În 1972, un absolvent al școlii medii din Lipnic, medaliat cu aur, fotbalist care voia să joace ca Garrincha (oportuniștii de atunci voiau să fie Pele), încă cu puf pe fața care nu a cunoscut celebrele lame Voshod, a intrat la Facultatea de Matematică a Universității de Stat din Chișinău.

După algoritmii din timpul orelor, seara, la cămin sau în gazde, pe unde erau aciuați studenții de la matematică, începea cealaltă viață a viitorilor matematicieni: cărțile care nu existau nicăieri, dar circulau nopțile printre studenți. Și lecturile de noapte. Camus sau Marin Preda se împrumuta pentru trei nopți. Săgețile lui Petru Cărare se împrumutau pentru o singură noapte. Cartea lui Cărare, printr-o eroare voită sau din neglijență a cenzurii, asta nu o știm, a fost pentru două săptămâni în librăriile din Chișinău. Și a ajuns în multe biblioteci personale. Cartea parcă era, dar parcă nu era.

I-a venit rândul pentru o noapte de Săgeți și proaspătului student din Lipnic. A citit cartea și a transcris-o de mână, integral, într-un caiet de 96 de pagini. În acea noapte. A schimbat două pixuri până dimineața.

După primul an de universitate studentul de la Lipnic a schimbat Matematica pe Litere. Bănuiesc, au fost și doi ani de armată. Pentru educația spiritual-morală sovietică.

În 1989 fostul student de la matematică debuta cu volumul de poeme Cuvinte și tăceri. Care se deschidea cu:

iertăm greșiților greșeala,

iertăm iubitelor trădarea

și alți greșiți ne înconjoară,

alte iubite ne înșală

Petru Cărare n-a mers mai departe de prima pagină. Și a făcut ultima parodie (dintre optzeciști, care publicase până la perestroikă, au intrat în Lista lui Cărare Nicolae Popa, Lorina Bălteanu, Ion Cațaveică și Efim Bivol):

iertăm greșiților greșeala

și a” iubitelor trădări:

dar alți greșiți ne-apar în zări

și alte fete ne înșală.

Și iar greșiților – iertare,

și iar iubite trădătoare…

Studentul din Lipnic, care a transcris într-o noapte din 1972 Săgețile lui Cărare, iar Cărare i-a făcut ultima parodie în 1989, este actualul poet cu barbă căruntă Vsevolod Ciornei.

 

 

 

 

Gheorghe Erizanu