E toamna bugetului.

De obicei, cei de la finanțe se gândesc la pensiile și salariile bugetarilor. În primul rând. Banii pentru cultură se vor pierde pe la coadă. E o toamnă obișnuită pentru bugetul Republicii Moldova din ultimii douăzeci de ani.

De aia după 20 de ani avem:

– un fost președinte de țară care „bate doba” prin Chișinău;

– pensionari care își ocupă timpul cu așteptatul unei pensii mizere;

– parlamentari care scapă cuvântul „blea” pe lângă tribunele parlamentului;

– politicieni care se „putănesc” prin viața noastră politică;

– scriitori cu opere subțiri care sunt declarați mari scriitori ai Chișinăului;

– arhitet-șef de urbe care îi zice unui mare arhitect francez că această clădire, poate voi nu știți de așa ceva, e empire;

– analiști politici care sunt gata să coloreze roșul în verde, verdele în albastru și ghinda s-o facă trandafir;

– mame care luptă în stradă pentru ca odraslele lor să aibă dreptul fundamental de a copia la bac. Ș.a.m.d.

Unele popoare, cu câteva sute de ani în urmă, au investit în cultură. Și milioane de turiști lasă bani zi de zi în Paris, Roma, Florența, Praga. Ar putea să nu producă nimic. Azi. Banii vin ca o dobândă grasă pentru pensii, salariile bugetarilor, drumuri, agricultură ș.a.m.d.

E toamna bugetului. Și în acest an nu vor fi bani pentru cultură. Pensiile și salariile bugetarilor sunt în top.

Voi fi bătrân. În Republica Moldova. Și va fi toamna bugetului. Și finanțele vor zice că prioritare sunt pensiile. Va trebui să mă bucur. De grija statului. Pentru mine. Voi aștepta pensia. Apoi iar voi aștepta pensia. Va fi un alt președinte care va „bate toba”, vor fi alți parlamentari care vor scăpa câte un „fuk you”, vor fi alți scriitori declarați mari, iar cei mari de azi uitați, copilele de azi vor fi mamele care vor cere în continuare dreptul la copiere al iubitelor odrasle la bac.

Iar eu voi aștepta pensia.

Gheorghe Erizanu