Ca editorii să nu scrie poezii de jale cu cocoșul roșu, ca actorii să nu o facă pe supărații infantili și bicisnici, ca să nu trăim la infinit cu un slogan care aduce venituri pecuniare celor care strigă mai tare „Unire!” și nu fac nimic, Valentin Naumescu a propus cu un an în urmă proiectul „unirilor mici”.

Proiectul de țară Naumescu:

„…Pe de altă parte, fără a mai discuta la modul general despre unirea celor două state, un program sistematic de integrare a vieţii economice, culturale, academice, artistice, sportive etc. ar fi de mare ajutor. Printre ideile punctuale de luat în considerare, ar putea fi:

– Înfiinţarea unei Academii Naţionale a Românilor (prin fuziunea celor două academii existente), reprezentată instituţional în cele două capitale;

– Înfiinţarea unui Teatru Naţional al Românilor, cu două sedii oficiale: la Bucureşti şi la Chişinău, precum şi cu sedii în marile oraşe din cele două state;

– Compatibilizarea sistemelor educaţionale şi a curriculei din învăţământul preuniversitar şi universitar, respectiv convergenţa deplină a specializărilor şi certificatelor de atestare profesională;

– Înfiinţarea unei televiziuni publice comune;

– Unificarea pieţei muncii;

– Unificarea camerelor de comerţ ale celor două ţări, tehnic posibilă după semnarea viitoare şi intrarea în vigoare a Acordului de Liber Schimb cu Uniunea Europeană;

– Unificarea organizaţiilor sindicale, a asociaţiilor profesionale şi uniunilor de creaţie (colegiul medicilor, avocaţi, ingineri, profesori, artişti şi scriitori etc.);

– Unificarea campionatelor naţionale de fotbal, handbal etc.”

 

Gheorghe Erizanu