Rostul banilor. După Ayn Rand

„Revolta lui Atlas” (3 vol.) de Ayn Rand

„Revolta lui Atlas” (3 vol.) de Ayn Rand

— Deci crezi că banii sunt rădăcina tuturor relelor? i s-a adresat Francisco d’Anconia. Te-ai întrebat vreodată care este rădăcina banilor? Banii sunt un obiect de schimb, care nu poate exista dacă nu există bunuri produse și oameni capabili să le producă. Banii sunt forma materială a principiului care spune că oamenii care își doresc să aibă de a face unul cu celălalt trebuie să aibă de a face cu schimbul și să dea valoare în schimbul valorii. Banii nu sunt ustensila șmecherilor, care-ţi revendică produsul folosindu-se de lacrimi, ori cea a tâlharilor, care ți-l iau cu de-a sila. Banii pot exista doar prin oamenii care produc. Asta consideri tu malefic?

Când accepţi bani pentru efortul făcut de tine, faci asta doar cu condiţia că-i vei oferi la schimb pentru produsul făcut prin efortul altora. Nu sunt șmecherii sau tâlharii cei care dau valoare banilor. Nici un ocean de lacrimi, nici toate armele din lume nu pot să transforme bucăţile alea de hârtie din portofelul tău în pâinea de care ai nevoie ca să supraviețuiești a doua zi. Bucăţile alea de hârtie care ar fi trebuit să fie aur sunt o dovadă de onoare – dreptul tău asupra energiei pe care o produc oamenii. Portofelul tău este speranţa ta că, undeva, în lumea care te înconjoară, există oameni care-și vor îndeplini obligaţiile legate de principiul moralităţii care este rădăcina banilor. Asta consideri tu malefic?

Te-ai uitat vreodată la sursa producţiei? Uită-te la un generator electric și îndrăznește să-ţi spui că a fost creat de efortul fizic al unor brute fără creier. Încearcă să crești o sămânţă de grâu fără știinţa pe care au lăsat-o cei care au descoperit asta. Încearcă să obţii hrană fără mișcare fizică – o să afli că mintea unui om e rădăcina tuturor bunurilor produse și a tuturor bogăţiilor existente pe Pământ.

Dar spui că banii sunt făcuţi de cei puternici pe socoteala celor slabi? La ce putere te referi? Nu este puterea care vine din arme sau mușchi. Bogăţia este produsul unui om care gândește. Atunci banii sunt făcuţi de omul care inventează un motor în detrimentul celor care nu l-au inventat? Sunt banii făcuţi de cei inteligenţi în detrimentul celor proști? De cei capabili în detrimentul celor incompetenţi? De cei ambiţioși în detrimentul celor leneși? Banii sunt făcuţi – înainte de a fi putut fi furaţi sau ascunși – din efortul fiecărui om onest, fiecare în măsura posibilităților lui. Un om onest este unul care știe că nu poate consuma mai mult decât a produs.

A face tranzacții pe bani este codul oamenilor care dau dovadă de bunăvoință. Banii se bazează pe axioma că fiecare om este stăpânul minţii sale și al efortului său. Banii nu dau nicio putere ca să prescrie valoarea efortului tău, mai puţin alegerea voluntară a celui care dorește să-ţi dea efortul lui în schimb. Banii îţi permit să obţii bunuri proprii prin muncă, de aceea au valoare pentru cei care cumpără bunurile, dar nu mai mult. Banii nu-ţi permit să faci nicio afacere în afara celor cu beneficii comune, așa cum exprimă judecata limpede a celor care tranzacționează. Banii îţi cer recunoașterea faptului că oamenii trebuie să muncească pentru binele lor, nu pentru rău, pentru obținerea lor, nu pentru pierdere, recunoașterea faptului că ei nu sunt animale de povară, născute să ducă în spate mizeria ta, că trebuie să-i preţuiești, nu să-i rănești, că cea mai obișnuită legătură dintre oameni este nu tranzacționarea durerilor, ci schimbul de bunuri. Banii îţi cer să vinzi nu o slăbiciune față de neputințele oamenilor, ci talentul tău de a le înţelege motivele; cer să faci nu cea mai proastă investiţie, ci cea mai bună pe care o poţi face cu banii pe care-i ai. Iar când oamenii trăiesc din comerţ – unde rațiunea, nu forța, este arbitrul suprem –, cel mai bun produs este cel care obține cea mai bună performanţă, cel cu cea mai bună judecată și cu cea mai mare capacitate, iar nivelul productivităţii unui om este echivalent cu nivelul recompensei. Aceasta este condiţia de a fi a celor a căror ustensilă și simbol este banul. Asta consideri tu malefic?

Dar banii sunt doar unelte. Te vor duce oriunde dorești, dar nu-ți vor ține loc de șofer. Îţi vor oferi mijloacele să-ţi satisfaci dorinţele, dar nu te vor alimenta cu dorinţe. Banii sunt năpasta oamenilor care încearcă să răstoarne legea cauzalităţii și nenorocirea celor care încearcă să substituie rațiunea umană prin luarea în posesie a produselor rațiunii.

Banii nu vor cumpăra fericirea pentru omul care nu are nici cea mai vagă idee despre propriile lui dorințe: banii nu-i vor oferi o scară de valori dacă el a uitat ce e demn să fie prețuit și nu-i vor construi un scop dacă a renunțat la dorinţa de a-l căuta. Banii nu vor cumpăra inteligenţă pentru prost, sau admiraţie pentru laș, sau respect pentru incompetent. Omul care încearcă să cumpere creierul celor superiori lui pentru ca ei să-l servească – banii înlocuindu-i rațiunea – va ajunge o victimă a celor inferiori lui. Oamenii inteligenţi îl părăsesc, dar trișorii și escrocii se îngrămădesc în jurul lui, atrași de o lege care nu a fost încă descoperită: că niciun om nu poate să fie mai mic decât banii lui. Acesta este motivul pentru care îl consideri diabolic?

Numai omul care nu are nevoie de ea este cel mai potrivit să moștenească averea, omul care ar face avere indiferent de unde a început. Dacă un moștenitor poate face față banilor pe care îi are, ei îl ajută, dacă nu, ei îl distrug. Dar privești în perspectivă și deplângi faptul că banii l-au corupt. Oare așa s-a întâmplat? Sau el și-a întinat banii? Să nu invidiezi o moștenire care nu merită să fie invidiată; averea lui nu este a ta, iar tu nu te-ai fi descurcat mai bine. Nu te gândi că ar fi trebuit să-ţi revină; încărcând lumea cu cincizeci de paraziţi în loc de unul, nu va învia potențialitatea care a fost în averea aceea. Banul este o putere care ar muri fără rădăcină. Banii nu vor servi minţii care nu se potrivește cu ei. Acesta este motivul pentru care îi numești malefici?

Banii sunt mijlocul tău de supravieţuire. Verdictul pe care îl dai asupra sursei existenţei proprii este verdictul pe care îl dai asupra vieţii proprii. Dacă sursa este coruptă, ţi-ai blestemat propria existenţă. Ţi-ai câștigat vreodată banii prin fraudă? Prin încurajarea viciilor și a prostiei umane? Prin satisfacerea proștilor, în speranţa că vei primi mai mult decât merită capacitatea ta? Prin coborârea standardelor? Prin a face munca pe care o dispreţuiești pentru cumpărători pe care-i urăști? Dacă da, atunci banii tăi nu-ţi vor oferi nicio satisfacţie și niciun moment care să te facă fericit. Și apoi, toate lucrurile pe care le cumperi vor deveni nu un omagiu pentru tine însuţi, ci un reproș, nu o realizare, ci un lucru care-ţi amintește despre rușine. Apoi vei urla că banii sunt malefici. Malefici pentru că nu vor înlocui stima ta de sine? Malefici pentru că nu te vor lăsa să te bucuri de depravarea ta? Să fie aceasta rădăcina urii tale pentu bani?

Banii vor rămâne mereu un efect și vor refuza să te înlocuiască pe tine în ipostază cauzală. Banii sunt produsul virtuţii, dar nu-ţi vor da virtute și nu-ţi vor răscumpăra viciile. Banii nu-ţi vor da ce nu ai câștigat, nici material, nici spiritual. Este aceasta rădăcina urii tale pentru bani?

Sau ai spus cumva că iubirea pentru bani este rădăcina tuturor relelor? A iubi ceva înseamnă a-i şti şi a-i iubi natura. A iubi banii este a şti şi a iubi faptul că banii sunt creaţia forței pozitive care zace în tine şi, mai ales, o cale pentru a-ți preschimba efortul prin efortul celor mai buni. Cel care-şi declară cel mai tare ura pentru bani este cel care și-ar vinde sufletul pentru doi bănuți – şi are un motiv bun să-i urască. Cei care iubesc banii sunt gata să lucreze pentru ei. Ştiu că au tot ce le trebuie ca să-i merite.

Să vă dau un sfat despre ce-ar trebui să vezi în caracterul oamenilor: cel care blestemă banii i-a obţinut pe căi necinstite; cel care-i respectă i-a câştigat.

Fugi cât te ţin picioarele de oricine-ţi spune că banii sunt diabolici. Propoziţia asta este precum clopoțeii leprosului pentru tâlharul care se apropie. Atâta timp cât oamenii trăiesc împreună pe Pământ şi au nevoie de căi ca să coopereze, singurul substitut, dacă ar lăsa banii deoparte, ar fi țeava puștii.

Dar banii îţi cer cele mai înalte virtuţi dacă îţi doreşti să reuşeşti sau să-i păstrezi. Oamenii care n-au curaj, mândrie şi stimă de sine, cei care n-au niciun simţ etic faţă de dreptul la bani şi nu-s gata să-i apere la fel cum îşi apără vieţile, cei care-şi cer scuze pentru că sunt bogaţi nu vor rămâne bogaţi pentru mult timp. Ei sunt momeala naturală pentru muşuroiul de tâlhari care stau sub stânci de secole, dar se târăsc afară cum simt miros de om care imploră iertare pentru vinovăţia pe care o simte din pricina faptului că are avere. Se vor grăbi să-l elibereze de vină – şi de viaţă, după cum și merită.

Apoi vei vedea cum se înmulțesc oamenii cu dublu standard, oamenii care trăiesc prin forţă şi totuşi se bazează pe cei care trăiesc din afaceri pentru a conferi valoare banilor pe care i-au furat, oamenii care sunt autostopiştii virtuţii. Într-o societate morală, aceştia sunt infractorii, iar legile sunt făcute să te protejeze de ei. Dar, când o societate ierarhizează infractorii după drept, iar pe tâlhari după lege, oamenii când folosesc forţa ca să acumuleze din resursele victimelor pe care le-au dezarmat, abia atunci banii se transformă în răzbunare a creatorului lor. Astfel de hoţi cred că e sigur să jefuieşti un om nevinovat odată ce au trecut de o lege care să-i dezarmeze. Dar ceea ce fură devine un magnet pentru alţi hoţi, care îi deposedează în același fel în care și ei au deposedat. Apoi cursa continuă, nu la cea mai mare capacitate de producţie, dar pentru cei mai cruzi şi brutali. Când forţa este standardul, infractorul câştigă în faţa unui hoţ de buzunare. Şi apoi societatea dispare, într-o risipă de rușine şi masacre.

Vrei să știi dacă vine ziua aceea? Privește banii… Banii sunt barometrul stării morale a unei societăţi. Când vezi că afacerile sunt făcute nu prin consimțământ, ci prin constrângere, când vezi că pentru a produce ai nevoie să obţii permisiunea de la oameni care nu produc nimic, când vezi că banii curg către cei care fac afaceri nu cu bunuri, ci cu favoruri, când vezi că oamenii devin din ce în ce mai bogaţi mai curând prin mită și șmecherii decât prin muncă, iar legile nu te protejează, dar îi protejează pe ei de tine, când vezi că este recompensată corupția, iar cinstea este un sacrificiu de sine, atunci vei ști că societatea în care trăiești este condamnată. Banii sunt un mediu atât de nobil, încât nu intră în competiție cu armele și nu fac casă bună cu violența. Nu vor permite unei ţări să supravieţuiască pe jumătate în sărăcie, pe jumătate în jaf.

De fiecare dată când distrugătorii apar printre oameni, ei încep prin a distruge banii, pentru că banii sunt scutul oamenilor și fundamentul pentru o existenţă morală. Distrugătorii iau aurul și lasă propietarilor lui un birou plin de acte. Asta dinamitează toate standardele obiective și-i menține pe oameni sub puterea arbitrară a unui mecanism de reglare a valorilor. Aurul a fost un obiect valoros, un echivalent al bogăţiei produse. Hârtia este un act de ipotecare a bogăţiei inexistente, întărită de o armă îndreptată spre cei de la care se așteaptă să o producă. Hârtia este un cec scris de tâlharii legali pe un cont care nu este al lor: pe virtutea victimelor. Ferește-te de ziua în care nu va mai fi plătit și când va fi numit „Cont supraîncărcat”.

Când faci mijloacele de supravieţuire să pară diabolice, nu te aștepta ca oamenii să rămână buni. Nu te aștepta ca ei să rămână morali și să-și piardă vieţile pentru a deveni o hrană a imoralităţii. Nu te aștepta ca ei să producă ceva atunci când producerea este pedepsită, iar tâlharii sunt recompensaţi. Nu întreba cine distruge lumea: tu o distrugi.

Ești în centrul celor mai mari realizări ale unei civilizaţii mărețe și te întrebi de ce se fărâmiţează în jurul tău, în timp ce tu îi blestemi viaţa, sângele și banii. Te uiți la bani ca sălbaticii dinaintea ta și te întrebi de ce jungla se strecoară înapoi la marginea orașelor. De-a lungul istoriei omenirii, banii au fost mereu acaparați de tâlharii unei anumite asociații ale căror nume s-au schimbat, dar ale căror metode au rămas identice: pentru a-ţi însuși bogăţii prin putere, trebuie să-i ții prizonieri pe cei care produc, să-i înjosești, să-i defăimezi, să-i dezonorezi. Fraza aceea despre caracterul diavolesc al banilor, pe care tu o declami cu atâta mânie legitimă –, vine dintr-o epocă în care bogăţia era produsă prin munca sclavilor – acei sclavi care repetau activități descoperite cândva de mintea cuiva și lăsate fără să fie îmbunătățite prin ceva secole întregi. Atâta timp cât producţia era stimulată prin forţă, iar averea era obţinută prin cucerire, era puţin de cucerit. Și totuși, de-a lungul secolelor de stagnare și înfometare, oamenii și-au glorificat jefuitorii ca pe niște aristocraţi ai săbiilor, ca pe niște aristocraţi din naștere, ca pe niște aristocraţi ai acelor regiuni, iar pe producători, fie că erau sclavi, comercianți, proprietari de prăvălii sau industriași, i-au disprețuit.

Întru gloria umanității, aceasta a fost, pentru prima și pentru singura dată în istorie, o ţară a banilor, iar eu nu am niciun alt omagiu mai mare, mai plin de respect pentru America, fiindcă America înseamnă o ţară a dreptăţii, a justiţiei, a libertăţii, a producţiei, a realizării. Pentru prima dată, mintea și banii oamenilor au fost eliberate și nu au fost averi obținute prin jaf, ci averi câștigate prin muncă, iar în loc de spadasini și de sclavi, au apărut adevăraţii producători, cei mai grozavi muncitori, cele mai distinse fiinţe umane, omul care s-a realizat prin propriile-i puteri: industriașul american.

Dacă m-ai pune să numesc cea mai extraordinară realizare a americanilor, aș alege – pentru că le conţine pe toate celelalte – faptul că ei au fost oamenii care au creat expresia „a face bani”. Nicio altă limbă sau naţiune nu a mai folosit cuvintele astea până atunci; oamenii mereu s-au gândit la avere ca la o cantitate statică, menită să fie însușită, implorată, moștenită, jefuită sau obținută ca favor. Americanii au fost primii care au înţeles că averea trebuie să fie creată. În cuvintele „a face bani” se găsește esenţa eticii umane.

Și totuși, acestea au fost cuvintele pentru care americanii au fost înfierați de către culturile corupte ale celorlalte continente. Acum, principiile acestor jefuitori v-au făcut să consideraţi cele mai extraordinare realizări ale voastre niște principii rușinoase, prosperitatea s-o înțelegeți ca vinovăție, pe cei mai mari oameni ai voștri, industriașii, i-ați văzut ca pe niște escroci, iar minunatele lor fabrici au devenit produs și proprietate a muncii fizice, o muncă fizică a unor sclavi mânați cu biciurile, ca la piramidele egiptene. Nepriceputul care râde aiurea pentru că nu vede nicio diferenţă între puterea dolarului și puterea biciului trebuie să înveţe diferenţa pe cont propriu – și așa cred că se va și întâmpla.

Până când și dacă nu descoperi că banii sunt rădăcina binelui, lucrezi la propria distrugere. Când banii vor înceta să mai fie obiectul prin care oamenii fac înțelegeri unul cu celălalt, oamenii vor deveni simple instrumente în mâinile oamenilor. Sânge, biciuri și arme – sau bani. Fă o alegere – nu există alta și nu mai e timp.

 

Scrie un comentariu

XHTML: Poți folosi următoarele taguri: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>