Mircea V.Ciobanu observă și acordă un spațiu pe măsură în cronica sa din Revista literară epopeei lui Vladimir Beșleagă Cumplite vremi.

Când literatura româna s-a fărâmițat în bloggograme, postări pe facebook, iar romanele subțiri apar cu titluri de tabloide, Vladimir Beșleagă vine cu un roman istoric de peste 2000 de pagini. Despre viața și moartea cronicarului și politicianului Neculce.

Din judicioasele observații ale lui Mircea V.Ciobanu remarc și completez acea despre romanele anului 66. Proza română din Basarabia a fost salvată de patru romane, apărute în 1966 (trei au apărut în 1966, iar prima parte a Poverii bunătății noastre a apărut cu doi sau trei ani mai devreme). Există o părere aproape unanimă a criticii și istoriei literare de la noi. Nimeni dintre cei patru romancieri nu și-a mai depășit ulterior romanul din 66. Din varia motive. Dar cel mai greu argument: cenzura și regimul au distrus creatorul. După mine (Mircea V.Ciobanu e mai generos cu prietenii și mai malițios cu presupușii adversari literari), cele patru mari romane (excludem nuvelele) sunt: Povara bunătății noastre de Ion Druță, Singur în fața dragostei de Aureliu Busuioc, Povestea cu cocoșul roșu de Vasile Vasilache și Zbor frânt de Vladimir Beșleagă.

Vasile Vasilache și-a tot rescris și completat romanul după aia. Și l-a crescut de le cale 120 de pagini din prima carte publicată la peste 300 de pagini în ultima ediție. În anii 80 dă peste Poveste nuvela Elegie pentru Ana-Maria și, probabil, Surâsul lui Vișnu.

Ion Druță periodic a revenit și a completat, a omis anumite fragmente, a schimbat personajele din Povara bunătății noastre. În anii 80 apare cu excelentul roman istoric Biserica Albă.

Aureliu Busuioc în anii 2000 publică Hronicul Găinarilor, letopisețul încălecării Basarabiei de la 1812 până aproape de zilele noastre.

Ca și în 1966 numai Beșleagă rămânea în urma colegilor. Zbor frânt a fost publicat în numărul din decembrie al revistei Octombrie.

În 2017 Vladimir Beșleagă, și de această dată ultimul, se răzbună pe Zbor frânt, după mai bine de o jumătate de secol, cu Cumplite vremi.

Asta-i dacă facem un exercițiu internautic despre marele romane ale celor patru magicieni ai literaturii române din Basarabia.

Oricum, e mai bine de scris, pentru sănătatea mintală și morală personală, despre Cumplitele vremi ale asasinării intelectualilor din vremea cronicarului Neculce decât despre acest spațiu blând de azi care mă sugrumă cum m-ar îmbrățișa.

Gheorghe Erizanu