Mâine, 13 februarie, Petru Cărare face 83 de ani. Trăiește într-un apartament de la Ciocana. La bloc.

În stânga vecini,

În dreapta vecini,

Deasupra vecini,

Dedesubt vecini…

Nu vrea să vadă pe nimeni. Nu vrea să vorbească cu nimeni. E ca și Caragiale din ultimii ani, retras la Berlin.

În numărul din septembrie 1959, în revista Chipăruș, apărea pamfletul lui Vladimir Beșleagă De ce suntem limitați (mărginiți) sau poate De ce suntem mărginiți (limitați). Nu mai țin minte cu exactitate. Cei de la Comitetul Central, Departamentul Ideologie (un fel de Cabinet din Umbră de partid, cum ar fi azi) au împrăștiat toată redacția revistei satirice. Ca pedeapsă pentru redactori și ca exemplu pentru alți cutezători. Printre redactori era și Petru Cărare. A fost trimis să scrie despre aratul de zăble (Valentin Guțu mă va trimite la Dicționar, la aratul de toamnă) la un ziar din provincie. Cu tiraj mic și cu ideologie mare.

În iarna lui 1972, la Editura Cartea Moldovenească, apărea într-un tiraj de 14000 de exemplare volumul de poezii lirice și satirice Săgeți. Vânzările au fost atât de mari încât azi am găsit volumul într-o bibliotecă a unui profesor de la țară, în biblioteca unui critic literar, în biblioteca unui poet, în biblioteca fiului unui preot de atunci. A fost în librării două săptămâni. Săgețile au fost retrase din librării (exemplarele nevândute încă) și date la topit. Când un ideolog mai deștept și-a dat seama că poeziile Din jungla deasă a capitalismului (subtitlul ciclului De dincolo de noi) e despre noi. Nu-i despre ei.

Citim azi:

Noi avem un hoț în casă,

Noi cu hoțul stăm la masă, –

Ne-a ieșit mai ieri în cale

Cu idei și cu pistoale,

Ș-acum se ne ia se-ndură

Și bucata de la gură.

E Petru Cărare. De la 1972.

Știu că de pe baricade

Să cobor nu mi se cade,

Dar când văd că pe un frate

L-a ajuns un glonț din spate,

Întorc arma înapoi:

-Cine-a tras din noi în noi?

Salvează

Gheorghe Erizanu