneaua de pe strada Lonjeronovskaia. Oricum, Iaponcik s-a răzbunat pe Shor. I l-a ucis pe fratele acestuia, poetul Anatolii Fioletov. Shor i-a urmărit și i-a găsit pe ucigași. A apărut singur în bârlogul lor de pe Peresâpi. Bandiții mult timp au cerut îndurare. Shor i-a iertat. Și a băut cu ei toată noaptea spirt. Dimineața i-a părăsit, jurându-se să nu mai pună niciodată în viață mâna pe pistol.

În 1934 Shor se duce în Celeabinsk ca să-l ajute pe prietenul său Vasili Iliciov, directorul uzinei de tractoare. În 1937 Iliciov este arestat de NKVD. Cekiștii vin și după Shor. Care se bate cu ei. Este arestat. Evadează. Se ascunde întâi în Leningrad, apoi se mută la Mosocva. Unde locuiește la prietenul său, scriitorul Iurii Oleșa. (Iurii Oleșa a încercat în anii 20 să fondeze Cooperativa de scris, avându-i ca angajați, în prima etapă, pe Ilf și Petrov).

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial Shor încearcă să intre în Leningradul blocat. Fără succes. Se îmbolnăvește de exemă. Care se transformă în cancer de piele. Shor, bonav, este evacuat în Tașkent. Unde se lecuiește.

După război revine în Moscova. Locuiește în garsoniera surorii sale, Eliza Rappoport, fosta soție a interpretului Leonid Utiosov. Se angajează însoțitor de vagon pe ruta Moscova – Tașkent. 15 zile le face în tren spre Tașkent, apoi 15 spre Moscova. O lună stătea în garsoniera surorii.

Fără familie, fără copii, cu două atacuri de cord, cu vederea pierdută la un ochi, Ostap Shor, moare la 79 de ani. Este înmormântat în 1978 într-un cimitir periferic al Moscovei.

Dacă nu era Raportul Kroll  și Virgil Pâslariuc, atunci nici nu aveam să știu că Ostap Bender a ajuns la bătrânețe. Pre numele său adevărat. Shor. Ostap Shor. Osip Shor. Osip Veniaminovici Shor.

 

Gheorghe Erizanu