Gheorghe Erizanu Când miercuri era joi.

În Flutura lui Dumitru Crudu nu mai există bibliotecă. Adică bibliotecă există. Chiar e reparată, vopsită, cu acoperiș nou. Lumea face nunți, cumetrii, zile de naștere. E un spațiu prietenos.

Atât doar că biblioteca nu are cărți. S-au găsit bani pentru acoperiș, pentru vopsea, pentru termopane, pentru mobilier. Dar nu s-au găsit bani pentru salariul unui bibliotecar. Nici bani pentru achiziții de carte.

Profesorii se pregătesc de lecții pe net. Copii sunt trimiși pe net pentru lecturile de vară.

În 26 de ani autoritățile centrale și locale au tot cerșit cărți de oriunde, au tot cerșit atâta încât s-au deprins că aceste ciudate obiecte, cărțile, ajung pe rafturile unei biblioteci pe degeaba. Din dat. Ele nu costă. Căci, altfel, sunt prea scumpe pentru bugetul local.

Nunțile la Flutura sunt frumoase. Și biblioteca e frumoasă. Vopsită. Reparată. Acoperită. Atât doar că nu are cărți. Și nici bibliotecar. Biblioteca din Flutura lui Dumitru Crudu.

Gheorghe Erizanu

Prilej e. Sunt 26 de ani de la semnarea Declarației de Independență a Republicii Moldova. Să bocim. E tânără. Facem corul bocitoarelor. Noi am vrut să fie grasă. A ieșit cam palidă. Am vrut să fie fața cucoanei. A ieșit cam tuciurie. Am vrut să fie mare. Dar a ieșit cam mâțâțâcă. Am vrut să fie întreagă și sănătoasă. Dar a ieșit cam beteagă. Am vrut să fie bogată. Dar a ieșit săracă. Am vrut să vină lordul John după ea. Dar curte îi face tovarășul Șarikov. Am vrut să fie învățată și deșteaptă. Dar a ieșit cam prostuță și bleagă. Am vrut să fie ca Ileana Cosânzeana. Dar a ieșit așa cum suntem noi.

Republica Moldova îmi aduce aminte de o încercare de suicid.

Pe la trei de noapte un om bun la suflet, ieșit un pic din prima tinerețe, un pic mai mult ca RM acum, într-o oră când nici băutura nu amorțește durerea, l-a sunat pe prietenul său:

– Florin, sunt la balcon, la etajul opt și mă gândesc să sar.

– Dalbaiobule, ascultă-mă atent, eu vin imediat. Ca să-ți bat botul.

– Florin, am înțeles. Mă duc să mă culc.

Mâine dimineață ne trezim. Nu e obligatoriu să fugim 3,7 km. Nici să ne trezim la șase. Facem patul. Bem cafeaua. Nu salvăm lumea.

Avem grijă de noi. Ca seara, când vom vrea să bocim, să găsim un pat curat și aranjat.

Salvează

Gheorghe Erizanu

Pentru că „suntem cocalari cu toții, ăsta e brandul nostru de țară emergentă, obișnuiți-vă cu ideea.” O spune Adrian Schiop. Cu răutate. Și luciditate. În Șmecherie și lume rea. Universul social al manelelor.

Ne place Brahms. Dar îl ascultăm privind pițipoancele din clipurile video ale lui Florin Salam. Cu peste 50 de milioane de vizualizări.

 

Salvează

Gheorghe Erizanu
ZZ

Războiul este foarte aproape. Când statul înregimentează rezerviștii. Sunt luați soții, tații, oameni care au ore la școală. Brusc, școala nu mai are nevoie de tine. Soția și copilul nu sunt întrebați. Statul are nevoie de tine. Te ia. Ca să te pregătească pentru invazia în Cehoslovacia.

Maică-mea a considerat că locul cel mai sigur pentru mine, care aveam un pic peste un an, este în nordul RSSM, la Pererita, lângă Lipcani. La bunica.

Trenul de Cernăuți venea pe linia a doua. Eu am urlat din gură de șarpe că nu vreau în borta aia. Mama îmi spunea că un ofițer s-a oferit să mă liniștească și s-o ajute. Eu am ținut una și buna: „Eu nu mă duc în borta aia!”

Frica de bortă, de liniile ferate, care-mi păreau extrem de înalte și ascuțite, uleiul de pe pietre, și-au găsit loc în memoria mea. E adevărat, credeam că eram mai mare. Prea clar îmi era tabloul.

Zilele acestea aflu că, de fapt, plecare mea era legată de invazia trupelor sovietice în Cehoslovacia. Casa mămucăi din Pererita, sat pe malul Prutului, părea cel mai sigur loc din lume. În august 1968.

Gheorghe Erizanu

„Toți oamenii Kremlinului” de Mihail Zâgar

La 11 mai 2000, la trei zile după prima inaugurare a lui Putin, în cinematografele Rusiei a apărut filmul Fratele-2. Veteranul de război din Cecenia pleacă în America ca să-l ajute pe fratele unui prieten căzut în război. Cinematografia rusă din anii zero era la pământ. Fratele-2 a fost primul film rusesc care făcea concurență pe bune filmelor hollywoodiene. După dragostea ruso-americană din anii 90, filmul venea cu o atitudine diferită de cea a Kremlinului față de SUA. „Ia spune-mi, americanule, în ce constă puterea? Oare în bani? Iată, și fratele spune că în bani. Tu ai mulți bani. Ei și? Uite, eu cred că puterea stă în adevăr. Cel care are adevărul este și cel mai puternic.”

Cu trecerea timpului în discursul lui Putin au început să apară citate din film. Dar cel care s-a identificat cel mai mult cu ideologia din Fratele-2 a fost Nikolai Patrușev, șeful FSB-ului. Putin nu a agreat ca Patrușev să fie șeful FSB-ului. Dar ultimul a reușit să se mențină la șefia serviciilor secrete ruse. Din persoană nonpublică Patrușev a început să se dea cu părerea față de politica externă, ceea ce era până atunci doar prerogativa președintelui Putin și a ministrului de externe. Cu trecerea timpului ideologia din Fratele-2 a devenit ideologia oficială a Kremlinului. Iar Patrușev își permite s-o atace direct pe Madeleine Albright, secretar de stat american. Într-un interviu amplu din Rossiskaia Gazeta Patrușev „o citează” pe Albright, care a zis: „este inechitabil că sub stăpânirea Moscovei au ajuns teritorii atât de imense și  bogate în resurse naturale ca Siberia și Extremul Orient.” Învinuirea era atât de gravă încât partea americană a solicitat explicații. Mai ales că Albright niciodată nu a spus așa ceva. Atunci rușii au făcut trimitere la un veteran al serviciilor speciale ruse, care spune că în anii 2007/08, Kremlinul apela la parapsihologi care citeau gândurile politicienilor străini. Patrușev „cita un gând”.

De la acel interviu al lui Patrușev, un manifest al ostilităților ruso-occidentale, a început al Doilea Război Rece. Era 15 octombrie 2014.

E din Toți oamenii Kremlinului de Mihail Zâgar. Cum arată matrioșca puterii Kremlinului, cine sunt în anturajul lui Putin, cine îl poate influența, de ce îl poate și cum? Care sunt costurile puterii?

Nicio carte până la Zâgar n-a fost atât de completă și complexă. Și atât de bine scrisă. O spune Svetlana Alexeevici, laureat Nobel. Iar Stanislav Belkovski, comentatorul politic și unul dintre cei mai atenți biografi ai președintelui Putin, recunoaște că Zâgar a scris o carte așa cum n-a putut scrie nici el în nenumăratele cărți despre Putin.

Bestseller în Rusia. Tradus în germană, poloneză, bulgară, finlandeză, engleză și chineză.

De azi este în toate librăriile bune din Republica Moldova. Iar de marți va fi în toate librăriile bune din România. Cartea poate fi comandată online pe shop.cartier.md. Livrare oriunde în lume.

 

Gheorghe Erizanu

Igor Guzun mi-a amintit zilele acestea că am vorbit despre Doru Ciocanu ca despre un stalker al Planetei Moldova.

De fapt, pe când nu era nici Planeta Moldova, nici Pavel Stratan, nici Ghiță a Cleopatrei Stratan, nici Eroina lui Carla”s Dreams, era doar Doru Ciocanu. Metallica și Nirvana.

Unora le plăcea Metallica. Altora le plăcea Nirvana. Dar tuturor le plăcea Doru Ciocanu. Zuckerberg n-avea încă certificat de naștere. Facebookul nu era. Doru Ciocanu era cunoscut la Școala nr. 11, la Facultatea de Jurnalism și în alte case de stat din URSS.

„A avut o copilărie în general fericită, alături de părinți, bunici și, ulterior, sora-sa mai mică și frumușică, Aura. (…) Școala a decurs tot într-o veselie, materiile fixe reușindu-i cu dificultate sau deloc, iar cele umaniste, un pic mai ușor. (…) Armata la ruși i-a mai temperat pofta de viață – în doi ani Doru a citit două cărți și a tras un milion de gloanțe. (…) A studiat la Facultatea de Jurnalism a USM materii inutile. (….) Până a emigra în Canada, a colaborat cu mass-media…”

A mai scris până acum trei cărți. Dicționar Aufed 1. Dicționar Auafed 2. Dicționar Auafed 3.

Dar abia în Amintiri de pe planeta M. ne explică cu înțelepciune și mult talent de ce în lume cerul e albastru și iarba e verde.

Doru Ciocanu va citi aceste rânduri după 14 ore de zbor. După aia își va lansa cartea. La Chișinău. Într-o joie, la 18.15. Pe 24 august. La Librăria din Centru. Cu balaurul din liliac. Care a mâncat păianjenul. Cu un „albastru frumos”. Pentru cer.

Și cu desenele lui Lică Sainciuc.

 

 

Salvează

Gheorghe Erizanu

Observator cultural a publicat în ultimele trei numere o anchetă pe tema cărții pentru copii. După scriitori și ilustratori a sosit și timpul editorilor.

Gheorghe Erizanu: „Marea înghesuială a editorilor români continuă să fie pe cartea străină“

1. Cartea pentru copii e pe cea mai conservatoare piață. Cărțile pentru copii sînt cumpărate de părinți. Părinții cumpără cărțile copilăriei lor. Iar cărțile copilăriei lor au fost, la rîndul lor, cărțile părinților lor. Noi am avut o perioadă destul de mare de timp în care am încremenit în cărțile pentru copii ale anilor ’60, secolul trecut. Disney-ul, care a fost bona copiilor din anii ’90, a modificat piața. Acum au ajuns să fie părinți cei care s-au născut după ’90. Cei care au crescut cu Arghezi și Cartea cu jucării sau, în cazul Republicii Moldova, cei care au crescut cu Poezii de seama voastră de Grigore Vieru sau cu Guguță al lui Spiridon Vangheli, dar și cu o doză bună de Disney. Acești părinți modifică radical piața de carte pentru copii. Ei sînt cei care caută alte formule literare decît canonicii scriitori români din secolul trecut sau imperiul eroilor pop al Hollywoodului. Vor povești bine povestite, vor un dialog al scriitorului onest și corect, de la egal la egal cu cititorul, fără morală didactică, fără agresivitatea eroilor Disney.

În acest caz, Republica Moldova a fost un teritoriu fericit pentru cartea pentru copii. Cei mai mari scriitori ai Basarabiei din secolul trecut au fost, în primul rînd, scriitori pentru copii. Nu au abordat genul ca pe unul minor. Sau ca o directivă de partid. Scriitorii noștri s-au refugiat, din cauza cenzurii și a ideologiei comuniste, în carte pentru copii. Care părea să aibă un cîmp ideologic mai liberal.

Copiii din anii ’70 și pînă în anii ’90, din Republica Moldova, învățau din Abecedarul lui Grigore Vieru, al lui Spiridon Vangheli și al ilustratorului Igor Vieru (ulterior Lică Sainciuc). A fost o carte făcută de scriitori, poate cu unele carențe metodologice, dar foarte luminoasă și umană. În Abecedarul rus din acea perioadă, găseai, la fiecare două-trei pagini, fie pistol, fie sabie, fie tanc, fie avion militar, fie soldat sau călăreț cu sabie, în cel de la Chișinău era o singură pagină cu o armată, un împărat cu sabia în teacă și un coif regal uitat afară, unde un hulub și-a făcut cuib și a depus ouă.

2. Sper mult că se încheie dominația ilustrațiilor copiilor dolofani cu ochi mari, rumeni, frumoși și că intrăm într-o zonă a firescului. Cu ilustratori care au tehnici diferite, viziuni diferite. E un început de maturizare a pieței ilustrației pentru cartea de copii. Și maturizarea editorilor români. Cei care, cu ani în urmă, din entuziasm sau din lipsă de perspectivă pe atunci, au creat Clubul Tînărului Ilustrator de la București, astăzi, pot fi mîndri și fericiți.

3. Marea înghesuială a editorilor români continuă să fie pe cartea străină. Sînt mult mai convenabile financiar decît edițiile proprii. Costurile sînt doar pentru drepturi, care, de obicei, sînt și pentru text, și pentru ilustrații. Iar traducerile, din cauza volumului restrîns, au costuri mici.

E un gol care, treptat și poate mai încet decît vrem noi, se acoperă. Scriitori români importanți încearcă să facă povești pentru copii lor. Și e bine.

Răspunsurile colegilor de la Curtea Veche, Nemira, Pandora M, Arthur, Polirom: http://www.observatorcultural.ro/articol/noile-carti-ale-copilariei-si-creatorii-lor-autohtoni-iii/.

Gheorghe Erizanu

Mircea V.Ciobanu observă și acordă un spațiu pe măsură în cronica sa din Revista literară epopeei lui Vladimir Beșleagă Cumplite vremi.

Când literatura româna s-a fărâmițat în bloggograme, postări pe facebook, iar romanele subțiri apar cu titluri de tabloide, Vladimir Beșleagă vine cu un roman istoric de peste 2000 de pagini. Despre viața și moartea cronicarului și politicianului Neculce.

Din judicioasele observații ale lui Mircea V.Ciobanu remarc și completez acea despre romanele anului 66. Proza română din Basarabia a fost salvată de patru romane, apărute în 1966 (trei au apărut în 1966, iar prima parte a Poverii bunătății noastre a apărut cu doi sau trei ani mai devreme). Există o părere aproape unanimă a criticii și istoriei literare de la noi. Nimeni dintre cei patru romancieri nu și-a mai depășit ulterior romanul din 66. Din varia motive. Dar cel mai greu argument: cenzura și regimul au distrus creatorul. După mine (Mircea V.Ciobanu e mai generos cu prietenii și mai malițios cu presupușii adversari literari), cele patru mari romane (excludem nuvelele) sunt: Povara bunătății noastre de Ion Druță, Singur în fața dragostei de Aureliu Busuioc, Povestea cu cocoșul roșu de Vasile Vasilache și Zbor frânt de Vladimir Beșleagă.

Vasile Vasilache și-a tot rescris și completat romanul după aia. Și l-a crescut de le cale 120 de pagini din prima carte publicată la peste 300 de pagini în ultima ediție. În anii 80 dă peste Poveste nuvela Elegie pentru Ana-Maria și, probabil, Surâsul lui Vișnu.

Ion Druță periodic a revenit și a completat, a omis anumite fragmente, a schimbat personajele din Povara bunătății noastre. În anii 80 apare cu excelentul roman istoric Biserica Albă.

Aureliu Busuioc în anii 2000 publică Hronicul Găinarilor, letopisețul încălecării Basarabiei de la 1812 până aproape de zilele noastre.

Ca și în 1966 numai Beșleagă rămânea în urma colegilor. Zbor frânt a fost publicat în numărul din decembrie al revistei Octombrie.

În 2017 Vladimir Beșleagă, și de această dată ultimul, se răzbună pe Zbor frânt, după mai bine de o jumătate de secol, cu Cumplite vremi.

Asta-i dacă facem un exercițiu internautic despre marele romane ale celor patru magicieni ai literaturii române din Basarabia.

Oricum, e mai bine de scris, pentru sănătatea mintală și morală personală, despre Cumplitele vremi ale asasinării intelectualilor din vremea cronicarului Neculce decât despre acest spațiu blând de azi care mă sugrumă cum m-ar îmbrățișa.

Gheorghe Erizanu

Vitalie Coroban a făcut o copertă excelentă pentru volumul Toți oamenii Kremlinului de Mihail Zâgar.

Vsevolod Ciornei, traducătorul, l-a tradus cu o lună și ceva mai devreme decât termenul stabilit.

Valentin Guțu, redactorul, mi-a spus că tirajul de 500 e scurt. Se duce într-o zi. Și nici nu ajunge pentru toți doritorii.

101 exemplare le cumpără parlamentarii, plus 101 exemplare vor fi cumpărate de consilierii deputaților, plus 303 exemplare vor fi cumpărate de referenții deputaților, plus 60 de exemplare de cei de la președenție, plus 20000 de exemplare  vor fi procurate de polițiști, plus nimeni nu știe câte exemplare de cei angajați în serviciile de securitate ale statului, plus nu se știe câte exemplare de către preoții președintelui. Asta-i fără slujba de promovare a lui Marchel.

Ar mai fi socialiștii de pe Athos de la început de august 2017:

Poate fi și slujitorul Domnului de pe blindata trupelor ruse de menținere a păcii care trece Nistru la început de august 2017:

Deputații români, senatorii români, serviciile de inteligență române vor aștepta un alt tiraj.

Cartea va intra în librării în a doua jumătate a lunii august.

În Rusia cartea s-a vândut în peste o sută de mii de exemplare. Svetlana Alexeevici, laureata Nobel, a numit-o cea mai bună carte despre istoria contemporană a Rusiei. Stanislav Belkovski o consideră mai completă decât toate cărțile sale despre Putin. Belkovski fiind putinologul nr.1 al Rusiei.

Mihail Zâgar a fost redactor-șef la canalul tv de opoziție Dojd.

Rogozin nu face parte din oamenii Kremlinului. Alții sunt oamenii Kremlinului.

În română a mai apărut la Curtea Veche un volum de Mihail Zâgar, unde e coautor: Gazprom.Noua armă a Rusiei.

 

Salvează

Salvează

Gheorghe Erizanu
  1. Momente și schițe de Ion Luca Caragiale
  2. Revolta lui Atlas (vol. III) de Ayn Rand
  3. Ciuleandra de Liviu Rebreanu
  4. Maestrul și Margarita de Mihail Bulgakov
  5. Opera poetică (vol. II) de Vasile Alecsandri
  6. Revolta lui Atlas (vol. I) de Ayn Rand
  7. Revolta lui Atlas (vol. II) de Ayn Rand
  8. Roșu și negru de Stendhal

Cărțile digitale Cartier pot fi procurate pe iBooks.

Gheorghe Erizanu