Comentarii la: Propunerea lui Sprânceană

De către: Gheorghe Erizanu

Gheorghe Erizanu — Mon, 05 Oct 2009 05:57:48 +0000

@Vitalie: Cartier are o variantă de carte de buzunar, care se numește Cartier popular. Hârtie de ziar, format mai aproape de Penguin decât de cartea de buzunar din cauza posibilităților tehnice a tipografiilor noastre. Diferență de preț și tot tacâmul. Același lucru îl fac și câteva edituri importante românești. Iar unele edituri românești doar foarmat de buzunar tipăresc. E o problemă de preț. Cărțile copertate nu costă încă prețul real.prețurile urmează să crească. Atunci va apărea și apetitul pentru cartea de buzunar. Suntem încă pe o piață embrionară.

De către: vitalie

vitalie — Sun, 04 Oct 2009 06:35:43 +0000

cred ca nu puteam sa zic mai bine decat a facut-o dandy…si mai am, de fapt, o intrebare, poate, ca editor de carte ii stiti si raspunsul: de ce, in spatiul nostru editorial, nu apar carti in format poche? adica pe hartie de o calitate indoielnica, dimensiuni reduse, pentru a face cartea transportabila in orice conditii, si un pret…de 5-6 ori mai mic decat hardcoverul….cred ca ar face cartile mai accesibile, de la romanele clasice la cele contemporane, high si light…e o practica occidentala comoda: mi-am luat un Joyce de 2 dolari si ceva, puteam sa iau unul de 50 sau si mai mult…dar, ca cumparator cu posibilitati financiare reduse, aveam nevoie doar de text…

De către: Gheorghe Erizanu

Gheorghe Erizanu — Fri, 25 Sep 2009 06:02:20 +0000

@Dandy: Răspuns exaustiv. Multumesc. Îmi dau seama cât de important devine ministerul Culturii și politicile lui culturale. Să vedem ce ne va aduce și ziua de azi pe ogoarele alfabetizării RM. „Nu spera și nu ai teamă”…

De către: dandy

dandy — Thu, 24 Sep 2009 14:41:08 +0000

O solutie ar fi si “scolarizarea” parintilor, dar si a profesorilor. Mai exact, (re)alfabetizarea d.p.d.v. social a adultilor. Poti sa-i spui si altfel – racordare la noile conditii social-economice sau oricum altfel. Exemple pot fi gasite cu duiumul in multe tari africane, dar si europene, care de altfel au si initiat programele respectve in fostele lor colonii, apoi s-au trezit ca au cam aceleasi probleme de (re)alfabetizare sociala (poate si din cauza afluxului de migranti, dar nu doar din cauza acestora). Cam utopic, daca dorim rezultate imediate. Real, daca privim lucrurile intr-un mod pragmatic. Si daca acceptam fara frisoane pseudointelectualiste ca tocmai cartile “pe intelesul tuturor” au rolul eroului civilizator intr-o societate “de masa”. Ca sa ajungi sa intelegi “Omul fara insusiri”, e absolut necesar sa incerci sa intelegi mai intii omul de alaturi. In loc de recapitulare: pentru a avea un cititor al Virginiei Woolf/Gide/Bulgakov s.a.m.d. e nevoie de zeci de cititori de carti light. Care nu sint de neglijat din N ( x 1000) motive. Dar Cartier (si Gh.E.) stia(u) asta de la bun inceput.

De către: Gheorghe Erizanu

Gheorghe Erizanu — Thu, 24 Sep 2009 09:25:17 +0000

@Dandy: Am început-o moldovenește. Încet. Cu generația tânără. Dar avem o problemă: cărțile tot părinții le cumpără după chipul și asemănarea lor. Ce facem cu părinții? Ce facem cu profesorii care includ în literatura obligatorie opere insipide?

De către: dandy

dandy — Thu, 24 Sep 2009 09:00:37 +0000

de cealalta parte a cartii vizeaza de fapt alta fata a realitatii. Una in care lectura zilnica – fie si a cartilor de bucate, de bune maniere, de strategii ieftine si (cica) eficiente (de cucerire a Celuilalt din imediata apropiere dar si a Everestului social sau a Bibliei, sau a romanelor lui Tolstoi ori Markes, dar si a scrierilor lui Cheianu, Kaminer, Moscovici etc. etc. – fac parte din cotidianul social. O realitate in care “cetitul” este o practica usuala si utila nu doar a copiilor la virsta scolarizarii obligatorii sau a studentilor si intelectualilor. Ar fi prea mult? Pentru azi si acum – da. Dar mai este loc si pentru miine. Si pentru (foarte multi) adulti.