În 2001 la Cartier apărea volumul lui Dumitru Crudu Salvați Bostonul. Titlul inițial era Salvați New York-ul, dar după 11 septembrie 2001 autorul a decis să schimbe titlul.
În fiecare a treia zi de luni a lui aprilie, de Ziua Patrioților, în Boston se organizează cel mai vechi și cel mai celebru maraton din lume. 25 de mii de oameni s-au înscris la maratonul de luni.
Atentatul terorist s-a soldat cu 3 morți, 17 răniți în stare critică, 25 de răniți în stare foarte gravă. Numărul total al răniților: 144. Printre cei morți este un copil de 8 ani. Sunt datele de ieri.
Salvați Bostonul de Dumitru Crudu n-a fost tradus în engleză. Și nu mai este în librării. Poate fi găsit în unele biblioteci. Care l-au cumpărat. Dacă, cumva, bibliotecarele n-au cumpărat atunci Zodiac 2001.
Ce-o fi fiind cu lumea? Ce-o fi fiind cu literatura? Am o frică mai veche de poezie. Recent mi-am radiat o dedicaţie care începu să-mi pară suspectă.
@Maria Sleahtitchi: A fost Nostradamus. Care a scris poezii. Și lumea a crezut că sunt profeții. Este Dumitru Crudu. Care face profeții. Și lumea crede că sunt piese. Mai este Ghimpu. Credeam că el face politică. Iar el face profeții.
asa incep minciunile despre clarvazatori!
@catalin codru: Am vorbit de o coincidență. S-o privim așa cum este.
Ce s-a legat Dumitru de capul americanilor: Salvaţi New Yorkul, salvaţi Bostonul? Nu poate să scrie o carte (sau o versiune a piesei) cu titlul, mult mai potrivit „SALVAŢI PHENIANUL!” ?
@mvc, @dandy: Cred că e mai aproape de noi „Salvați Moldova”.
Dupa „profetiile” lui Ghimpu e stringent actual titlul „Salvati Moldova!”
Și a fost Boston-ul, și a fost Waco-ul, … Ce va mai fi oare?
Oricum, salvați RM & RO.
@Nic Arsa: Aici totu-i salvat. Trăim ca în Herta Muller.
Herta Müller, care este mai supra-realistă decat este super-cinicul Salvador Dalí (pe care, de fapt, il „iubesc la nebunie”).
@Nic Arsa: Nu sunt fan Dali. Îl prefer pe Picasso.
Interesant. Picasso, în opinia mea, este (extrem de) previzibil și (destul de) plicticos.
@Nic Arsa: Apreciez forța. Poate de aia e Picasso.
Văd acum, la re-citire, că ar fi trebuit să utilizez adjectivul ”plictisitor” pentru că mi se pare ceva mai aproape de ceea ce simt emoțional referitor la maestrul spaniol, care a trăit mai tot timpul la Paris.
De acord cu forța care emană din lucrările lui Pablo Picasso.
Asta nu îl face, în ochii mei, mai puțin previzibil și/sau mai interesant decât era/este. Picaso este interesant doar scăzut spre mediu, deci este sensibil mai mult plicticos decât interesant.
Oricum, „de gustibus et coloribus … „