Eram student. În URSS. După facultate (de jurnalism), speram, că voi face câțiva ani, la cultură, la Tinerimea, după aia la Orizontul (Columna), tot la cultură, după aia voi face o sinecură la Nistru (Basarabia), sau la poezie, sau la proză, sau la critică. Deja nu mai conta.

Am fost la Tinerimea. La cultură.

Ar fi trebuit să fiu acu la Nistru (Basarabia).

Dar nu sunt nici la Nistru (Basarabia). Care nu mai e. Nici în URSS. Care nu mai e.  Și nici în presă.

Și sunt aproape fericit. Un om de dreapta care scoate, ca editor, volumul Sînt un om de stînga. Și angajatul inexistentei reviste Nistru (Basarabia), care este de acord, chiar și în cazul lui CTP, cu binele public și rolul presei văzut de Horia-Roman Patapievici.

Nu mă interesează nici știrile negative, nici știrile pozitive, nici decalogul, nici tobele roz. Îmi pare rău de acei tineri din presă care sunt schilodiți. Și nu visează să lucreze la revista Nistru.

Probabil, vor fi foarte fericiți. Când vor ajunge la vârsta Nistrului.

Gheorghe Erizanu