Gheorghe Erizanu Când miercuri era joi.

Am răspuns la o anchetă a Ziarului de Gardă. Cum a fost anul 2020 pentru edituri. Și un pronostic pentru 2021.

Anul 2020. A început foarte bine. Era, după primele două luni, primul an în care editura își revenea după criza din 2008. Noi am simțit criza de atunci printre primii, începând cu octombrie 2008, când vânzările au scăzut cu 25 la sută comparativ cu octombrie anul precedent. Pentru noi a fost nevoie de 12 ani pentru a reveni la volumul de atunci. După Noaptea Cărților Deschise din martie a fost un reportaj tv despre măsurile luate de transportatorii publici cu eventuala pandemie. Cred că era 13 martie. Ni se prezenta cum troleibuzele din Chișinău sunt dezinfectate: cu apă, o cârpă și un lighean. Am sunat lucrătorii Editurii Cartier și i-am rugat să rămână acasă. Apoi a fost decizia autorităților cu prima carantină. Promisiunea publică a primarului Ceban că agenții economici nu vor achita chiria pentru cele două luni de carantină. Apoi scrisoarea privată a aceluiași primar în care eram informați că ne amâna plata chiriei, dar va trebui s-o achităm și pentru cele două luni de carantină. În mai, cred, în plină carantină, ANSP, organul public din prima linie anti-Covid, a venit cu o inițiativă legislativă de modificare a condițiilor sanitare pentru cărțile pentru copii și manuale. Era o încercare voalată de cenzură sanitară. Două luni am scris scrisori, explicații, note informative. ANSP lupta aprig și cu Covidul, și tot atât de aprig, poate chiar cu mai mult zel, și cu editorii. Apoi a fost o încercare a Ministerului Educației, Culturii și Cercetării să modifice Regulamentul de aprobare a manualelor: autorii, numele editurii să nu existe pe copertă, numele ministerului să fie mare și frumos, dacă se poate, chiar mai mare decât numele obiectului, iar fiecare manual să înceapă cu simbolica de stat și cu imnul Republicii Moldova, pentru a crește nivelul de patriotism. Am explicat și scris scrisori într-o fericire caniculară. Structurile statului au avut o grijă deosebită față de noi, editorii, ne-au ocupat cam tot timpul. În timpul liber am scos cărțile din programul nostru editorial, rectificat, mult aerisit, mult amânat.

Prognoze pentru 2021. „Nu spera și nu ai teamă.” În Republica Moldova niciodată nu știi când, de unde și cum apare pandemia. Poate fi sanitară, poate fi socială, poate fi economică, poate fi politică. Un singur lucru e cert, pandemia culturală ne va ocoli. Este unica constantă. Sunt optimist.

Gheorghe Erizanu

Inorogul la porțile Orientului. Bestiarul lui Dimitrie Cantemir, de Bogdan Crețu (Cartier popular). Legată, 664 pag. Preț: 79 RON/ 339 MDL

„Cartea lui Bogdan Crețu se recomandă ca una dintre cele mai bune contribuții la studiul

operei lui Cantemir, din perspectiva largă, generoasă a istoriei literare și a celei culturale.

Această carte, care marchează o dată în bibliografia cantemiriană, merită aprecierea unanimă

și o difuzare amplă printre specialiști și alte categorii de cititori.” (Stefan Lemny)

Scrâșnetul dinților (poeme), de Șerban Axinte (Rotonda). Broșată, 96 pag. Preț: 23 RON/ 99 MDL

„Crâncenă carte, de moarte, de dragoste, de boală, de limită a limitelor. Reușești să fii autentic acolo unde cei mai mulți mimează, se exhibă, se încadrează într-un trend al transgresiunilor de fițe. Tu însă ești autentic. Ai fost acolo, ești acolo, mori și învii cu adevărat. Ai scris o carte care va rămâne.” (O. Nimigean)

Rupere de nori (poeme), de Marcela Benea (Rotonda). Broșată, 96 pag. Preț: 23 RON/ 99 MDL

„Îmbinare suavă între simplețe și profunzime, cumințenie și ardoare, resemnare și revoltă, neliniște și trăire mută a durerii – aceasta e poezia Marcelei Benea. Nimic nu este în exces, o temperare e în toate. Rupere de nori este dovada măiestriei cu care poeta știe să urmeze acea aurită cale de mijloc între nevoia de stihialitate și trăire frenetică, pe de o parte, și confesiunea meditativă, pe de altă parte, între lirismul narativizat și exprimarea gnomică, între inevitabila raportare la litera scrisă (Sunt cartea este poemul care deschide acest minunat volum) și vitalitatea prilejuită de realitatea imediată (Ce dulce e viața se intitulează textul final).

Cea de-a cincea carte a Marcelei Benea (cinci cărți în patruzeci și șase de ani! – o cumpătare de care puțini, foarte puțini știu să dea dovadă) – Rupere de nori – confirmă o dată în plus că avem în față o poetă remarcabilă, pe cât de discretă pe atât de uimitoare.” (Lucia Țurcanu)

Contabilitatea întreprinderii, de Lilia Grigoroi ș.a. (Cartier educațional). Ediția a III-a, revăzută și actualizată. Coeditare cu ASEM. Legată, 800 pag. Preț:109 RON/ 499 MDL

Manualul Contabilitatea întreprinderii este elaborat în conformitate cu programa analitică a disciplinelor Contabilitatea întreprinderii, Contabilitate financiară I și Contabilitate financiară II și are ca bază ediția precedentă, cea din 2017. Manualul este actualizat conform legislației fiscale a Republicii Moldova valabile din 2021.

Este recomandat atât studenților, masteranzilor, cât și contabililor.

Gheorghe Erizanu

O editură e vie prin cărțile originale. Edițiile princeps Cartier pentru 2019 (cărțile Cartier au indicate pe pagina tehnică luna apariției, după o cutuma editorială de dincolo de marginea Prutului, cărțile din noiembrie-decembrie apar cu lună de apariție ianuarie/februarie anul viitor):

Proză:

  1. Dependența (roman), de Constantin Cheianu
  2. Canon (roman), de Ghenadie Postolache

Poezie:

1. Cum sa rușinezi moartea, de Maria Mocanu

Debut :

Restanțieri.

Critică literară/Teorie literară/Istorie literară:

1. Critice. Arheul Marginii și alte narațiuni, de Andrei Țurcanu
2. Arta narațiunii, de Maria Șleahtițchi
3. Lectura lui Dante: Infernul, de Laszlo Alexandru
4. Lectura lui Dante: Purgatoriul, de Laszlo Alexandru
5. Lectura lui Dante: Paradisul, de Laszlo Alexandru

Eseu:

1. Cum sunt trăite și percepute limbile, de Klaus Bochman
2. Despărțirea apelor, de Ion Druță
3. Idei și fantasme, de Adrian Ciubotaru
4. Idei politice și clivaje ideologice, de Igor Munteanu

Cartea pentru copii:

  1. Evadarea lui moș Columb, de Lavinia Braniște. Ilustrații de Irina Dobrescu

Acestea sunt edițiile princeps ale Editurii Cartier pentru 2020. Putem da vina pe pandemie, putem da vina pe situația social-politică. Prea puține titluri princeps. Prea multe reeditări, ediții noi. Dar o editură matură trăiește din edițiile princeps care ajung la ediția a II-a, a III-a sau a VIII-a. Iar dacă nu ai primele ediții, atunci o editură nu are viitor doar din reeditări și traduceri. Vine e a noastră. Covidul e doar o scuză.

Pe de altă parte, dacă scoteam doar Lectura lui Dante, de Laszlo Alexandru, atunci eram salvați. Dar noi am reușit cu volume foarte bune la toate compartimentele.

Mulțumim autorilor care ne-au ales. Mulțumim cititorilor care ne susțin!

Gheorghe Erizanu

La Muzeul Național de Artă mai puteți prinde expoziția Valentinei Rusu-Ciobanu. Citate din istoria artei, una dintre capodoperele Valentinei Rusu-Ciobanu, pe lângă imaginile din Bosch and Comp., îi au în prim plan pe scriitoarea Lidia Istrati, autoarea romanelor istorice Tot mai departe și Goana după vânt, și Henry Kissinger, secretar de stat american în perioada 1969-1977, perioada Nixon și Ford. Presa americană îl numea pe atunci pe Kissinger „adevăratul președinte” al SUA. Anul Citatelor e 1978. Kissinger era vedetă mondială, inclusiv și în media din URSS.

Valentina Rusu-Ciobanu susține că domnul care îi oferă cafeaua Lidiei Istrati este compozitorul Vasile Zagosrschi. Probabil, pentru cenzura sovietică Zagorschi l-a înlocuit cu succes pe Kissinger. Dar pentru conformitate public mai jos fotografia lui Vasile Zagorschi și un tablou cu portretul lui de Valentina Rusu-Ciobanu, din aceeași perioadă.

Muzeul Național de Artă al Republicii Moldova nu are în față replica Lupoaicei de la Roma. Acela e Muzeul Național de Istorie. Ambele muzee sunt pe strada 31 august 1989.

Citate din istoria artei, de Valentina Rusu-Ciobanu, 1978
Portretul Lidiei Istrati, de Valentina Rusu-Ciobanu
Henry Kissinger
Compozitorul Vasile Zagorschi
Portretul colectiv al compozitorilor Alexei Stircea, Vasile Zagorschi și al cântăreței Valentina Savitkaia
Gheorghe Erizanu

Prima ediția a romanului (sau povestirea de proporții, cum o numește Edugen Lungu) Doc, de Nicolae Esinencu, a apărut în traducere estoniană. În 1986. La Editura Loomingu din Tallinn. Se întâmpla după ani de refuz din partea editurilor din Chișinău. Prima ediție în română avea să apară abia în 1989.

La Editura Cartier a apărut ediția a IV-a.

Gheorghe Erizanu

Mircea Cărtărescu și Radu Vancu au revenit în spațiul public cu o petiție de acu cinci ani. Cred, ca și inițiatorii petiției, că ICR-ul din perioada Patapievici a fost cea mai performantă instituție culturală românească. Iar cultura română poate pune România și, implicit Republica Moldova, pe harta lumii. Cred că ICR are posibilitatea, fără permisiuni ale capitalelor lumii, să unească și să reprezinte cultura română pentru ambele state românești. Cred că președintele Iohannis și președinta Sandu pot găsi o soluție pentru un ICR performant, care să promoveze cultura României și Republicii Moldova în lume. Dar, deocamdată, vă îndemn să semnați petiția Cărtărescu & Vancu. Ca să revenim la o instituție viabilă și profesionistă.

Domnule președinte Klaus Iohannis,


Știm că înțelegeți exact importanța culturii în dezvoltarea unei societăți. Numele dumneavoastră s-a legat de prima capitală culturală europeană din România. Tocmai ați realizat majoritatea care ar putea mișca lucrurile  reacționând la dorința de schimbare a societății românești, revoltată de impasul în care o conduce o clasă politică depășită.

(Fraza în italice e actualizată în 2020. Varianta ei inițială din 2015 suna astfel: Tocmai ați încredințat mandatul de premier unui tehnocrat, reacționând la dorința de schimbare a societății românești, revoltată de impasul în care o conduce o clasă politică depășită.)


În opinia noastră, două sunt cele mai performante instituții create în România de după 1989. Prima este DNA. A doua, Institutul Cultural Român. Sub conducerea lui Horia-Roman Patapievici, ICR a fost între 2005 și 2012 o instituție modernă, deschisă, respectată la nivel european. A pus literatura română pe hartă, prin programe care făceau să apară în fiecare săptămână, undeva în lume, o traducere din literatura română. A adus uriașe servicii filmului, muzicii, artelor vizuale.


În 2012, această instituție performantă a fost decapitată și ulterior demolată. Supus algoritmului politic, ICR s-a golit de profesioniști și s-a umplut de sinecuriști. Cei care au nimicit ICR sunt aceiași politicieni pe care azi societatea românească îi respinge la unison.


Vă cerem să redați prestigiul și importanța acestei instituții, scoțând-o de sub mutilanta tutelă politică.
Iată, pe scurt, cum credem că pot fi ele recuperate.


1) Ne dorim un ICR revenit sub tutela neutră politic a președinției. Adică un ICR independent, cu management profesionist, selectat transparent, cu obiective clare. Concursurile pentru ocuparea posturilor la filialele din străinătate s-au sistat în 2008. Din 2012, ICR-urile din lume s-au umplut de rubedenii, relații politice, soți și soții, în deplină opacitate.


2) Nu mai vrem un ICR anexă a ambasadelor: valoarea acestei instituții stă în capacitatea ei de a fi o platformă de dialog cultural, de a oferi o tribună internațională mediului cultural românesc, în pluralism, nu în aliniere. Dorim un ICR integrat, în care filialele din străinătate să fie cu adevărat parte a structurii sale, iar resursa umană să nu se risipească din lipsa unei perspective de carieră.


3) Vedem un ICR capabil să atragă fonduri europene, să genereze venituri proprii. Debirocratizat, centrat pe politici de interes public, nu pe conivențe de gașcă. În care 70% din buget să meargă spre programe în străinătate, și nu spre funcționarea aparatului administrativ.


4) Un ICR în care banul public să nu mai fie intersectat forțat cu interese ce nu au nimic de a face cu sectoarele culturale și creative.


5) Un ICR a cărui expertiză să poată fi transferată, ca model, în vecinătatea noastră imediată.


6) Dorim un ICR care să profeseze o viziune largă a culturii, axată pe artă contemporană, nu unul paseist și dirijist. Unul axat pe coproducție internațională a culturii și contacte între profesioniști, nu o instituție sufocată de lipsă de viziune și proastă administrare.


Ne dorim toate acestea pentru ICR. Și pentru România.

Domnule președinte, credem că a sosit clipa să înapoiați ICR celor ce sunt în mod simbolic proprietarii săi: profesioniștii culturii, creatorii și, în primul rând, contribuabilul român.

Cu speranță,

Mircea Cărtărescu

Radu Vancu

Gheorghe Erizanu

Este ingrat să aleg doar 21 de cărți din cele peste 2000 apărute în primii 21 de ani din secolul XXI. Dar ca să ne obișnuim și noi cu gândul că am ieșit din secolul XX, propun o listă de 21 de cărți ale Editurii Cartier. Câte o carte pe an. Multe titluri bune nu apar. În unii ani am avut mai multe cărți care ar fi meritat să intre în acest top calendaristic. Alți ani au fost cu cărți-vedete din start. Nu ne-am limitat doar la cărțile originale. Am inclus și unele traduceri. Care au apărut pentru prima dată în română. Inițial am ales încă cinci titluri pe lângă cartea anului. Apoi m-am dezis. Pentru comoditatea cititorului.

Cărțile care au imagini mai sunt în vânzare. De obicei, în alte ediții decât prima.

2000: Poezia generației 80 (colecția Rotonda, eseu), de Nicolae Leahu.

2001: Cuvintele limbii române între corect și incorect (colecția Cartier dicționar), de Mioara Avram.

2002: O istorie a diavolului (Cartier istoric), de Robert Muchembled. Traducere din franceză de Emilian Galaicu-Păun.

2003: Mecanica fluidului (colecția Rotonda, roman), de Gheorghe Crăciun.

2004: Opera poetică, în două volume (colecția Poesis), de Emil Brumaru.

2005: Politică și geopolitică (Cartier istoric), de Oleg Serebrian.

2006: Eseuri critice (colecția Biblioteca deschisă), de Roland Barthes. Traducere din franceză de Iolanda Vasiliu.

2007: Enciclopedia P.Guitz (Pentru cei care umblă deocamdată sub masă) (colecția Cartier codobelc), de Lică Sainciuc.

2008: Jurnal, 4 vol. (colecția Bibliotec deschisă), de Andre Gide. Traducere din franceză de Alexandra-Andreea Sandu-Tițu, Raluca Vârlan, Luiza Vasiliu.

2009: Un anotimp în Berceni, de Claudiu Komartin, Dicționarul Mara, de Dan Coman, Monstrul fericit, de Radu Vancu (colecția Rotonda).

2010: Nekrotitanium (Rotonda, roman), de Planeta Moldova. Ilustrații de Roman Tolici.

2011: Capcanele identității (Rotonda, eseu), de Tamara Cărăuș.

2012: Aromânii: pretutindeni, nicăieri (Cartier istoric), de Nicolas Trifon. Traducere din franceză de Adrian Ciubotaru.

2013: Povestea maidanezului Leuțu (colecția Cartier antropologic), de Vintilă Mihăilescu.

2014: Clavir în ceață (colecția Biblioteca deschisă), de Eginald Schlattner. Traducere din germană de Catrinel Pleșu.

2015: Chișinăul nostru necunoscut (colecția Art), de Iurie Colesnic.

2016: Vara în care mama a avut ochii verzi (colecția Rotonda, roman), de Tatiana Țîbuleac.

2017: Lumii lui Zaharia (colecția Art), de Nicolae Pojoga și Victor Galaușca.

2018: Moldova: oameni, locuri, bucătărie și vin (colecția Art), de Angela Brașoveanu și Roman Rybaleov.

2019: Melcușorul (colecția Cartier codobelc), de Lavinia Braniște, ilustrații de Veronica Neacșu.

2020: Lectura lui Dante (3 volume), (colecția Cartier popular), de Laszlo Alexandru.

Gheorghe Erizanu

Ei știu că au trecut toate liniile roșii. Ei știu că au aruncat Republica Moldova în haos. Ei știu că au procedat ca hoții. Ei știu că timpul lor e numărat. Ei știu că au transformat Republica Moldova într-o țară a leproșilor. Izolată de jur-împrejur.

Prin votul Parlamentului Republicii Moldova din 3 decembrie și prin votul de la miezul nopții din 16 decembrie ei și-au procurat timp.

Dodon știe că ei sunt trei: Plahorniuc, Șor, Dodon. Dodon știe că primii doi sunt fugari. Dodon știe că și el va fi fugar. Ca și ei. Cu bani. Ca și ei.

De ce au procedat așa?

Deoarece știu: atunci când dreptatea se apropie de ei, în al doisprezecelea ceas, va apărea un partid democrat care va susține o moțiune de cenzură. Și toate năzuințele oamenilor buni se vor dărâma.

Ei știu și înțeleg multe. Dar „lebăda neagră” poate apărea și în plină iarnă. Și nimeni nu știe când, cum și unde se va ivi. Probabil, mai târziu decât ne așteptăm noi. Dar mult mai devreme decât cred ei.

Gheorghe Erizanu

Titivillus este demonul care lucrează în numele lui Belphegor, Lucifer sau Satana pentru a semăna erori în munca cărturarilor.

Titivillus și copistul. Ev Mediu timpuriu & rușinos

Editorul și criticul literar Eugen Lungu vorbește despre Titivillus în cartea Eugen Lungu, între spațiile și oglinzile timpului, de Mircea V.Ciobanu. Atunci când e întrebat despre erorile care au apărut în biografia sa de editor. Până a ajunge la propriile erori, Eugen Lungu pomenește despre marile erori ale redactorilor:

  1. Mircea Eliade, corectorul cărții lui Emil Cioran Schimbarea la față a României, apărută la Editura Vremea în 1936, a lăsat vreo cinci sute de erori tipografice;
  2. Prima ediție a romanului Ulysses, de James Joyce, apărută în 1922 la Shakespeare end Company, avea 5000 de greșeli. Pe parcursul edițiilor următoare erorile erau eliminate cu zecile și sutele. Joyce a crezut că la ediția a VIII-a romanul va apărea fără erori. Dar când a deschis cartea a descoperit la prima vedere trei greșeli;
  3. Din cele aproape 300 de pagini ale cărții Eugen Lungu, între spațiile și oglinzile timpului, de Mircea V.Ciobanu, lector: Virgil Botnaru, erorile apar exact în paginile cu Titivillus (lupă în loc de după).
Titivillus în Evul Mediu târziu

Eugen Lungu, Titivillus există! Și ne privește de după umăr. Noroc că pe parcursul secolelor s-a mai schimbat. Din hidoșenia din Evul Mediu timpuriu s-a transformat în vigurosul demon al Evului Mediu târziu, când majoritatea copiștilor erau călugări, iar „viața era o labă tristă”. Nu e eroare. Nu e babă. E citat (un pic modificat) din Alexandru Mușina.

Titivillus contemporan

Editorii greșesc pentru cititori, care sunt din oficiu mai deștepți ca noi, ca să-și poate confirma deșteptăciunea. Să fie de partea bună a lumii. Iar dacă nu greșim noi, editorii, atunci ne ajută Titivillus. Considerat și patron al editorilor.

Gheorghe Erizanu

Valeriu Turea a murit miercuri, 9 decembrie 2020. La 5.40 dimineața. La Institutul de Medicină Urgentă. Necrologul premierului Chicu a apărut în aceeași zi, 9 decembrie, până la prânz.

Trei zile mai târziu ZdG avea să scrie: „În noaptea de 8 spre 9 decembrie (…) s-a spart o țeavă în secția de reanimare. În scurt timp, apa ar fi ajuns până la genunchi iar situația ar fi fost una dificilă. Despre incident s-a tăcut la nivel de instituție și pentru că a fost în tura de noapte puțină lume a știut. Cu toate acestea, angajații instituției discută între ei despre acest lucru, iar conducerea a cerut celor care au fost de față să nu vorbească. În acea noapte, ar fi decedat 10 persoane.”

În buletinul oficial al Ministerului Sănătății, Protecției Sociale și Muncii sunt date patru decese din 9 decembrie pentru IMU:

Deces 2461: Bărbat de 44 ani, din mun. Chișinău, internat la IMU. Comorbidități: ciroză hepatică, nefropatie mixtă.

Deces 2462: Bărbat de 59 ani, din mun. Chișinău, internat la IMU. Comorbidități: diabet zaharat, hipertensiune arterială, cardiopatie mixtă.

Deces 2463: Femeie de 59 ani, din mun. Chișinău, internată la IMU. Comorbidități: diabet zaharat, obezitate, nefropatie diabetică.

Deces 2464: Femeie de 83 ani, din mun. Chișinău, internat la IMU. Comorbidități: cardiopatie mixtă, hipertensiune arterială, diabet zaharat, obezitate.

Oficial, în statistica din 9 decembrie, Valeriu Turea nu a intrat.

Pe 10 decembrie statistica ne dă un singur decedat de la IMU:

Deces 2500: Bărbat de 69 ani, din mun. Chișinău. Transferat de la Spitalul MSMPS la IMU. Comorbidități: diabet zaharat, hipertensiune arterială, insuficiență renală progresivă.

Valeriu Turea avea 69 de ani. Și a fost transferat la IMU de la MSMPS.

Pe 11 decembrie statistică ne dă 13 decedați (ZdG scrie greșit 12) de la IMU:

Deces 2501: Bărbat de 80 ani, din r-nul Ialoveni, internat la IMU. Comorbidități: diabet zaharat.

Deces 2502: Femeie de 68 ani, din mun. Chișinău, internată la IMU. Comorbidități: diabet zaharat, hipertensiune arterială.

Deces 2503: Femeie de 59 ani, din mun. Chișinău, internată la IMU. Comorbidități: pancreatită cronică, insuficiență venoasă a membrelor inferioare, obezitate.

Deces 2504: Femeie de 58 ani, din mun. Chișinău, transferată de la Spitalul MSMPS, la IMU. Comorbidități: cardiopatie mixtă.

Deces 2510: Bărbat de 82 ani, din mun. Chișinău, internat la IMU. Comorbidități: hipertensiune arterială.

Deces 2512: Bărbat de 70 ani, din mun. Chișinău, internat la IMU. Comorbidități: hipertensiune arterială.

Deces 2513: Femeie de 84 ani, din r-nul Ialoveni, internată la IMU. Comorbidități: diabet zaharat.

Deces 2514: Bărbat de 78 ani, din r-nul Soroca, internat la IMU. Comorbidități: encefalopatie.

Deces 2515: Bărbat de 67 ani, din mun. Chișinău, internat la IMU. Comorbidități: diabet zaharat, nefropatie mixtă.

Deces 2516: Femeie de 58 ani, din mun. Chișinău, internată la IMU. Comorbidități: hipertensiune arterială, insuficiență venoasă cronică a vaselor membrelor inferioare.

Deces 2517: Femeie de 89  ani, din mun. Chișinău, internată la IMU. Comorbidități: diabet zaharat, hipertensiune arterială.

Deces 2518: Bărbat de 59 ani, din mun. Chișinău, internat la IMU. Comorbidități: hipertensiune arterială, obezitate, insuficiență venoasă cronică a membrelor inferioare.

Deces 2519: Bărbat de 45 ani, din r-nul Anenii Noi, internat la IMU. Comorbidități: obezitate, hipertensiune arterială.

Accidental am aflat că Decesul nr. 2519, bărbatul de 45 de ani, angajat al procuraturii, a decedat, de asemenea, pe data de 9 decembrie.

ZdG ia părerea directorului IMU: „Mihai Ciocan regretă aceste speculații și spune că nu are nicio legătură cu cazurile de deces. „Noi am avut o pană de alimentare cu agent termic al sistemului de încălzire în grupul de reanimare, dar nu asta este cauza deceselor pe care le avem noi acuma. Acolo a cedat o țeavă de alimentare cu agent termic a sistemului de condiționare a aerului din secția de reanimare care practic a produs niște aburi, a umplut încăperile de la etajul 1 cu aburi simpli.” (…)

„La noi în Institutul de Medicină Urgentă la moment avem cea mai mare secție de reanimare COVID care există în țară – 62 de paturi. În această secție se concentrează pacienții critici din toată țara. Adică ei când au situații sau când starea lor de sănătate este extrem de gravă, sunt transferați la noi. Evident este că o mare parte din ei decedează. Ca să cunoști, din 100 de pacienți intubați intratrahial, când li se pune tuburile în trahee, deci, în toată lumea, mortalitatea este de 70% la acești pacienți. Și dacă ei se concentrează la noi din toată țara, cum crezi, iată de unde se ia numărul acesta atât de mare. Înainte, când noi aveam câte 3-4 pe zi, nu era un număr atât de mare, nu era un număr atât de mare de pacienți intubați. Acuma, cu părere de rău, iată în secția de reanimare cu 62 de paturi, la moment, avem intubați 37. În următoarele 2-3 săptămânim 70% din ei vor deceda, cu părere de rău fiindcă la ei sunt afectați 100% plămânii, adică ei au un stadiu extrem de avansat al bolii. Iată care este situație, adică nu este din cauza la acea. Cineva poate și-a închipuit, dar atunci pacienții au fost pur și simplu transferați în alte saloane”, spune directorul IMU.”

Într-adevăr, la IMU sunt aduși pacienții covid în stare critică din toată republica. În mod obișnuit IMU, „Sfânta Treime” și SCM „Sf.Arhanghel Mihail” raportează cotidian câte 3-5 decese.

Pe 12 decembrie statistica oficială nu prezintă niciun deces la IMU.

Pe 13 decembrie sunt înregistrate 6 decese la IMU:

Deces 2552: Femeie de 68 ani, din mun. Chișinău, internată la IMU. Comorbidități: hipertensiune arterială, cardiopatie mixtă, obezitate.

Deces 2553: Femeie de 74 ani, din r-nul Ialoveni, internată la IMU. Comorbidități: obezitate, hipertensiune arterială.

Deces 2555: Bărbat de 59 ani, din mun. Chișinău, internat la IMU. Comorbidități: hipertensiune arterială, cardiopatie mixtă, nefropatie mixtă.

Deces 2556: Femeie de 71 ani, din r-nul Ștefan-Vodă, transferată de la SR Ștefan-Vodă, la IMU. Comorbidități: hipertensiune arterială, cardiopatie mixtă.

Deces 2561: Femeie de 83 ani, din mun. Chișinău, internată la IMU. Comorbidități: cardiopatie mixtă, encefalopatie mixtă, hipertensiune arterială.

Deces 2562: Bărbat de 56 ani, din r-nul Briceni, transferat de la SR Briceni, la IMU.  Comorbidități: angină pectorală de efort,  cardiopatie mixtă, nefropatie mixtă, hipertensiune arterială.

Pe 14 decembrie sunt înregistrate 5 decese la IMU:

Deces 2575: Femeie de 69 ani, din mun. Chișinău, internată la IMU. Comorbidități: cardiopatie mixtă, hipertensiune arterială, obezitate.

Deces 2576: Bărbat de 84 ani, din mun. Chișinău, transferat de la SR Căușeni, la IMU. Comorbidități: cardiopatie mixtă, hipertensiune arterială, angină pectorală de efort.

Deces 2577: Bărbat de 68 ani, din mun. Chișinău, internat la IMU. Comorbidități: hipertensiune arterială, cardiopatie mixtă, diabet zaharat, nefropatie diabetică.

Deces 2578: Bărbat de 65 ani, din r-nul Căușeni, transferat din SR Căușeni, la IMU. Comorbidități: hipertensiune arterială, cardiopatie hipertensivă, diabet zaharat.

Deces 2579: Bărbat de 75 ani, din mun. Chișinău, internat la IMU. Comorbidități: hipertensiune arterială, cardiopatie mixtă, nefropatie mixtă, diabet zaharat, angină pectorală de efort.

Pe 15 decembrie sunt înregistrate 0 decese la IMU. Apreciez efortul medicilor.

Oricum, cele 13 decese, anunțate oficial pe 11 decembrie, care sunt de trei ori mai multe decât în mod obișnuit, mă face să cred că în noaptea 8-9 decembrie, la IMU, moartea a purtat altă sutană decât cea a Covidului. Probabil, cu îngăduință, statistica rămâne în urma morții. Dar Decesul nr.2500 a fost anunțat public pe 9 decembrie. A intrat în statistică pe 10 decembrie. Iar Decesul nr.2519, neoficial mort pe 9 decembrie, oficial a murit pe 11 decembrie.

Sunt date care nu știrbesc din efortul medicilor. Dar senzația de „oficial ne merge bine” mă face să cred că cineva ne trage o țeapă cinică. Din cele mai bune intenții.

Gheorghe Erizanu