„Lângă fluviul Herbus, scria Pseudo-Plutarh, crește o plantă asemănătoare cu origanul, al cărui vârf îl taie tracii și – după ce s-au săturat cu alimente făcute din cereale – îl pun în foc și, aspirând de multe ori fumul astfel produs, se îmbată și apoi cad într-un somn profund.” „Despre traci s-a mai dus vestea că sunt grozavi de bețivi” și „beau vinul fără a-l amesteca cu apă”, zice Platon.

Dacii fumau cânepă din lulele de lut negru. Țăranii noștri, de-a lungul secolelor, se bucurau de „virtuțile terapeutice” ale cânepii. Și-și scoteau durerea de măsele cu măselariță.

Domnitorul Alexandru Lăpușneanul își comanda diferite substanțe, printre care și cannabis, la „apoteca” din orașul transilvănean Bistrița.

Alexandru Odobescu, „bătrânul amant”, refuzat de femeia fatală, Hortensia Racoviță, după o încercare nereușită de sinucidere cu opiaceu, își injectează o supradoză de morfină.

În 1883 Eminescu este tratat de doctorul Șuțu cu „cloral de morfină”.  Probabil același lucru se întâmplă și în ospiciul de lângă Viena. Unde doctorul Obersteiner, apoi și tânărul Freud, care lucrează în acel ospiciu la un an de la plecarea lui Eminescu, sunt adepții „miraculoaselor” efecte ale cocainei.

Alexandru Macedonski „a fost primul care a compus în mod fățiș literatură despre narcotice și provocată de acestea.” Tot el fiind „și primul apologet al homosexualității masculine.”

Craii de Curtea-Veche a lui Mateiu Caragiale „e o carte în care se bea tot timpul”. Uneori aluziv, alteori direct cititorul este trimis la consumul de droguri ușoare.

În 1921 Ion Barbu, autorul Jocului secund,  pleacă în Germania ca să-și susțină doctoratul în matematică. În 1924 se reîntoarce în România fără doctorat și dependent de narcotice puternice.

Tristian Tzara și Jean Cocteau erau nedespărțiți în boema franceză din anii 20, „beau mult pe atunci și din când în când fumau opiu.”

Din India Mircea Eliade se întoarce și cu experiență de opiu și canabis. Iar în Lisabona este dependent de Pervitin, un foarte puternic drog psihostimulator, cu care era aprovizionată și armată germană.

Așa spun cărțile.

NARCOTICE ÎN CULTURA ROMÂNĂ de Andrei Oișteanu. Ediția a II-a, revăzută, adăugită și ilustrată  (Editura Polirom, 2011)

(Pentru Cartea zilei)

Gheorghe Erizanu