Degeaba stau reporterii cu microfoanele topite de caniculă la porțile partidelor. Ei greșesc locul negocierilor.

Negocierile au loc:

– prin corturile lui Petrenco din fața casei lui Plahotniuc;

– prin declarațiile de presă ale depanatorului de Rubliovka Renato Usatâi;

– prin declarațiile profunde ale vizionarului dacic Ghimpu;

– prin congresul lustruit al partidului lui Leancă;

– prin jurnaliștii deschiși, publici și naționali;

– prin bloggerii rozei, ghindei și gemenilor;

– prin declarațiile de presă ale lui Socor;

– prin descinderile oamenilor lui Chetraru și Gurin.

O alianță creată prin asemenea negocieri exact așa și va administra banii publici. Pe întuneric. Pe după colț. Cu metode medievale în Evul Media.

Noapte bună, Republica Moldova, oriunde ai fi!

Ce spun cărțile pe înserate?

Ayn Rand. Din Revolta lui Atlas:

,,Când vei constata că, în scopul de a produce, trebuie să obţii aprobarea de la acei care nu produc nimic, când vei observa cum banii se scurg spre cei care nu activează în bunuri, ci în favoruri, când vei înţelege că o mulțime de oameni se îmbogățesc prin luare de mită şi influența lor e mai eficace decât munca lor, că legile nu te protejează contra lor, ci dimpotrivă, ei sunt cei care sunt protejaţi împotriva ta, când vei descoperi că este răsplătită corupția iar onestitatea devine un sacrificiu de sine, atunci vei putea spune fără teama de a greşi, că soarta societăţii în care trăieşti, este condamnată.”

„— Ai vrut să vezi linia John Galt folosită de nepricepuţi plângăcioși care nu fac niciun efort niciodată, care n-au nici măcar abilitatea unui funcţionăraș de arhive, dar care cer venitul unui președinte de companie, care trec din eșec în eșec și care se așteaptă ca dumneata să le plătești facturile, care-și păstrează dorinţele ca pe un echivalent al muncii dumitale și nevoile ca pe o cerere de răsplată superioară efortului dumitale, care cer să fie serviţi, care cer ca scopul vieţii dumitale să fie acela de a-i servi pe ei, care cer ca puterea dumitale să fie sclavul fără voce, fără drepturi, neplătit și nerăsplătit al neputinței lor, care declară că dumneata te-ai născut să fii sclav grație minţii tale geniale, în timp ce ei s-au născut să conducă, graţie incompetenţei lor, că scopul dumitale este să dai, iar al lor să ia, că al dumitale e să produci, iar al lor să consume, că dumitale nu trebuie să ți se plătească nici în bunuri materiale, nici spirituale, nici prin bogăţii și nici prin faimă, nici prin respect și nici prin recunoștinţă, ci numai să poată să călătorească pe șinele dumitale și să te batjocorească și să te înjure, dacă tot nu-ți datorează nimic, nici măcar efortul de a-și scoate pălăria pe care tot dumneata le-ai plătit-o?Asta ți-ai dorit? Asta te-a făcut să te simţi mândru?”

Primele două volume le mai găsiți în librăriile bune. Ziua.

Gheorghe Erizanu