Gheorghe Erizanu Când miercuri era joi.

Din 15 martie Librăriile Cartier au fost închise. Am continuat să vindem carte prin librăria online Cartier. Această mizerie, numită oficios Covid-19, risca să ne oprească dintr-o tradiție de vreo 10 ani de a prezenta topul vânzărilor în Librăriile Cartier. Pare o banală statistică, dar e o informație pentru cei care vor să vadă ce am citit și cum am citit în acești ani.

De astăzi Librăriile Cartier lucrează în regim obișnuit. Pentru cititorii noștri propunem carduri de reducere de 15 la sută pentru toate cărțile din librăriile noastre. Până pe 31 mai cumpără carte de peste 200 lei și obține #CardBun. Număr de exemplare limitat.

Cele mai vândute cărți ale lui martie în Librăriile Cartier:

  1. Pâinea noastră cea din toate filele, de Vasile Romanciuc. Editura Cartier
  2. Moldova: oameni, locuri, bucătărie și vin, de Angela Brașoveanu & Roman Rybaleov
  3. Vara în care mama a avut ochii verzi, de Tatiana Țîbuleac. Editura Cartier
  4. Dependența, de Constantin Cheianu. Editura Cartier
  5. Grădina de sticlă, de Tatiana Țîbuleac. Editura Cartier
  6. Woldemar, de Oleg Serebrian. Editura Cartier
  7. Lumea lui Zaharia, de Nicolae Pojoga și Victor Galușca. Editura Cartier
  8. Narațiuni ale erosului, de Nina Corcinschi. Editura Cartier
  9. Cântecul mării, de Oleg Serebrian. Editura Cartier
  10. Basarabia necunoscută. Ediție în trei volume (vol.III), de Iurie Colesnic. Editura Cartier

Cele mai vândute cărți pentru copii:

  1. Albinuța, de Grigore Vieru. Desene de Lică Sainciuc. Editura Cartier
  2. Amintiri din copilărie și alte povestiri, de Ion Creangă. Editura Cartier
  3. Prietenul devotat, de Oscar Wilde. Traducere din engleză de Lavinia Braniște. Ilustrații de Anca Smărăndache. Editura Cartier
  4. Când bunicul era nepot..., de Aureliu Busuioc. Editura Cartier
  5. Povestea furnicii, de Ion Druță. Ilustrații de Silvia Olteanu. Editura Cartier
  6. Alfabetul cu povești, de Lică Sainciuc. Editura Cartier
  7. Poveste pe mare, de Jill Barklem. Traducere din engleză de Lavinia Braniște. Editura Cartier
  8. Mama, de Grigore Vieru. Ilustrații de Igor Vieru. Editura Cartier
  9. Remarcabila rachetă, de Oscar Wilde. Traducere din engleză de Lavinia Braniște. Ilustrații de Anca Smărăndache. Editura Cartier
  10. Prințul fericit, de Oscar Wilde. Traducere din engleză de Lavinia Braniște. Ilustrații de Anca Smărăndache. Editura Cartier

Gheorghe Erizanu

Pe 7 februarie curent Agenția Națională pentru Sănătate Publică a făcut o expertiză și a constatat că două manuale ale Editurii Litera conțin plumb și depășesc cu mult standardele moldovenești.

Pe 15 februarie ministrul Popovici era regele netului și a primelor pagini din presa guvernamentală și de opoziție. A descoperit miros de plumb în manualele. Iar editorul Vidrașcu era aproape un căpcăun care mânca copii. A fost întâlnire specială pe subiect la premier. S-au luat decizii statale. Printr-o circulară manualele Litera au fost retrase de la elevi. Ca să nu fie contaminați cu plumbul Litera. S-a ales dușmanul. Și s-a croit planul de luptă cu acest căpcăun care vrea să ne ucidă copiii neamului. Copia expertizei a fost în toate borțile netului (o găsiți lejer).

Pe 25 martie ANSP (abrevierea aceleași Agenții Naționale pentru Sănătate Publică) mai face o expertiză. Repetată. La solicitarea contra cost a Editurii Litera. Pentru aceleași manuale: Științe, clasa a II-a și Educaţie pentru societate, clasele X-XI. Expertiza repetată constată că manualele nu sunt nocive, nu depășesc cantitatea de plumb conform standardelor moldovenești.

Pe 1 aprilie laboratorul austriac TUV, filiala din România, constată și el că manualele conțin o cantitate infimă de plumb.

Dacă vă uitați atent pe actul de expertiză, atunci standardele moldovenești fac trimitere la un GOST, stabilit în perioada sovietică, când încă nu exista tiparul offset. Era timpul tiparului înalt, încă modelul Gutenberg. Literele se făceau din plumb. Exista profesia de linotipist. Existau linotipuri. Linotipurile au intrat în dicționare la „arhaisme”. GOST-ul sovietic a rămas în RM și e buchie de lege pentru ANSP.

În anii 90, când RM își crea legislația, cineva înțelept a emis un document pentru vamă: toate mărfurile trebuie să conțină GOST. Am tot încercat să explic: cărțile au ISBN, au alte standarde. În zadar. Cuminte și ascultător am început să pun GOST în CMR-urile de export. Aveam o riglă de lemn pe birou. Am descoperit pe verso GOST-ul ei. Și îl puneam într-o fericire în dreptul cărților exportate. Cred că vreo doi ani GOST-ul riglei asigura GOST-ul cerut de vama moldovenească pentru cărți.

În plină pandemie, cu edituri și librării închise, aceeași ANSP vine cu un proiect de Hotărâre de Guvern: „ Regulament sanitar privind publicaţiile tipărite pentru copii şi manualele şcolare”. Denumirea sună nobil. E aproape ca filipica ministrului Popovici despre grija pentru viitorul națiunii. Dacă citești cele 31 de pagini, atunci descoperi un document toxic, arhaic și sovietic. Bun pentru a crea o armată nouă de birocrați mai mare decât numărul angajaților din edituri. Nocivă pentru copii. Ca model e luată o decizie a Rosspotrebnadzorul lui Onișcenko din 2008. Editorilor li se propune formatul, corpul de literă, tipografica într-o singură variantă. Toate cărțile să fie identice. Să fie de o înălțime, să nu sară niciuna din rând. Ca să le cumpărați cu metrul. Dacă se trece prin guvern această inițiativă, atunci cărțile editorilor români nu vor putea ajunge pe piața de carte din RM: nu vor corespunde GOST-ului. Nici InDesignul nu se include în GOST. Conform proiectului punctul „este unitatea de lungime tipografică egală cu 0,376 mm”. În InDesign unitatea de lungime tipografică egală cu 0.36 mm. Va trebui să revenim la linotipiști.

Voi fi obligat să-mi caut, după 20 de ani, rigla de lemn. Să văd GOST-ul.

Gheorghe Erizanu

Lorina Bălteanu a venit cu inițiativă. Dăruiește 8 tablouri pentru o licitație. Banii se vor duce pe contul lui Nicolae Pojoga. Boris Cremene și Traian Chivriga pregătesc Sothebusul lui Moșu. Care, ca mai tot ce se face în aceste vremuri, va fi pe rețelele de socializare. La cele opt tablouri ale Lorinei Bălteanu (semnate de Andrei Mudrea, Iurie Platon, Andrei Negură), pictorul Anatol Danilișin vine și el cu un tablou. Lista este deschisă pentru toți. Îmi puteți scrie în privat (email: erizanu@cartier.md) sau lui Boris Cremene & Traian Chivriga, dacă acceptați să scoateți un tablou la licitație. Pentru Moșu. E nevoie de preț inițial, numele autorului, denumirea tabloului, dimensiuni, tehnici.

Anatol Danilișin, Cosmosu lui Moșu.

Lorina Bălteanu: „În viața mea am cumpărat multă pictură, și nu doar din dragoste pentru artă și frumos… Am avut mulți prieteni pictori, în atelierele lor mă simțeam ca într-o lume a mea… Zorile Perestroikăi erau încă lăptoase și noi, întorși de la studii, care de la Tallinn, care de la Moscova și Leningrad, alții de pe loc, ne pierdeam nopțile în discuții despre artă, tradiție și modernism, despre sensul existenței umane, la un pahar de vin, desigur… Aveam toți o țară și o limbă română, la care revenisem, și un singur dușman comun – comunismul.

Fiind plină de energie, le-am organizat primele lor expoziții, la care eram uneori și singura cumpărătoare… Așa am devenit un fel de colecționar și toate tablourile din colecția mea îmi sunt drage, fiindcă fac parte din viața și tinerețea mea…

Acum eu sunt la Paris, Ștefan Beiu și Alina Cocieru în colțuri diferite ale Franței, Iurie Platon în Germania, Nana Plămădeală în Belgia, Vasile Moșanu în Canada, Andrei Negură undeva prin România, iar Andrei Sârbu în Ceruri…

Oriunde ar fi, sunt sigură ca toți vor susține dorința și necesitatea de a ajuta pe un confrate într-un moment atât de greu pentru el și nu se vor supăra pe mine că le-am scos picturile spre o revânzare publică.

Fiindcă Nicolae Pojoga are nevoie urgent de ajutor.

Și fiind un mare timid, știu ca nu va îndrăzni niciodată să ni-l ceară.”

Iurie Platon,  Strada Bernardazzi. Ulei, pânză. Dimensiuni 92 x 75 cm. Preț pornire: 250 Euro
Andrei Sârbu,  Floarea-soarelui. Ulei, pânză. Dimensiuni 110 x 600 cm. Preț pornire: 700 Euro

Andrei Negură. Cină cu pește. Ulei, pânză. Dimensiuni 80 x 60 cm.  Preț pornire: 100 Euro

Gheorghe Erizanu

Președintele Dodon, deputații socialiști, președintele de onoare al PD, Diacov, s-au lansat într-un atac de mahalagioace împotriva Curții Constituționale.

De-a lungul timpului toți acești juni critici s-au declarat și au utilizat noțiunea „suntem stataliști” rasați la cafeaua de dimineața, la prânz, la ceaiul de la ora 5 și la cină. Pentru ei „suntem stataliști” e un fel de a spune Tatăl nostru în fața camerelor de luat vederi.

Curtea Constituțională este statul. Săgețile lor asupra Curții nu este un punct de vedere într-o democrație. E un atac direct asupra statalității Republicii Moldova. O încercare de a dărâma cu târnăcopul statalitatea.

Curtea asigură și garantează viața puterilor statului și ale cetățenilor. Atunci când juri pe Constituție nu e chiar ca un spectacol de negocieri la Nobil, filmat cu camera ascunsă. Jurământul se depune la vedere. Or ai jurat pe Constituția Republicii Moldova, or ai comis un sperjur cu mâna pe Constituția Republicii Moldova.

Revocarea lui Vladimir Țurcan din funcția de președinte al CC nu trebuie căutată pe coclauri conspiraționiste. Președintele Dodon l-a pârât atunci când s-a erijat în atotștiutor și a vorbit despre convorbirea telefonică și informarea din primă sursă cu Țurcan. Președintele Dodon l-a mai pârât din nou pe Țurcan, chiar dacă nu a spus numele, atunci când a anunțat public când va avea loc examinarea pe fond a constituționalității Acordului de împrumut cu Rusia. Informația oficială a CC încă nu era publică.

Nu cred în conspirații și jocuri de șah ale politicienilor noștri. Obișnuiți cu mici găinării, ar putea zbura, cel mult, prin coteț, de la un cuibar la altul. Ca să numere ouăle altora.

Iar Curtea Constituțională este obligată să-și apere independența. Pentru ca actele Curții să fie definitive și fără drept de atac.

Gheorghe Erizanu

Azi este Ziua Mondială a Cărții. O sărbătorim în două biografii. Ambele e despre litere, cuvinte și cărți. Biografia lui Shakespeare și biografia Svetei.

Pe 23 aprilie în Spania e Festivalul Trandafirilor. Astfel spaniolii îl sărbătoresc pe Sfântul Gheorghe. Încă din Evul Mediu. Domnișoarele și doamnele primesc flori. Domnii primesc cărți.

La 23 aprilie 1616 au murit William Shakespeare și Miguel de Cervantes.

Din 1996 23 aprilie este Ziua Mondială a Cărții și a Dreptului de Autor. La inițiativa UNESCO.

23 aprilie este și Ziua profesională a bibliotecarilor. Din România și din Republica Moldova.

Se spune că, în această zi, în lume, se organizează lecturi publice, se celebrează scriitorii, bibliotecarii, editorii, librarii și cititorii. Și cartea e la mare căutare.

Iar bărbații spanioli vor primi în dar cărți. Oferindu-le flori femeilor în schimb. De Sfântul  Jordi.

Shakespeare

Lumea a vrut ca Shakespeare să fi fost filozoful Francis Bacon. Sau poetul și dramaturgul Christopher Marlowe. Sau măcar Edward de Vere. Sau poate contele de Oxford. Sau cel de Darby. Sau lordul Strange. Sau Elisabeta I, regina. În listă a intrat și soția poetului.

Shakespeare a fost nevoit să se căsătorească devreme. La 18 ani. Peste șase luni Anne, soția sa, cu 8 ani mai mare ca el, o naște pe Suzanna. În 1585, la doi ani de la primul copil, în familia Shakespeare apar gemenii Hamnet, băiat, și fata Judith. Ca să-și întrețină familia William Shakespeare părăsește orășelul Stratford-pe-Avon, unde a administrat nu prea reușit afacerea cu mănuși a tatălui său, pentru Londra. Își găsește rostul în trupa „Oamenii Lordului Chamberlain”. Ca actor. Apoi ca autor de piese. Suficient de cunoscut, ca în 1592, să-l enerveze pe Robert Greene, dramaturg care venea din universitari. Și credea că piesele de succes nu pot fi scrise de actori. E domeniul dramaturgilor. Mai ales că lupta se dădea și pentru prestigiul genului. Piesele, spectacolele erau pentru prostime. Marea literatură în cercurile aristocratice era poezia.

Ca să se afirme ca scriitor Shakespeare scrie poemul în stil clasic Venus și Adonis. În stilul Metamorfozelor lui Ovidiu.  Îl tipărește pe spezele autorului la tipografia lui Richard Field. În 1593. Cartea a fost tipărită in-quarto. Deoarece fiecare scriitor avea nevoie de un protector cu bani și titluri nobiliare, poemul îi este dedicat contelui Henry Wriothesley. Legenda spune că Wriothesley, ca gest de răspuns și cutumă a vremurilor, l-a răsplătit pe Shakespeare cu suma de o mie de lire. Până în 1640 poemul a avut 16 ediții. A fost cea mai editată operă shakespeareană. Atunci.

Nu se obișnuia ca piesele să fie tipărite. Teatrele concurente le-ar fi montat imediat. Iar publicul le-ar fi citit în detrimentul spectacolelor.

Shakespeare și-a scris cele 154 de sonete între 1592 și 1598. Ca și majoritatea pieselor. În 1613, pe culmele gloriei, părăsește Londra, teatrul Globe și compania devenită deja „Oamenii Regelui”. Se întoarce la Stratford-pe-Avon. Unde peste trei ani, la 23 aprilie 1616, moare.

Editorul Thomas Thorpe adună opt piese ale lui Shakespeare, mai pune două piese ale altor autori, dându-le drept ale lui Shakespeare, și începe tiparul ediției. Colegii dramaturgului află și îl obligă prin relațiile lor să oprească difuzarea. Atunci editorul schimbă doar pagina cu anul apariției. Piesele lui Shakespeare apar cu anii de ediție precedente (ediții pirat și ele): 1600 și 1608. După aia 300 de ani cercetătorii lui Shakespeare nu înțelegeau cum Regele Lear a fost publicată cu cinci ani înainte de a fi scrisă.

Prima ediție a pieselor lui Shakespeare, adunată și îngrijită de prietenii și actorii dramaturgului, avea să apară abia în 1623. Au fost incluse 36 de piese. Lipsea doar piesa Pericle.

Literele Svetei (un text de Angela Brașoveanu)

Nu știu de ce mi-am amintit tocmai acum despre asta. Nu știu la ce va folosi cuiva acest text. Pur și simplu a venit într-o discuție despre cărți de copii. Eram foarte tineri, la bloc, dădeam copkilul la tobogan. Respectivul copkil, curios, m-a întrebat câți ani are fetița care se dădea la tobogan în față. Trei, am zis, nepermis de tare și sigur, probabil. Șase am, a zis ea, cu o voce egală, ușor deprinsă cu situația, dar am o problemă de ficat. Ne-am mai jucat împreună, altă dată. Știi literele, am întrebat-o. Nu, părinții știu că eu totuna degrabă o să mor, așa că n-are rost. Da vrei să te învăț cum se scrie numele tău, Sveta? Da, vreau, dap cum! Am scris amândouă cu un bețișor pe pământul amestecat cu nisip, în curte. A deprins dintr-o dată. Era fericită. A scris Sveta de câteva ori. Peste câteva săptămâni a murit, într-adevăr. N-am ieșit să o petrec, pentru că nu cunoșteam pe nimeni din anturajul ei și ar fi fost straniu. Dar n-am uitat-o niciodată. Probabil acum ar trebui să scriu o frază despre faptul că, acolo sus, o fi avut timp să învețe toate literele, dar orice literă mi se pare în plus.

Gheorghe Erizanu

Astăzi Nicolae Pojoga împlinește 70 de ani. Textul de mai jos l-am scris în vara anului trecut. Când a apărut Album de război. Nicolae Pojoga era la foișorul din spatele guvernului. Și-a luat permis ca să intre în Casa Guvernului, la Cancelaria de Stat, unde trebuia să depună niște documente. Dar polițiștii nu i-au permis să intre. Nu era îmbrăcat pentru o intrare la guvern. Jignea cu ținuta lui ochii miniștrilor și funcționarilor publici. M-a telefonat, erau o urgență acele documente, ca să-l ajut să transmit dosarul la cancelarie. Era dosarul pentru Premiul Național. Pe care nu l-a luat. Alții au fost mai generoși cu Nicolae. I-au dat un cancer. Descoperit de medici după un an de controale. A avut la începutul Covidului o intervenție chirurgicală. Urma să plece la un examen nou peste hotare. Dar stă acasă. Suportând dureri pe care numai el le știe. La începutul lui martie a apărut ediția a II-a a volumului Lumea lui Zaharia. Lansarea a fost amânată. Lumea lui Zaharia poate fi procurat online, pe shop.cartier.md. Pentru că e un album excelent. Pentru că o carte care ajunge în timp scurt la o nouă ediție e o carte aleasă. Pentru că procurând o Lume a lui Zaharia îl poți ajuta pe Moșu.

Nicolae Pojoga, acces interzis în Casa Guvernului. Liber în foișorul din scuarul din spatele clădirii. 17 iulie 2019

Moșu (18 iulie 2019)

Nicolae Pojoga a fost un elev eminent. Cu 10 pe linie. Cu un viitor luminos în URSS.

În 1977 studentul Nicolae Pojoga a adunat fonduri pentru victimele cutremurului din București. Să ajute țara socialistă prietenă. URSS a avut altă părere despre ajutorul frățesc. Viitorul luminos a rămas pentru alții în URSS. Nicolae Pojoga a fost lăsat pe marginea drumului constructorului comunismului.

L-am cunoscut la Tinerimea. În anii perestroikăi. Era proaspăt angajat ca fotograf. A fost martorul evenimentelor din decembrie 1989 din România. Cu Leica. A fost ca fotograf în punctele fierbinți din fosta URSS. A fost fotoreporter de războiul în estul Republicii Moldova în 1992. Atunci, pe un lan de porumb, a imortalizat un cadru. Care l-a costat toată arhiva personală de fotografii. Casa i-a fost spartă, fotografiile, rollfilmele dispărute, Leica distrusă.

Lumea lui Zharia, ediția a II-a, martie 2020
Lumea lui Zaharia. Imagine din album
Lumea lui Zaharia. Imagine din album

Cu câțiva ani în urmă, fiind într-o expediție de documentare cu Victor Gălușcă, au găsit în podul unei case părăsite de pe malul Răutului ceea ce avea să devină arhiva fotografică a lui Zaharia Cușnir. Și albumul Lumea lui Zaharia. Și expoziția Așa văzut-a Zaharia de la Muzeul Țăranului Român din București, apoi de la Cluj, apoi de la Baia Mare.

Lansarea volumului „Album de război”. Nicolae Pojoga își acoperă medalia „Vulturul de Aur”, care i-a prins-o la piept un fost combatant din conflictul din estul Republicii Moldova din anii 90. Librăria din Centru, iulie 2019.
Autograf Nicolae Pojoga pentru Andrei Năstase, pe atunci ministru de Interne. Librăria din Centru, iulie 2019

Album de război/ War album, apărut ieri la Editura Cartier, în seria de artă, este din fotografiile, peliculele recuperate de pe la redacțiile ziarelor din Chișinău. Este puținul ce a mai rămas din fotografiile fotoreporterului de război Nicolae Pojoga. Pe care cei apropiați îl numesc cu drag Moșu.

Gheorghe Erizanu

Francezul Edouard Cointreau, președintele Gourmand World Cookbook Awards, a fost prins de pandemie în China. Observațiile sale și felul cum se schimbă China dupa Covid19 le-a trimis tuturor celor implicați în Premiile Gourmand. Pentru a ne oferi o speranță. Colegul meu de birou din această carantină a tradus textul, l-am comprimat. Pentru ca să vedem cum va fi lumea după Covid19.

Economia chineză se reface rapid și constant. Chinezii lucrează acum și weekendurile fără a fi plătiți ca să recupereze zilele nelucrate în februarie. Ei sunt deprinși cu acest lucru, intră în rutina lor, căci în fiecare an ei recuperează zilele de sărbătoare care cad în cursul săptămânii. Lucru ce pare imposibil în Vest. Jurnaliștii străini nu menționează acest lucru, dar e un detaliu important ca să înțelegi economia Chinei.

Viteza cu care se recuperează diferă de la provincie la provincie, cu Wuhan, Beiijing și Shanghai fiind mai lente. Orașe ca Yantai sunt mai rapide decât Hangzou.

Busninessul alimentar are o revenire spectaculoasă, cresc veniturile restaurantelor și livrărilor de mâncare gătită, după ce s-a terminat perioada de izolare. Oamenii au obosit să gătească acasă.

S-au epuizat stocurile de vin. Importatorii chinezi cumpără pe plan internațional  în ultimele săptămâni. La fel s-a întâmplat și în Franța, a crescut simțitor consumul de vin acasă, după Figaro.

Cărțile pe hârtie ar putea să se vândă mai bine acum  decât mai înainte. Mulți și-au regăsit nevoia de a citi. Vor mai multe cărți pe hârtie decât să citească de pe ecran.

Principala temă de conversații private este turismul. Chinezii vor acum mai mult turism ca niciodată.

Economia chineză va avea un impact pozitiv asupra restului lumii pentru că se recuperează bine. Va fi mai puternică decât în 2008.

Pentru sectoarele alimentare, băuturi și cărți criza va avea un impact pozitiv.

Izolarea a crescut urgența și dorința de a călători și asta va ajuta industria turismului să se recupereze.

Călătoriile, gastronomia și vinurile povestite în cărți vor beneficia de dezvoltare pe termen lung.

Gourmand Intrnațional are timp și oportunitatea de a pregăti proiecte complet noi în Paris și China. Le vom face publice îndată ce situația cu virusul ne va permite.

Gheorghe Erizanu

Bunică-mea avea la păretar, decupat dintr-un ziar sovietic, unul Dumnezeu știe cum a ajuns ziarul cela la ea, căci nu se abona la minciunile lor, într-un sat de la marginea Moldovei, fotografia a doi marinari, care au supraviețuit pe mare, singuri, fără hrană, 49 de zile.

Era un respect pentru viață în acel gest al mămucăi, vădană de război, edinolicinică până în anii 60, a crescut singură două fete, le-a oferit școală, credea în Dumnezeu fără intermediari. Icoana era în casa cea mare, unde intra arareori. Acea fotografie cu două chipuri chinuite de marinari străini, abia vizibile, dintr-o fotografie mică dintr-un ziar îngălbenit, era icoana de fiecare zi. Cu ea își cumpăra timp și speranță în fiecare nouă zi.

Dragă oficială Republica Moldova, nu împărțiți medicii în cei bolnavi de Covid19 și cei sănătoși, în cei care spun situația reală din spitale și cei care ascund situația reală din spitale. Nu luptați cu medicii. Nu luptați cu ziariștii. Nu luptați cu opoziția. Nu luptați cu diaspora. Nu luptați cu proprii cetățeni. Nu luptați cu Uniunea Europeană.

Nu noi suntem dușmanul vostru. E Covid19. Este unicul dușman oficial și neoficial cu care trebuie să luptăm toți. Noi toți suntem obligați să cumpărăm timp și speranță. Nu împrăștiați vânt acum. Suntem deja în furtună. Toți. Ca niciodată acum avem nevoie de un limbaj uman, rostit cu bun-simț, care să ofere speranțe. Ca niciodată acum avem nevoie de democrație. Nu sunteți Radu Întâiul și Ultimul. Într-o catastrofă avem nevoie de uniune națională. Uniți-ne. Nu dezbinați. Primarul Moscovei, Sobeanin, – dacă tot ați făcut copy paste de pe deciziile rusești, cele mai proaste posibile pentru salvarea economiei și grija pentru oameni, – și-a angajat referenți negativi (fac rapoarte doar cu erorirle primarului Sobeanin). Ca să poată gestiona real situația.

Medicii cer să fie protejați. Avem peste 400 de medici & personal medical infectați din circa 12 mii medici și 23 mii lucrători medicali care activează în domeniu.

Medicii noștri n-au cerut majorări de salarii. Oficialitățile s-au întrecut în promisiuni pe la televiziuni. Apoi au zis că vor da 16000 lei medicilor infectați de Covid19. Apoi din cei 400 de medici infectați cu Covid19 au ales doar 29, care oficial pot beneficia de 16000 de lei. Nu împărțiți medicii în 400, apoi în 29, apoi iar în 400. Avem nevoie de toți cei 35 de mii. Aveți grijă de toți cei 35 de mii.

Am ajuns de la focarele din import la focarele din spitale. Asumați-vă erorile, cereți-vă scuze, apelați la toți cei care vor să se implice. E nevoie de unitate națională, lăsați orgoliile pentru alte vremuri.

Dragă oficială Republica Moldova, nu gestionați politic o criză sanitară. Nu e timpul politichiei. Culegem treizeci de ani de lipsa meritocrației și lifturilor sociale, de regimuri docile, cumetrisme și incompetențe. Dar acum suntem obligați cu toții să intrăm în singurul aprozar deschis, care vinde timp și speranță.

Cumpărați timp. Oferiți speranțe. Aveți grijă de toți medicii. Ei sunt vânzătorii.

Gheorghe Erizanu

Virusul, care a apărut din senin în decembrie trecut, cu nume politic corect Covid-19, a dispărut. Brusc. Parcă nici n-a fost. Era prima zi când nu se înregistra niciun caz nou de îmbolnăvire. Niciunul. În ultimele 24 de ore.

Cu o viteză de 32000 de kilometri pe oră venea asteroidul 52768. Avea o dimensiune de cca 3 kilometri. Și era supărat pe oamenii care nu i-au dat și lui un nume. Nici măcar nu avea pretenții de Cometa Halley.

Putea fi numit Florence, ca cel care a încercat Pământul în septembrie 2017. I-a plăcut numele. Florence hălăduiește și acum prin galaxii.

Era o zi de miercuri, 29 aprilie 2020. A fost asteroidul 52768.

Gheorghe Erizanu

Pantalonii au fost spălați. Cu trei bilete de la Muzeul Național de Artă al Moldovei.

Am fost la expoziția de stampă japoneză. Până la Covid-19 (nu înțeleg acest botez cu linioară, dar mă conformez). Stăm acasă, izolați, mâncăm, spălăm, bem, baie, spălăm, mâncăm, bem, baie, spălăm, mâncăm, bem, baie. Astăzi, doi vecini au chemat vidanjorul. Și chiar a venit. O săptămână nu puteau scoate mașinile din garaj. Interdicție inteligentă de la cei trei care ne conduc de la televizor acum.

Premierul a declarat ieri, într-un interviu pentru Europa Liberă, că încasările au scăzut cu 40 la sută și „statul nu va da bani” decât pentru pensii, salariile bugetarilor și menținerea sistemului bancar. N-am crezut în susținerea statului nici atunci când oficialii noștri se întreceau în declarații cu tot felul de ajutoare pentru oamenii de afaceri, „mai ales pentru domeniul HoReCa, care a fost cel mai afectat”. Din toate declarațiile cotidiene, de aproape o lună de zile, n-am auzit de la ei nici în treacăt, măcar o adiere de pomenire, pentru domeniul culturii.

Revin la Churchill și replica dată ministrului de finanțe în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când i-a prezentat proiectul de buget cu 00,00 lire pentru Cultură: pentru ce mai luptăm, dacă nu va mai fi cultură.

Churchill nu-i. Gândim arogant contabil. Mințim convingător și ferm. Ca să creștem în sondaje pentru prezidențialele din toamnă.

Intrăm în Era „Vodoleilor”. Vom ieși din case. Vom mânca, vom bea, vom merge la baie, vom mânca, vom bea, vom merge la baie.

Și o dată în lună vom chema vidanjorul.

Gheorghe Erizanu