Musteşte de erudiţie, are un verb mai viril decât toată noua generaţie de scriitori români luată la un loc. Priveşte istoria lumii ca un Dumnezeu, în secole. Războaiele sunt evenimente mici într-o civilizaţie. Noi suntem la încheierea unei civilizaţii, după Djuvara. Teoria nu e nouă. Cele trei războaie mondiale ale secolului XX (primul, al doilea şi războiul rece) sunt privite de mai mulţi istorici ca unul singur sau ca o eră într-o civilizaţie. A se vedea, în acest sens, ”Era extremelor (1914 – 1991) de Eric Hobsbawm, cel de-al patrulea volum din epocala sa istorie care cuprinde perioada 1789 – 1991. Observaţia care mi-a atras atenţia e cea legată de sfârşitul imperiilor. Dacă imperiile sunt constituite şi conduse la începuturi de un cerc îngust de familii din capitală sau o altă regiune importantă, atunci spre sfârşitul imperiilor conducătorii sunt din provincie şi se rupe lanţul elitelor. Clanul Roosevelt a dat Americii 13 preşedinţi. (Apropo, ruşii încearcă prin cele trei volume Proiectul Rusia, apărute în ultimii ani să propage aceeaşi idee a elitelor politice). Primul ”periferic” este catolicul şi irlandezul Kennedy. Cu excepţii, după JFK SUA a propulsat în administraţia centrală tot mai mulţi ”periferici”, culminând cu metisul Obama. După Djuvara, hegemonia SUA ”va fi neapărat de scurtă durată”.

Din Cartea Zilei de la Publika TV din 3 mai crt

Gheorghe Erizanu