Ediția din 1963.

Ediția din 1970.

Ediția din 2012.

Povara bunătății noastre de Ion Druță. Săptămâna viitoare apare ediția a VII-a, definitivă. De la ediția clasică, din 1970, care a apărut în română abia după două ediții în traducere rusă, cea din 1968 din Biblioteca „Drujba narodov” a Casei Editoriale Izvestia și cea din 1969 de la Sovietskii pisateli, a mai fost ediția din 1990, îngrijită de Eugen Lungu și Valentin Guțu, romanul a tot fost rescris, modificat.

A fost pierdut moș Bulgăre.

„- Săracul Bulgăre…

L-a cunoscut. Îl cunoștea toată Câmpia Sorocii. Era un bătrân ciudat, fără griji, fără căpătâi. Îmbrpcat într-un sumănel vechi, încins cu o legătoare de rogoz, de când îl ținea lumea minte, colinda câmpia cu o vargă înfiptă pașnic la subsoară. Ba o lua spre răsărit, ba se întorcea înapoi spre apus. Se grăbea ca nu cumva să întârzie la judecată, căci zicea el, se duce pentru ultima oară, știind bine că o să se facă dreptate.

Era pe cât de voinic, pe atât de blajin din fire. Tot grăbind pașii spre judecată, ba se oprea într-un sat, ba în altul.”

A apărut Molda. Haralampie și Nicolai au devenit Haralambie și Nicolae. Unchiul lui Mircea a devenit și el Nicolae. Dintr-o eroare. Poezia lui Coșbuc a fost schimbată cu cea a lui Alecsandri. „Mâinile”, care apăreau în ediția chirilică, cea din 1970, în pofida gramaticii de atunci, cu „i scurt”, a devenit la prima ediție cu alfabet românesc „mânile”. Ediția din 1992 de la Minerva din „Biblioteca pentru toți” a preluat integral ediția Lungu & Guțu.

Ediția din Cartier Clasic revine la Nicolai și Haralampie. Nu se spune în satele Basarabiei Haralambie. În alt roman din acea perioadă, cel al lui Vasilache, „Povestea cu cocoșul roșu”, apare și acolo un Haralampie. I-am redat numele Grigore unchiului lui Mircea. Nu puteau doi frați să poarte același nume. Am revenit la „mâinile” de la ediția din 1970. Și tot așa, pagină după pagină, cu câteva ediții pe masă, tot întrebând și tot primind răspunsuri, am ajuns la o ediție care să ne fie dragă, în primul rând, nouă.

Ion Druță răspunde la mailuri ca un aristocrat al scrisului. Promt.

N-am reușit să-l aducem pe moș Bulgăre. Dar Ion Druță va reveni la moș Bulgăre. E o promisiunea pentru Câmpia Sorocii. Am pipăit edițiile precedente, ca să ne convingem de corectitudinea anilor. În bibliografia lui Druță anii sunt dați foarte aproximativ. Și mi-am pus mâinile în cap. Dacă informația este aproximativă acum, atunci ce va fi peste 50 de ani?

Iese un lucru bun. Ne puteți judeca de vinerea viitoare.

Gheorghe Erizanu