1. „Vă somez: treziți-vă!” (fără drept de apel acest îndemn, parcă ar veni de la Dumnezeul cel Atotputernic). Guvernul Sandu este încă în prima sută de zile.
  2. Isteriile media care vin din partea opoziției sunt în albia firescului. Erau previzibile. Probabil, era o așteptare prea optimistă ca ziariștii să iasă din frontul propagandistic și să intre în câmp profesionist. O trecem la Era Postadevărului.
  3. Isteriile care vin din partea foștilor sau încă actualilor susținători ai Guvernului minoritar Sandu: ei cer în plină lună ianuarie o bagheta magică care să planteze zambile & rhodendroni pe lanurile patriei. Iar zambilele să dea imediat, în a doua lună, și fructe de papaya. Acest guvern a fost posibil în ceasul al doisprezecelea. Când actualii critici cu nobile intenții de a salva patria se pregăteau de un exod pentru totdeauna din Republica Moldova sau urmau să rămână aici devenind oportuniști sau alcoolici. Atunci unicul care credea într-un Guvern Sandu era Dumitru Alaiba. Iar noi îl credeam nebun.
  4. Unioniștii, unii, care până mai ieri erau încolonați în armatele statului major de la GBS, e omenește să vină cu isteriile lor. Poți ascunde incompetența și oportunismul sub nobila umbrelă a unionismului. Efort minim, loc asigurat în panteonul românilor de pretutindeni.
  5. Unioniștii puri sunt supărați pe Guvernul Sandu pentru că blocul Acum a făcut alianță cu socialiștii lui Dodon. Mai ales că Acum avea prima opțiune pentru o alianță cu republicanii lui Abraham Lincoln, iar a doua opțiune erau democrații lui John F. Kennedy. Alegătorul moldovean e generos.
  6. Octavian Țâcu e supărat și el. Deoarece el nu poate să nu fie supărat. E o supărare genetică. Mămucă-mea a fost edinolicinikă până prin 1965. Ea era tare supărată pe colhoz și ruși. Fiind supărată, n-a intrat în colhoz. N-a votat și nici n-a fost votată. E adevărat, că după ce i-au luat până la urmă pământul, care în fiecare primăvară era mutat tot mai departe și mai departe de sat, nici pensie n-a avut.
  7. Dodon e supărat și el. Prea s-a luat în serios Guvernul Sandu. Trebuie urecheat. Când era Plahotniuc se putea duce în șalavari albi la Muntele Athos. Acum nici la Zatoka nu ajunge. Trebuie să muncească. Să facă un guvern paralel din consilierii prezidențiali, să fie primul la bifat victorii.
  8. Guvernul Sandu credea că va fi suficient un sprint. Și statul capturat devine stat funcțional după toate manualele de la Harvard. E altă distanță, e cea lungă. E nevoie de a doua respirație. Acu încă nu o aveți. Mâinile sunt de plumb, picioarele sunt de plumb, ochii sunt închiși, dinții încleștați. Mai aveți un pic, ultimii metri. Apoi va veni a doua respirație. Plumbul din picioare și mâini se topește în tot corpul, ochii se deschid. Atenție la adversari: maratoniștii nu au piste individuale și atenție la coatele adversarilor. Mențineți ritmul.
  9. Trudozâlile pe plantația lui Zuckerberg sunt grele. E vară, e caniculă. Da tu stai de dimineață până în seară și te spetești cu like-uri. Like! Like! Like! Ce viață grea am ajuns în acest regim dictatorial: au dispărut până și pozele cu pisicuțe de pe facebook!
  10. Titlul îi aparține lui Ovidiu Șimonca, o carte excelentă de interviuri. O mai găsiți în librării. Că lumea nu s-a dat enervată.
Gheorghe Erizanu