eBook Cartier. Cumpăra acum

aprilie 18th, 2012

Nimic personal. Doar afaceri.

După ce ați ciocnit ouă roșii, după ce ați văzut primul curcubeu de asupra Orheilor, după ce ați mâncat mieii blânzi, după toate ăstea: încearcă să cumperi printre primii de pe teritoriul Republicii Moldova o carte digitală Cartier.

Primii trei cumpărători de pe teritoriul Republicii Moldova vor primi gratuit Opera poetică în 4 volume de Mihai Eminescu. E o ediție nouă. Și e print. Și e frumoasă.

Nu e discriminare. E o reparație a nedreptății iBookStore.

Suntem la început. Și vrem să știm dacă facem bine.

Butonul verde

aprilie 17th, 2012

L-am întrebat când a intrat ultima dată într-o librărie.

Mi-a arătat tableta. „Eu citesc doar cărți digitale”.

Am făcut cărți digitale. Le-am pus pe iBookStore. Filosofia lor este aproape de a noastră. Dar suntem puși la rând și așteptăm cu lunile acceptul pe raft. Republica Moldova, ca o țară înfloritoare, prosperă, neutră și imperială, nu are acces la iBookStore. România, cu NATO în spate, cu UE în față, e cu acte în regulă. Poporul descarcă mai mult gratuita Florile dalbe. Și de Crăciun, și-n Postul Mare, și de Paște.

De aia, tot căutând soluții, soluții reale și soluții comode pentru cititorul cu tabletă, am găsit un buton verde. Relațiile banii cititorului – cartea digitală a Cartierului se consumă pe un teritoriu sigur, burghez, liberal și cu soare de Arizona.

O veți putea face din Miorcani, din Fetești, din Onești, din Giurgiulești, din Ip sau Fântâna Albă.

Foarte curând.

Verde

aprilie 13th, 2012

Verdele ăsta vine peste noi fără  să ne întrebe.

Parcă ne-am obișnuit cu griul clădirilor din Chișinău. Cu pungile de plastic din copaci. Cu nevoile. Cu frigul. Cu tăcerea copacilor. Cu hainele ăstea negre și grele de pe noi. Cu încălțămintea grea din picioare. Cu răcitul ăsta. Cu președintele ales. Cu NIT-ul închis. Cu OTV-ul care se va închide. Cu castrarea pedofililor. Cu preoți intoleranți. Cu statistica oficială optimistă și cu realitatea tristă.

Într-o săptămână totul va fi verde.

Un verde care va acoperi și pungile de plastic, și nevoile, și frigul, și președintele ales, și NIT-ul închis, și OTV-ul, și castrarea pedofililor, și preoții intoleranți, și statistica oficială, și realitatea tristă.

Totul va fi verde.

În colecția Verde a Editurii Cartier au apărut următoarele titluri:

Matematica explicată fiicelor mele, Etica pe înțelesul tuturor, Dragostea pe înțelesul copiilor noștri, Macho pe înțelesul fratelui meu, Religiile pe înțelesul fiicei mele, Dumnezeu pe înțelesul nepoților mei, Rasismul pe înțelesul fiicei mele.

Lista e lungă. Ca  verdele care ne acoperă.

Cum citesc

aprilie 12th, 2012

Până la Cartea zilei și Cărțile săptămânii citeam așa:

Notam autor/traducător, titlu, editură, an apariție. Notam paginile. Și unele citate. În caiete de matematică.

E din Charles Bukowski. Dragostea e un câine venit din iad. Cartea, țiplată, ca să nu citească cei mici și bătrânii pudibonzi, este încă în librăriile Cartier.

În doi an de Cartea zilei și Cărțile săptămânii am fost nevoit să citesc ca un idiot. Așa:

„Opt țigări per carte” e din Hoțul de cărți de Markus Zusak. Cartea am cumpărat-o în Iași. Nu este în librăriile Cartier. Și nici nu va fi.

Până în toamnă revin la caietul meu de lectură. Și la cărțile dragi.

Cărțile săptămânii de la Publika TV a fost suspendată până în toamnă. Probabil.

Puteți să vă faceți somnul frumuseții sâmbătă dimineața. Iar eu să-mi notez liniștit în caiet un Leonard Cohen:

„Muncindu-mi munca mea

Dormindu-mi somnul meu

Murindu-mi moartea mea…”

Lipcanii de Florii

aprilie 11th, 2012

Drumul de la Lipcani până la Pererita, pe malul Prutului, în textul lui Grigore Vieru, era prin rouă și era multă prospețime. Era o bucurie ingenuă a întoarcerii la baștină.

L-am făcut cu mașina. Pe un drum plin de cratere. Am abandonat intenția de a ocoli gropile. Nu aveam cum să le ocolesc. Nu era dimineața. Ca în textul lui Grigore Vieru. Era seara. Pererita părea un sat părăsit. Parcă era un sat latino-american din romanele lui Marquez.  La 20 de ani de la abandonarea de către companiile bananiere americane. Oamenii erau plini de balegă. Curțile erau pline de balegă. Cerul era plin de balegă. Și nu erau vaci. Și nu erau nici oi. Statistic, doar doi gospodari din Pererita mai au câteva oi.

Duminică, dimineața. Piața din Lipcani. Aceeași balegă. Una imensă. Peste niște oameni corpolenți, înnegriți de griji, șchiopătând în băț sau fără. Nici după Waterloo nu erau atât de mulți, care să-și târâie picioarele.

Seara posturile tv din Chișinău transmiteau despre ninsorile și stratul de zăpadă din România, de la frontiera cu Republica Moldova.

Drumul de la Lipcani până aproape de Edineț, prin Briceni, era acoperit cu un strat de zăpadă. Iar cerul era acoperit cu o balegă. Care nu se vede de la Chișinău.

De la o margine de pământ, „care fierbea mocnit în suc propriu, răzbătea anevoie rugina puterii, legile, impozitele și veștile proaste”.

Marquez era  mult mai optimist. Aproape ca Grigore Vieru.

Martie. Topul cărților nevândute

aprilie 10th, 2012

1. Crima Olgăi Arbelina de Andrei Makine, Editura Polirom, 2001

2. Clopotul de sticlă de Sylvia Plath, Editura Polirom, 2003

3. Absalom, Absalom! De William Faulkner, Editura Polirom, 2004

4. Imprimatur de Monaldi & Sorti, Editura Humanitas, 2004

5. Parfum de femeie de Giovanni Arpino, Humanitas, 2005

6. Suntem prea buni cu femeile de Raymond Queneau, Editura Paralela 45, 2005

7. Extinderea domeniului luptei de Michel Houellebecq, Editura Polirom, 2005

8. Posibilitatea unei insule de Michel Houellebecq, Editura Polirom, 2006

9. Cuvânt înainte la o viață de scriitor de Alain Robbe-Grillet, Editura Cartier, 2006

10. Imperiul semnelor de Roland Barthes, Cartier, 2007

Kârghâzstan. Cititul lor

aprilie 9th, 2012

Kârgâzstan are o populație de aproape 5 milioane de locuitori. Și 17 librării.

Kârgâzii au un scriitor: Cinghiz Aitmatov.

Sorina Ștefârță. Declarație de dragoste din China

aprilie 7th, 2012

Omul nostru din China, Sorina Ștefârță, ne-a trimis un text special pentru cititorii deștepți, citiți, culți, frumoși și buni ai acestui blog.

Lectură frumoasă de week-end.

„Şi a fost noapte…”, în China, cu Aureliu Busuioc. Şi va fi zi…

E 7 aprilie 2012 şi este prima zi, de la retragerea mea din presă, acum o lună, când simt că vreau să mă expun „aici şi acum”. Dar realizez că nu am fost suficient de harnică încât să-mi fac blog în acest răstimp liniştit dar şi agitat deopotrivă. De aceea, apelez la generozitatea lui Gheorghe Erizanu, cu rugămintea să mă „găzduiască” pe blogul său, mai ales că se face şi el „vinovat” de acest text. Primul pe care îl „comit” în China, o ţară la care am visat şi în care îmi voi petrece următoarele trei săptămâni.

Sorina Ştefârţă

Dar nu vreau să scriu, azi, despre China – abia de se fac 24 de când am pus piciorul în această ţară şi încă nu am înţeles nimic din ea, decât faptul că prin Beijing şoferii circulă mai avan ca prin Chişinău, iar a fi tolerant în trafic înseamnă să-l rabzi filozofic pe cel care încalcă regula, nu invers. Vreau să scriu doar despre prima mea noapte aici. Căci fusul orar e o mare bestie. Şi chiar dacă diferenţa dintre Chişinău şi Beijing este de doar cinci ore, iar eu n-am mai dormit nu ştiu de când, mă pomenesc veghind în noaptea chineză.

E două şi jumătate după miezul nopţii – deci, de-abia trecut de nouă seara la Chişinău. În aşteptarea mult-doritei dorinţe de a dormi, cu ochii pironiţi în geamul negru, îmi amintesc de cărţulia cumpărată în ultimul moment acasă, cu doar câteva ore până la decolare, la Librăria din Hol. „Şi a fost noapte…” de Aureliu Busuioc, una dintre apariţiile recente ale Editurii „Cartier”.

Despre faptul că Aureliu Busuioc – pe care îl iubesc necondiţionat şi el s-a împăcat cu asta – scrie un roman de dragoste ştiam demult. Mi-a mărturisit-o chiar el, şi în cele două interviuri pe care le-am realizat în 2003 şi în 2008, deşi, de fiecare dată când îl întrebam despre ce va fi povestea, îmi răspundea în stilul sarcastico-ironic ce-l caracterizează: „Iaca na, acuş o să-ţi povestesc! O să vezi în carte!..”. Mă bucur că am văzut, fie şi la capătul lumii. La fel cum m-am bucurat – şi-i mulţumesc mult pentru această onoare – să aflu că a inclus ultimul nostru dialog în volumul „În căutarea pierderii de timp”, o carte de eseuri şi memorii apărute în 2011 la Editura „Prut International”…

Totuşi, mă apropii cu teamă de carte. Încep să citesc cu un soi de frică – unde o să ajungă? mai este oare nouă povestea unei iubiri imposibile? ori a unei iubiri dintre „bine” şi „rău”? ce înseamnă „în memoria lui Tanţi”? şi este cumva (din nou) autobiografic, Busuioc fiind printre puţinii prozatori care ne-a obişnuit cu sinceritatea? ori e cumva despre o banală noapte de iubire?!.

Înghit paginile…E despre noapte, şi despre iubire, dar nicidecum una banală. Este despre noaptea pe care o aduce în viaţa unor oameni un război; despre noaptea provocată de o „eliberare” egală cu o cotropire; despre noaptea care a coborât peste Basarabia „eliberată” în ’40, apoi în ’44, şi despre întunericul adus de această noapte atât în sufletele învingătorilor, cât şi ale celor învinşi.

Dar e mai ales despre zi, despre lumina care învinge prin credinţă şi iubire.

Lumina de afară mă găseşte cu ochii în lacrimi şi mă gândesc că, în loc de discursurile condimentate cu triumfalism şi regrete, care la sigur se vor ţine azi la Chişinău, ar trebui cu toţii să citim această carte. Şi cei care consideră că 7 aprilie 2012 a fost o zi eroică, şi, în mod special, cei care contestă tot ce s-a întâmplat acum trei ani, alături de întreg trecutul dureros al Basarabiei, trecut pe care ei nu vor să-l recunoască. Pentru că asta le-o cere interesul.

Abia aştept să revin la Chişinău, să-i bat la uşă cu o cutie ce ceai chinezesc în mână (şi cu o sticlă de vin moldovenesc, la o adică J) şi să-l întreb dacă aceste personaje ale lui chiar sunt adevărate. Ştiu însă că nu-mi va spune, că-mi va sugera, în acelaşi stil ironic, „să mă gândesc singură, că sunt fată mare şi vaccinată”. Şi eu, probabil, voi rămâne cu un mister în plus şi cu două convingeri în viaţă – aceea că , în realitate, este puţin probabil ca o simplă lingvistă de la Chişinău să se plimbe atât de uşor prin Europa şi, mai ales, să evadeze atât de simplu din noaptea sovietică, dar şi că Basarabia va reuşi să iasă din întunericul în care s-a aflat şi, din păcate, încă se mai află şi astăzi.

Şi a fost noapte în China. „Şi a fost noapte…” cu Aureliu Busuioc. Şi va fi zi. Acesta e manifestul patriarhului şi, poate, chiar testamentul său. Iar din acest loc şi la această oră, aş zice chiar că e cel mai optimist roman al său. Şi pentru asta îl iubesc pe Busuioc. Necondiţionat. Restul s-o spună criticii.

P. S. De fapt, am vrut să fie o scurtă postare pe Facebook, dar pentru că în China această reţea socială este blocată în continuare, a ieşit ce a ieşit…

Lista lui Marchel

aprilie 6th, 2012

Cu 12 ani în urmă am primit două manuscrise din Germania. Excelent scrise. Semnate cu pseudonim.

Ulterior am aflat că ele au mai umblat și pe la alte edituri mari din România. Au fost respinse. Deranja subiectul.

Au apărut la Cartier. În colecția Rotonda.

Pseudonimul a fost schimbat pe numele adevărat: George Bălan. Era marele muzicolog, care a dominat viața culturală/muzicală a României în a doua jumătate a secolului trecut. Forțat să emigreze în 1977. George Bălan a scris o prefață pentru ediția Cartier: „Autorul se prezintă”.

„Prefer ca lumea să mă urască pentru ce sunt, decât să mă iubească pentru ceea ce nu sunt” (Andre Gide, Jurnal).

Cărțile sunt despre ceilalți oameni. Pe care Marchel end Co. îi plasează după primii oameni. Noi, oamenii, Marchel, Vladimir, Lenin, Stalin, Șelin și ei, homosexualii, Leonardo, Michelangelo, Humboldt, Wilde, Verlaine, Gide, Cocteau, Proust, Wittgenstein, Pasolini, Thomas Mann, Klaus Mann, Alan Turing.

Nu există homosexuali fericiți. O lege nu-i face mai fericiți. Este respectul nostru față de noi. Atât. Restul e politică și geopolitică. Oameni ai nimănui sunt acei care știu doar de Marchel. Oamenii lui Dumnezeu sunt și Michelangelo, și Wilde, și Proust, și Mann, și Marchel, și Gide, și Șelin.

Pentru a-i înțelege încercați să citiți Celălalt eros și Iubirea interzisă. Nu sunt broșuri. Sunt cărți excelent scrise. Nu se distribuie gratuit. Dar le-am redus din preț. Sunt la 10 lei. Poate așa vom ști că Alan Turing nu este o denumire de mașină, ci e părintele computerului.

Sunt ultimele exemplare. În Librăriile Cartier.

Top vânzări martie. Librăriile Cartier

aprilie 5th, 2012

1.     Bunele maniere de Angela Cara, Editura Cartier

2.     Opera poetica de Ana Blandiana, Editura Cartier

3.     Țesut viu de Emilian Galicu-Păun, Editura Cartier

4.     Portetul lui Dorian Gray de Oscar Wild, Editura Cartier

5.     Enigma Otiliei de George Călinescu, Editura Adevărul

6.     Nekrotitanium de Planeta Moldova, Editura Cartier

7.     Ispravile lui Guguță de Spiridon Vangheli, Editura Guguță

8.     Învingatorul este întotdeauna singur de Paulo Coelho, Editura Humanitas

9.     Cântecul mării de Oleg Serebrian, Editura Cartier

10.   Si am spus “da” de Elizabeth Gilbert, Editura Humanitas