Am 43 de ani. Mi-am fituit viața în tranziție. (O veți irosi și voi, cei din 7 aprilie).

Când eram mic, bunică-mea Claudia, educată de cucoana Sașa, îmi spunea: „Doamne ferește, să intri în vreun partid”. Atunci era un singur partid. Nu sunt membru de partid. N-am fost membru de partid.

Prin 90, când nu vroiam să mă duc la votare, părinții m-au convins că e bine să votez pentru Snegur. După aia am fost convins că e bine să votez pentru Lucinschi. După aia n-am mai votat pentru niciun președinte. Nu mai era nevoie de votul meu.

Anii 90. La parlamentare am votat PSD-ul lui Oazu Nantoi. Vă aduceți aminte? Votul meu s-a dus direct în vectorul graficului democrației moldovenești.

După aia am devenit deștept. Ca un prost. Și am votat Partidul Forțelor Democratice. Sau Congresul Intelectualității. Vă aduceți aminte? După aia Matei a făcut o lege/o hotărâre anapoda. Era ceva legat de carte. Am încercat să discutăm. Eu eram votantul lui. Chiar dacă n-a spus-o, dar nu sunt sigur, m-am simțit trimis la origini. Atunci ei nu mai aveau nevoie de votul meu.

După aia am votat. Nu mai țin minte. Nici nu mai știu dacă este acel partid. Și dacă a trecut în Parlament. Să fi fost PD? PPCD? Sau altă abreviere democratică. Bunică-mea vota cu PPCD. Ei erau cu crucea.

Am fost votant AMN. Pentru că printre proiecte cu bani mulți Urecheanu a reușit să se uite și la carte. Fugar. Dar s-a uitat. Și cumpăra dicționare din librării. Îmi ajung degetele de la o mână ca să-i enumăr pe toți politicienii care au cumpărat carte din Librăriile Cartier. Și degetele de la o altă mână ca să-i enumăr pe scriitorii care cumpără cărți.

Acu, îmbătrânit în tranziție, am votat PLDM-ul. Fiind conștient că ei au ratat:

1. Modificările la Legea activității editoriale;

2. Adoptarea legii pentru trecerea la televiziunea digitală;

3. Reformarea justiției;

4. Liberalizarea transportului avia;

5. Privatizarea/deetatizarea editurilor de stat;

6. Neelucidarea lui 7 aprilie.

N-am crezut niciodată că ei mă reprezintă. Și nici nu le cer asta.

Vroiam  iluzia unei perspective.

Și o societate unde un Google micuț autohton să poată deveni Google. Iar o fabrică micuță autohtonă de galoși Nokia să poată deveni Nokia, „connecting people”.

Dacă se poate. Mai vreau ceva. Să fie o funcție nouă. De Batman. Pentru Ghimpu. The Batman. Pentru Lupu. Și noi să fim filăței, bătmănei, brumărei. The…

Mai vreau ceva. Dacă se poate. Să avem un prim-ministru: Plahot. Și un alt prim-ministru: Niuc. Pentru un sistem balansat.

Și încă ceva. Dacă se poate. Ștampila vamală să fie scoasă la licitație publică. La Sotby”s.

Am 43 de ani. Sunt foarte bătrân. Și nu mai vreau nimic.

Gheorghe Erizanu