Gogol a fost un nătâng. Și-a ars cu propria mână volumul doi din „Suflete moarte”.  Literatura mondială a rămas fără Purgatoriul și fără Paradisul rusesc.

Kafka a fost un șmecher. Și-a rugat prietenul să-i ardă manuscrisele. Așa cititorul a aflat de „Proces”, de „Castel”, de „America”, iar Domnul K a obținut cetățenia personajelor literare celebre.

„Suflete moarte” în traducerea excelentă a lui Emil Iordache o mai găsiți în Librăriile Cartier. Purgatoriul și Paradisul rusesc nu există. Poate s-au mai păstrat niște exemplare vechi din Dante în traducerea lui Coșbuc. Există și Paradis, și Purgatoriu, și Infern. La Dante.  Are și comentarii. Unde Coșbuc, singur împotriva tuturor, încearcă să demonstreze că viziunea lui Dante este vineri, 28 martie 1298. Tot după Coșbuc, doar Beatrice are tron. Ceilalți comentatori vorbesc și despre tronurile sfinților. Codul Divinei comedii e mai mult decât „văzui în vis o bâlbâită fată”.

Gheorghe Erizanu