Pe 20 martie cimitirul evreiesc din Chișinău a fost surprins de un internaut așa:

Imaginea a supărat. E apocaliptică. Parcă e luată din Călăuza lui Tarkovski (lipsește doar calea ferată pe care nu trece niciun tren).

Imaginea după pogromul copacilor din cimitirul evreiesc e imaginea-simbol a Chișinăului de azi.  Asta a durut. Noi ne-am văzut pe noi în acea imagine. Frumosul a plecat peste hotare. La popoarele mai atente. Noi am rămas cu urâtul. Și cu nepăsarea.

Tăiem copaci. Distrugem pietrele funerare. Călcăm morminte. Tractoarele au făcut slalom printre morminte ca să ridice copacii dărâmați.

Vom repara. Totul. Vom reface pietrele funerare. Vom încleia bucățile ciobite. Vom pune flori. Frumusețea va începe de la noi. Frumosul are o șmecherie pe care numai noi o știm.

Frumusețea pe care o vedeți voi în viitor se face peste apocalipsa în care trăim noi. Azi.

În toamnă cimitirul arăta așa:

Altfel, au venit reacțiile oficiale.

Ministerul Educației, Culturii și Științei a înființat la începutul anului Muzeul Istoriei Evreilor, care va administra cimitirul evreiesc din Chișinău, intrat în lista patrimoniului național. Bugetul Muzeului pentru 2019 este de 10 milioane de lei moldovenești.

Comunitatea Evreilor din Moldova a reacționat deosebit de calm. Așteptăm renovarea.

Urmează Grădina Publică din Chișinău. Curând. Va fi frumos.

 

 

Gheorghe Erizanu