Căutam o cronologie a Republicii Moldova. Toate evenimentele se încheiau în 2001. Asta-i despre lucrul făcut de fiecare în domeniul lui. Moș Toader poate să fie consilier la toți președinții de țări. Simultan. Inclusiv poate fi un sfetnic bun pentru președintele Iranului. Dar șurubul de la balamaua de la poartă, de la propria poartă, este înlocuit cu o sârmă.
Din aceste motive oculte l-am rugat pe istoricul Igor Cașu să schițeze o cronologie. A făcut-o fiind presat de timp. O propun ochiului și memoriei dvs. Aștept informații pentru a o completa. Aștept observații pentru a elimina anumite date. Adusă în ordine o voi returna deținătorului de drept. Ca să fie plasată pe site-ul istoricilor.
1989, 20 mai – crearea Frontului Popular din Moldova
1989, 27 august – Marea Adunare Naţională, 700 mii de persoanea se exprima pentru decretarea limbii române ca limbă de stat – apogeul mişcării de eliberare naţională
1989, 31 august – Adoptarea Legislaţiei cu privire la limbă; Limba română devine limbă de stat şi se trece de la alfabetul chirilic impus după 1944 de sovietici la alfabetul latin
1990, februarie – Mircea Snegur devine preşedinte al Sovietului Suprem
1990, 23 iunie – Declaraţia de suveranitate a R.S.S. Moldoveneşti
1990, august – Găgăuzia îşi declară „independenţa” de Moldova
1990, septembrie – Transnistria îşi declară „independenţa” de Moldova, crearea „Republicii Moldoveneşti Transnistrene”
1991, mai – R.S.S. Moldova devine Republica Moldova
1991, august – puci anti-Gorbaciov la Moscova, Partidul Comunist din Moldova e delcarat în afara legii
1991, 27 august – proclamarea independentei R. Moldova
1991, 8 decembrie – Mircea Snegur devine primul preşedinte al R. Moldova, ales prin sufragiu universal
1992, 26 februarie – Moldova devine membru al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (actualmente OSCE)
1992, 2 martie – Moldova devine membru ONU
1992, martie-iulie – Conflictul militar din Transnistria
1992, iulie – Acord între preşedintele R. Moldova Mircea Snegur şi preşedintele Rusiei, Boris Elţîn despre încetarea războiului pe Nistru
1993, ianuarie – refuzul Parlamentului R. Moldova de a adera la Comunitatea Statelor Independente
1993, februarie – Frontul Popular din Moldova devine Partidul Popular Creştin Democrat
1993, noiembrie – introducerea valutei naţionale, LEU
1994, februarie – alegeri parlamentare, Partidul Democrat Agrar, de orientare pro-CSI, obşine majoritatea mandatelor în parlament, 56 din 101 mandate; două partide de orientare proeuropeană obţin doar 20 de mandate
1994, aprilie – Moldova aderă la CSI
1994, 29 iulie – Adoptarea Constituţiei Republicii Moldova
1994, octombrie – Moldova şi Rusia semnează un acord privind retragerea trupelor ruse din Transnistria şi Bender, dar numai Moldova ratifică acest acord, nu şi Rusia
1994, decembrie – acordarea autonomiei teritorial administrative raioanelor cu populaţie găgăuză compactă, crearea Gagauz Yeri (pământul găgăuzilor)
1995, martie – demonstraţii în masă ale studenţilor în Chişinău pentru păstrarea cursului de istorie naţională Istoria românilor, introdus în 1990
1995, 14 iulie – Moldova devine membru al Consiliului Europei
1996, 17 noiembrie – alegeri prezidenţiale – Petru Lucinschi devine al doilea preşedinte al R. Moldova
1998 – criza economică din Rusia, care afectează dramatic şi Republica Moldova, legată de schimburile comerciale cu Rusia în proporţie de cca 80 %
1998, 22 martie – alegeri parlamentare în R. Moldova; Partidul Comuniştilor din Republica Moldova obţine 40 de mandate din 101, dar coaliţia partidelor democratice crează guvernul (Alianţa pentru Reforme şi Democraţie)
1999, 12 martie – 21 decembrie – Guvernul Sturza, guvernul cu cea mai mare credibilitate în Occident; cele mai importante reforme liberale din istoria Republicii Moldova
2000, 5 iulie – reformă constituţională, R. Moldova se transformă din repubică semiprezidenţială în republică parlamentară; preşedintele se alege de parlament, nu prin alegeri directe
2001, 27 februarie – alegeri parlamentare, Partidul Comuniştilor din Republica Moldova – 71 mandate (50.07%), Blocul Electoral “Alianţa Braghiş” – 19 mandate (13.36%), Partidul Popular Creştin Democrat – 11 mandate (8.24%)
2001, 4 aprilie – parlamentul îl alege pe Vladimir Voronin preşedinte al R. Moldova
2001, 8 mai – Republica Moldova devine membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului
2001, 1 iunie – Adoptarea Legii privind intrarea Republicii Moldova în Organizaţia Mondială a Comerţului
2001, 28 iunie - Republica Moldova devine membru cu drepturi depline al Pactului de Stabilitate în Europa de Sud-Est
2002, 27 decembrie – Adoptarea Legii privind structura administrativ-teritorială a Republicii Moldova, anularea judeţelor, reformă sprijinită financiar de Consiliul Europei, revenirea la raioane
2003, noiembrie – Voronin refuză semnarea memorandumului Kozak, propus de Rusia, privind federalizarea Republicii Moldova (federaţie asimetrică cu Transnistria)
2004, 2 decembrie – Adoptarea Legii privind strategia creşterii economice şi reducerii sărăciei
2005, 25 ianuarie – Lansarea Programului Naţional „Satul Moldovenesc”
2005, 17 februarie - Adoptarea legii privind construirea portului internaţional liber „Giurgiuleşti”
2005, februarie - Republica Moldova a semnat, prima dintre statele CSI, la Bruxelles, Planul de Acţiuni UE-Moldova, recomandat pentru implementare în cadrul celei de-a VII-a reuniuni a Consiliului de Cooperare Republica Moldova – Uniunea Europeană
2005, 6 martie – alegeri parlamentare: Partidul Comuniştilor (45.98% voturi, 56 mandate), Blocul “Moldova Democrată” (28.53% voturi, 34 mandate), şi Partidul Popular Creştin Democrat (9.07% voturi, 11 mandate)
2005, 4 aprilie – Alegerea lui Vladimir Voronin în funcţia de Preşedinte al Republicii Moldova
2007, 12 septembrie - La terminalul petrolier al portului Ciurgiuleşti a acostat primul tanker cu petrol pentru Republica Moldova
2007, 13 noiembrie - Asambleea Parlamentară a Consiliului Europe ratifică Acordul dintre Comunitatea Europeană şi Republica Moldova privind facilitatea eliberării vizelor de scurtă şedere şi readmise
2009, 5 aprilie – alegeri parlamentare, contestate de opoziţie : Partidul Comuniştilor (49.48%, 60 mandate), Partidul Liberal (13.13%, 15 mandate), Partidul Liberal Democrat (12.43%, 15 mandate) şi Alianţa “Moldova Noastră” (9.77%, 11 mandate)
2009, 7 aprilie – demonstraţie anticomunistă în masă la Chişinău ; preşedintele Voronin, după propriile declaraţii, decide cedarea sediului parlamentului şi a preşedinţiei protestatarilor ; poliţia arestează şi torturează în următoarele zile participanţi la demonstraţie ; cele mai grave încălcări ale drepturilor omului din întreaga istorie a Republicii Moldova ca stat independent
2009, 3 iunie – blocaj în alegerea preşedintelui, PCRM având doar 60 mandate, în loc de 61 cât e nevoie ; opoziţia nu doreşte să voteze un preşedinte comunist (Zinaida Greceanâi) şi provoacă astfel alegeri anticipate
2009, 29 iulie – alegeri parlamentare anticipate : PCRM – 48 mandate, PLDM – 18, PL – 15, PD – 13, AMN – 7
2009, 2 august – liderii PLDM, PL, PD, AMN au început negocierile pentru crearea unei coaliții de guvernare
Pai si gaura dintre 2007 si 2009? Adica 2008, cu cresterea lui economica inexplicabila?
@Igor: Să pun: 2008 – creșterea lui economică inexplicabilă?
Spatiul de timp din noiembrie 2007 pina in aprilie 2009 poate fi interpretat ca faza activa a “ameliorarii relatiilor moldo-ruse”, inaugurata de eliberarea din arest a lui Valeriu Pasat(10.07.2007). Se pare ca la indicatiile lui Putin. Executate prompt de autoritatile moldovene. Care “ameliorare” poate explica orice “crestere” inexplicabila.
@Dandy: Încerc niște capitole:
1989 – 1994: formarea elementelor statale de tip occidental. Anii romantici
1995 – 1998: revizuirea elementelor democratice. Anii agricoli
1998 – 1999: reformele structurale. Anii reformelor
2000 – 2007: revizuirea atentă a reformelor. Anii komuniștilor înburgheziți
2007 – 2009: instaurarea elementelor autoritare. Anii sovietici
2009 – 2010: Anii speranțelor
2009, 7 aprilie: presedIntie. Iar e/i.
@Dandy: 2009 – 2010: Anii dualității. Nu sunt chiar atât de optimist.
@Frietzl: Nu-i al meu, dar mi-l asum. Trebuia să mă holbez mai atent. Mulțumesc.
Oricum, raminem in zodia iluziilor.
Salut!
Daniel sunt, un suedez care a trait cam un an in Moldova, in gaura dintre 2007 si 2009. Citesc pe blogul tal tau cu mre placere, si cronologia asta imi a fost foarte interesant. Multumesc frumos
Numai am pe o intrebare – de ce comunisti au castigat alegerii in 2001?
Desigur, poti sa imi dai un raspunz, dar cand cand citesc cronolgia e de ne-inteles. Cand PCRM a fost iar legalizat, dupa ce a fost declarat in afara legii? Cum au ajuns sa convinge poporul sa voteaza pentru ei cand ei erau in opozitie,si guvernmentul au facut cei mai importante reforme liberale?
Scuza ma, asta a fost multe intrebari, dar oricum… sunt importante.
Mersi pentru blogul!
@Daniel: Sunt întrebări prea importante ca să pot răspunde în doi pieri. Dacă știam răspunsul, probabil, eram prin alte părți. Voi încerca să revin la temă în timpul apropiat.
@Daniel
Pe fundalul crizei economice din 98 s-au trezit si nostalgiile dupa vremurile sovietice cand pensia se da la timp si era curent electric permanent. Reformele care s-au facut s-au simtit mai tarziu, dupa vreo 4 ani, in momentul conceperii lor oamenii nu intelegeau nimic, pentru ca nu prea se explicau multe.
Da cu legalizarea nu stiu cum se face. Dle Erizanu, vreo parere?
@Daniel, @in loc de blogger: Nu am informații sigure. Istoria RM s-a făcut prin culise mai mult decât pe tribunile oficiale. Repunerea în legalitate a komuniștilor a fost prin 93 – 94. Printr-un decret care așa și nu a fost publicat în Monitorul Oficial. Dacă respectăm buchia legii, atunci PCRM este un partid care activează în afara cadrului legal. E o chestie juridică. Poate Nagacevschi sau Alexandru Tănase s-o elucideze.
@in loc de blogger, @Gheorghe Erizanu, Multumesc mult pentru raspunsurile, citesc cu placere si mare interes.
Poate se poate incepe cu anii ’70? Ca frontul ppp numai ca inceput al sfarsitului poate fi. Poate Cenaclul e mai relevant?
- Imnul – Desteaptate Romane si metamorfoza lui in – Limba Noastra cea de stat.
- Podul de flori
- Denumirea de partid a frontului e din vremea lui Alexei Locomotivovici (~2000)
Cer rectificare!
1993, februarie – Frontul Popular din Moldova devine Frontul Popular Creştin Democrat (de fapt a fost schimbat statutul din miscare populara in partid – denumirea nu a fost afectata) he he la congr. III
De asemenea trebuie de remarcat formarea in ’88 si la asa organizatii ca Interfront si Gagavz halki
1990, august – Găgăuzia îşi declară „independenţa” de Moldova – de fapt a fost declarata autonomia – autodeclarata „independenţa” a fost ceva mai tarziu – la 19 august 1991 in timpul putciului si in septembrie a urmat si transnistria
De asemenea tin sa remarc lipsa in cronologie a momentului crearii Editurii Cartier
(si revistei omonime)
16 martie 1994 – Asocierea la Parteneriatul pentru Pace a Organizatiei Tratatului Atlanticului de Nord
@Vio De ce naiba fiecare computer are alta claviatura, loc al buchiilor si sunt nevoit sa scriu fara semne diacritice. Multumesc. Multumesc si Doamnei care m-a rugat sa-i sterg comentariile. Erau ok. Si imaginea, de asemenea. Sunt plecat. Nu promit ca voi reusi sa raspund sau sa scriu tuturor.
@ Gheorghe Erizanu , deja simtim lipsa, ne-am obisnuit cu doza zilnica de ”aer” proaspat ce o luam de pe blog-ul dvs
Sper ca veniti curand 