Nicu Popescu publică pe platforma www.ospoon.eu articolul  PUTIN 3.0. Îl republic aici. Dar îl puteți citi și pe „platforma de gândit, zis și făcut”. Este și originalul englez acolo. Sunt și imagini. Sunt și alte articole acolo, care, de obicei, mass media sau internauții le ocolesc. Sunt articole de analiză. Ospooneuenii se duc în livadă după măr. Nu-l culeg doar de pe butoanele „mărului mușcat”.  Mai e și o speranță a tinerilor. Mai e și onoarea ingenuă. Cu siguranță, ei vor vedea o Rusie și o Euroasie fără Putin. Nu știu dacă Putin e răul cel mai mare pentru Rusia. Dar politicienii, ca și pamperșii, trebuie periodic schimbați.


Politicienii înțelepți își cresc succesori viabili. Politicienii autoritari își ard urmașii. Iar politicienii de mâine vor citi în toamnă, în română, bestseller-ul englez „Noul Machiavelli”. Poate ei vor înțelege ceva.

Iar până atunci citiți Nicu Popescu, citiți www.ospoon.eu.

E o recomandare subiectivă.

Toate regimurile sunt bazate pe un aliaj între constrângere și inspirație, între teamă și promisiune, între înșelătorie și metanarațiune. Dar pentru a fi de succes, liderii autoritari trebuie să susțină o idee. Cu cât mai convingătoare e oferta lor ideologică, cu atât mai puține constrângeri trebuie să aplice ei, cu atât mai ieftin îi va costa regimul, care va fi cu atât mai longeviv. În felul acesta, autocrații acestei lumi folosesc varii ideologii ca fundamente ideologice – de la islamism la comunism și de la monarhism la anti-colonialism. Dar în momentul în care ei își epuizează ideile, începe numărătoarea inversă. Aceasta e și situația în care se află Vladimir Putin, liderul Rusiei, în pofida victoriei înregistrate ieri.

Ideea lui Putin

De-a lungul anilor, Putin a început să fie asociat cu un set de idei pe care le-a folosit în campanii. Idei care au fost foarte convingătoare și atractive pentru cei mai mulți ruși. Până a veni la putere în 1999-2000, ideea pe care a vândut-o Putin a fost lupta cu terorismul și combaterea amenințării integrității teritoriale a Rusiei. Declanșarea războiului din Cecenia prin atacuri și bombardări ale blocurilor de locuit din diferite orașe ruse, inclusiv Moscova, a făcut substanța ideologică a lui Putin să apară drept urgentă și proeminentă.

La alegerile din 2003-2004, Putin a lansat un val anti-oligarhic și promisiuni de a lupta împotriva corupției, de a epura sistemul economic și de a-i constrânge pe cei prea bogați. Ca parte din această campanie, Hodorkovski a fost închis.

Campania din 2007-2008 s-a centrat pe proaspăta măreție geopolitică și ridicare din genunchi a Rusiei (expresie folosită de loialii regimului de la Kremlin). Ideea centrală a campaniei s-a exprimat prin intensă isterie anti-Vest prin referințe la pericolele revoluțiilor colorate sponsorizate de SUA, văzută ca responsabilă pentru înconjurarea geopolitică a Rusiei. Așa, de-a lungul anilor, a fost construit profilul ideologic a ceea ce s-ar numi putinism.

Realități

1. Criza de idei

Dar Putin și-a secat rezervele de atractivitate la nivel de idei. El vine cu prea puține idei noi pentru a-și alimenta tot mai fragilul sistem politic. Vechile lui promisiuni sunt distruse de realitățile Rusiei, iar alte promisiuni el nu face. Ăsta e unul dintre motivele din care Putin întâmpină cea mai mare provocare și amenințare pentru a-și menține puterea.

Promisiunea de a restabili integritatea teritorială îl lovește ca un bumerang. În timp ce Putin a venit la putere pe un val patriotic, în care mulți erau gata să moară pentru Caucaz, acum 62% dintre cetățeni susțin sloganul “nu mai hrăniți Caucazul!”. Războiul de fațadă al lui Putin cu oligarhii e la fel: super-bogații anilor 90 sunt super-bogații de azi, singurul lucru care s-a schimbat e că numărul lor s-a dilatat în rândurile prietenilor personali ai lui Putin. Moscova rămâne în topurile listelor cu casele miliardarilor cu 79 miliardari care locuiesc la Moscova, față de 59 din New York și 19 din Beijing. Și chiar dacă economia rusească e de 4 ori mai mică decât economia chinezească, prima are 101 miliardari, iar China – 115. Pentru unii ruși numărul miliardarilor e o medalie de onoare, dar pentru cei mai mulți ăsta e doar un semn de cât de încâlcit, corupt și nedrept este sistemul economic rusesc.

2. Măreața și Sfânta Rusie

E mult mai dificil să te lauzi cu măreția Rusiei în criză economică; la fel de dificil e să îi acuzi pe americani pentru toate în momentul în care Obama e departe de monstrul convenabil care era Bush. Oricum, disfuncționalitatea sistemului lui Putin bazat pe nivele înalte de corupție, un mediu nesigur de afaceri și numeroase abuzuri ale aparatului de stat e mult mai pertinentă și importantă decât schemele geopolitice din Vest.

Și alte promisiuni ale lui Putin au fost banalizate de realități. Verticala putere s-a transformat într-un fals. Dictatul legii s-a transformat într-o corupție din ce în ce mai adâncă, Rusia coborând între 2004 și 2011 de pe locul 90 pe locul 143 în topul de percepție a corupției realizat de Transparency International.

3. Pieptul dezgolit

Trucurile de PR și machismele au înlocuit orice fel de idei pe care le-a încercat Putin în proiectul lui. În ultimii ani, profilul lui public s-a redus la o serie de fotografii și clipuri youtube cu Putin pozând cu pieptul dezgolit la vânătoare, descoperind amfore bizantine în timpul scufundărilor sau cântând Blueberry Hills. Totul foarte cool ca formă, dar zero ca și conținut. Și în timp ce la începuturile carierei imaginea lui Putin în avioane de război și în tancuri îi arătau vigoarea și energia în contrast cu aproape defunctul Elțin, acum toate trucurile lui Putin nu îl fac să arate decât ca pe un tip plictisit de viață și mereu în căutare de distracții.

Cum l-a subminat Medvedev pe Putin. Dacă nu Putin, atunci cine?

Evident de ceva timp, dar tolerabil numai atât cât Medvedev a pretins să fie adevăratul președinte prin strigătele despre necesitatea luptei împotriva corupției și modernizarea sistemului politic și economic. Cu Medvedev dat la o parte, Putin rămâne mai gol ca niciodată la nivel de idei și ideologie. Mai rău (pentru Putin), președinția lui Medvedev a jucat un rol important în delegitimizarea lui Putin, mărind așteptările vizavi de modernizarea țării și lupta împotriva corupției. E o iluzie că Putin pare mai slab decât  înainte. Actuala lui campanie electorală a fost chiar de succes. El a reușit să dezorienteze opoziția, jucându-i destul de bine propriul joc, prin proteste publice masive. Campania lui a țintit inspirarea fricii față de reîntoarcerea instabilității anilor 90, piperând-o cu un pic de anti-americanism și frici de revoluții colorate, promisiuni de mărire a fondurilor sociale și cu retorica întrebare Dacă nu Putin, atunci cine? și, pe termen scurt, cu infuzii cu steroizi de susținere publică de la persoane publice ca Patriarhul Kiril sau Chulpan Khamatova, cunoscuta actriță din Goodbye Lenin.

Niciunul dintre aceste elemente de campanie nu salvează agenda politică și de idei a lui Putin, dar se pare că ele au funcționat pe termen scurt. Au reușit să îi stimuleze principalii votanți și să pună opoziția în defensivă. Mai grav e că steroizii îmbunătățesc performanța pe termen scurt, dar dăunează sănătății pe termen lung. Fără o mai mare agendă de idei, lui Putin îi va fi mult prea greu să ascundă faptul că putinismul nu aduce nimic decât puterea personală a lui Putin.

Gheorghe Erizanu