Gheorghe Erizanu Când miercuri era joi.

Totul a început de la o lighioană. Mare. Adusă în Piața Marii Adunări Naționale. Apoi lighioana a fost schimbată cu o construcție din lemn, asamblată scândură cu scândură, în văzul tuturor. Părea un berbec de ziduri din Evul Mediu. A fost numit tobogan. Primii oameni care au încercat toboganul au fost și primii spitalizați.

Între timp, ziariștii filați în perioada Plahotniuc sunt chemați ca martori de către procurori.

Apoi a apărut noul proprietar în concesiunea aeroportului. Un personaj din anturajul liderului Putin. Dodon este învinuit de „trădare de patrie”. Dodon zice că un miliardar apropiat Kremlinului face parte din gașca lui Șor. Tot încercând să dea vine pe Maia Sandu & Maia Sandu s-a scăpat cu vorba.

Aflăm că premierul Maia Sandu a fost filată. Fără decizii judecătorești. Și președintele Dodon știa. Și era fericit.

Și e o linie roșie cât un stadion pe care președintele Dodon crede că e tablă de șah. E grav. E mai grav decât își închipuie un cartofor care a ascuns niște cărți de joc.

E atât de grav încât nici PD-ul nu mai poate opera cu metafore. Or clasa politică din RM se maturizează sau recunoaște că a pierdut totul: onoare, elementarul bun-simț, cuvânt, stat, cetățeni, viitor. Or ar mai fi o soluție: să facă coadă la toboganul din fața guvernului.

Nici procurorul Stoianoglo nu mai poate s-o facă pe umanistul.

E ajun de Crăciun 2019. Dar nici acest lucru adevărat nu e adevărat pentru președintele Dodon.

Gheorghe Erizanu

Antologiile Cartier (Cartier de colecție) ale anului 2019:

Constantin Abăluță. Orgi și altare demontate. Poeme alese (1968 – 2018). Antologie alcătuită de Claudiu Komartin. Fotografii de Andrei Păcuraru. Cartier de colecție nr.20

minunata lume (Poeme alese), de Teodor Dună. Fotografii de Eugen Vuțescu. Cartier de colecție nr.21

Nora Iuga. înainte ca ochiul să-și fi terminat privirea. Poeme alese de Rita Chirian. Fotografii de Nicolae Pojoga. Cartier de colecție nr.22

Față către față. Poeme alese (1992 – 2019), de Ioan Pintea. Fotografii de Călin Gabor. Cartier de colecție nr. 23

Un secol de poezie română scrisă de femei. Volumul I (1990 -2019). Antologie de Alina Purcaru și Paula Erizanu. Fotografii de Irisz Kovacs. Cartier de colecție nr. 24

Gheorghe Erizanu

Traducerile au creat marile edituri românești în anii 90.

Cărțile traduse ale Editurii Cartier au intrat în colecțiile:

Biblioteca deschisă, colecția de proză străină contemporană

  1. Cartea râului Una, de Faruk Sehic. Traducere din bosniacă de Octavia Nedelcu

Cartier istoric

  1. Ca un hoț ziua în amiaza mare, de Slavoj Zizek. Traducere din engleză de Ciprian Șiulea
  2. Istoria Gărzii de Fier. Un fascism românesc, de Traian Sandu. Traducere din franceză de Simona Modreanu
  3. România in secolul XX, de Francesco Guida. Traducere din italiană de Dragoș Cojocaru
  4. Odessa. Geniu și moarte într-un oraș al visurilor, de Charles King. Traducere din engleză de Radu Săndulescu

Cartier codobelc, colecție de carte pentru copii

  1. Prințul Fericit, de Oscar Wilde. Traducere din engleză de Lavinia Braniște. Ilustrații de Anca Smărăndache
  2. Privighetoarea și trandafirul, de Oscar Wilde. Traducere din engleză de Lavinia Braniște. Ilustrații de Anca Smărăndache
Gheorghe Erizanu

O editură e vie prin cărțile originale. Edițiile princeps Cartier pentru 2019 (cărțile Cartier au indicate pe pagina tehnică luna apariției, după o cutuma editorială de dincolo de marginea Prutului, cărțile din noiembrie-decembrie apar cu lună de apariție ianuarie/februarie anul viitor):

Proză:

  1. Ultima amantă a lui Cioran, de Constantin Cheianu (roman). Ediție epuizată
  2. Dictionar Auafed 4, de Doru Ciocanu. Ilustrații de Sebastian Buric
  3. Lagărul 33, de Lilia Bicec-Zanardelli
  4. Cârtița, de Lola Majeure

Poezie:

  1. Rh (II)+eu/Apa.3D (2 vol), de Emilian Galaicu-Păun. Ediție epuizată

Debut :

Suntem restanțieri.

Critică literară/Teorie literară/Istorie literară:

  1. Cum se inventează un huligan. Mihail Sebastian, ziarist la Cuvîntul, de Laszlo Alexandru

Eseu:

  1. Hrișca & Masala, de Sorin Hadârcă
  2. Visinul baronului Munchhausen, de Valeriu Turea. Ediție epuizată
  3. Să vină sirienii, bețivii și Donbasul! de Polina Cupcea
  4. Jurnal la sfârșitul lumii, de Vasile Ernu
  5. Hipsteri, bobos și clase creative, de Ciprian State și Dinu Guțu

Cartea pentru copii:

  1. Războiul pisicilor, de Vasile Ernu. Ilustrații de Veronica Neacșu
  2. Un unicorn în muzeul de oase, de Alina Purcaru. Ilustrații de Mihaela Paraschivu
  3. O șansă pentru Bilețel, de Victoria Pătrașcu. Ilustrații de Zelmira Zsabo
  4. Puiul de balaur, puiul de zmeu și puiul de om, de Florin Lăzărescu. Ilustrații de Raluca Burcă

Gheorghe Erizanu

A fost deschisă la 17 decembrie 1998. Pe București nr.68. În hol. 15 ani, până la pensionare, director al librăriei a fost Tamara Șveț. Până a fi angajată la Cartier a fost librară într-un orășel din Extremul Orient, lângă Amur. A mai fost librară într-o librărie dintr-un oraș din Asia Mijlocie, în apropierea frontierei cu Afganistanul. Soarta și drumurile soției de ofițer. A revenit în Moldova după destrămarea URSS-ului. A fost angajată la Cartier când erau mai mulți oameni decât locuri de muncă. Răspunde scurt cu ”da” sau ”nu”. Dar știe că acest om a intrat în librărie pentru a cumpăra cartea sau doar pentru a pierde timpul. Numai Titus Jucov, regizorul, intră în librărie pentru a o vedea pe Tamara. Sper că Petea, soțul Tamarei, nu citește blogul. Nu e nimic grav. Titus Jucov are dezvoltat simțul frumosului.

Iulian Filip a propus ca librăria să se numească ”Acvarium”. Am insistat pentru Librăria din Hol. Nu am avut deschidere oficială. Și cu oficialități. Până a deveni librărie spațiul era un magazin de cosmetice. Majoritatea elementelor de decor au rămas de atunci. Le-am procurat pentru o sumă rezonabilă. Proprietarul magazinului de cosmetice este un celebru biker și un fan Subaru.

De fapt, Librăria din Hol era planificată să fie unde actualmente are sediu Partidul Liberal. Vorbesc de sediul de pe strada București. Când am început să facem documentele a apărut Mihai Ghimpu. Ponderea lui politică pe atunci nu era mare. Dar bunăvoința și cititul viitorului a lui Iulian Filip era mai mare decât sforile pe care le puteam trage eu. Nici nu am insistat. Nu sunt adeptul obținerii a ceva cu orice preț. Avea să fie o librărie drăguță. În stil rustic. Dar a fost să fie un Partid Liberal. Pe atunci era Partidul Reformei.

Următoarea tentativă de spațiu pentru Librăria din Hol a fost cel din aripa stângă a blocului de pe București nr.68. Unde actualmente s-a aciuat salonul de frumusețe Oazis. Ponderea proprietarilor era mult mai mare decât cea a lui Ghimpu. Ei au obținut spațiul foarte repede, foarte agresiv. Fără drept de apel. În cazul lui Ghimpu Iulian Filip mi-a explicat situația, mi-a insuflat optimism. În ultimul caz totul era decis. Iar Filip nu avea nici un drept la replica și nici la optimism.

În acea perioadă spațiile libere încă nu erau monitorizate toate de către primărie. Noi eram pe post de stalkeri. Găseam spațiile libere și începeam demersurile pentru semnarea contractelor de arendă. Locurile plasate bine erau pândite de către aristocrații din primărie. Nu trebuiau să caute. Ei dețineau toată informația.

Telefonul Librăriei din Hol: 022 241 000. E-mail: librariadinhol@cartier.md. În septembrie librăria lucrează și o jumătate de sâmbătă.

În 2009 Iulian Filip a devenit mascota librăriei. Cu sloganul: ”Librăria din Hol, acest acvariu superb, în care își văd de lucru visătorii din toate timpurile și geografiile, urmele lor fremătoare în acest belșug de cărți, pe lângă care nu poți trece oricum.”

filip_blog
Iulian Filip, mascota Librariei din Hol
Iulian Filip, mascota librariei din hol. doi
Fotografii de Igor Schimbător
Fotografii de Igor Schimbător

În martie 2015, doamna Tamara, vorba ziaristului, a ieșit la pensie. Conform legislației Republicii Moldova. De atunci gazda și stăpâna Librărie din Hol este Mariana Pagu. Ea nu va insista niciodată, probabil, chiar o va ascunde pe raftul doi. Dar, printre numărul mare de titluri, este o carte, probabil cea mai bună biografie a satului natal din câte s-au scris pe la noi, semnată de Mariana Pagu. E biografia satului Ciuciuleni.

Mariana Pagu a mai semnat volumul Un veac de istorie în imagini. Ciuciuleni. Ca orice carte bună Cartier nu mai este în librării. Tiraj epuizat.

Acest text a fost scris, cu mici completări ale vremurilor, în 2009. Pe când Editura Cartier avea cinci librării. Trei le-am pierdut de atunci. Alături de Librăria din Hol a mai rămas Librăria din Centru.

Gheorghe Erizanu
Zilele Literaturii Române, mai 2019. Credit foto: Igor Țurcan

Bunul simț avea nevoie de o unitate de măsură. Într-o lume rea, perfidă, cu un sistem de valori altminterea decât ar fi trebuit să fie, acu ani buni în urmă, pe 17 decembrie, într-un sat din nordul Moldovei, în Bădragii Noi, apărea unitatea de măsură a bunului simț: Vasile Romanciuc.

Din 17 decembrie 1947 noi măsurăm bunul simț în Vasile Romanciuc.

Suntem norocoși!

Gheorghe Erizanu
Zebră. Trotuar. Intersecția străzilor 31 august cu Bănulescu-Bodoni. Smart city Chișinău, decembrie 2019
Gheorghe Erizanu

Cei de la Muzeul Literaturii Române din Chișinău zic că au tot scris și au tot bătut uși ca să schimbe situația jalnică în care se află muzeul. Dar nu i-a auzit nimeni.

Au bătut încet. Ca să nu fie auziți. Să nu deranjeze.

Din reportajul Nadejdei Roșcovanu, Jurnal de Chișinău: cărți din anul Revoluției Franceze, tablouri de Igor Vieru, Valentina Rusu-Ciobanu, goblenuri, fotografii, sculpturi, manuscrise, colecții de reviste, ziare, sunt într-un subsol plin de igrasie, cu țevi de canalizare, care riscă oricând să se spargă, cu pereți umezi, tavan care riscă să cadă.

Creditul promis de ruși este mai mic decât valoarea obiectelor de la Muzeul Literaturii Române.

Suntem săraci pentru că nu vedem bogăția pe care călcăm. Napoleon s-a dus în Egipt cu o armată militară și o armată de cercetători. În situații extreme Napoleon salva mai întâi cercetătorii.

Ne batem joc de comori. Și de literatura română. Nu poți vorbi de citit pe 31 august, când fac reportaje ziariștii, dacă dovezile literaturii române sunt depozitate într-un subsol în care nici ucigă-l-toaca nu vrea viză de reședință.

Gheorghe Erizanu

Ziarul de Gardă, după rezultatele PISA 2018, a pus o întrebare: Cum poate fi reanimat sistemul educational al R. Moldova?

Am răspuns naiv și cu un optimism inutil:

Prin schimbarea paradigmei sociale. Prin mutarea accentelor de pe șmecheri pe competitivi, de pe docili pe eficienți, de pe corupți pe cinstiți.

Prin bibliotecile universităților noastre, care au pereți, scaune, acoperiș și rafturi. Dar nu au cărți. Fondul de carte al universităților se completează doar prin donații. Biblioteca unei universități de top din Chișinău e la etajul 8 sau 9, ultimul din clădirea fără ascensor.

Prin atragerea elevilor buni în instituțiile pedagogice (burse, perspectivă salarială, socială, lift social).

Print schimbarea atitudinii față de copil în grădiniță. Educatoarele noastre sunt pregătite să educe iepurași & fluturași. Și copii sunt oameni.

Prin selectarea cărților bune și diminuarea rolului scriitorilor killeri pentru copii. Cărțile proaste ucid farmecul lecturii.

Prin schimbarea atitudinii părinților față de copii. În șirul responsabililor pentru educația copilului primii sunt părinții. Școala va fi a doua.

Prin închiderea școlilor care nu oferă nicio perspectivă elevilor. E criminal să ucizi viitorul copiilor pentru jocuri politice de moment („nu închidem școli”). Statul e obligat să ofere acces la cunoștințe calitative (autobuze, școli cu profesori buni, condiții decente). Nu e obligația lui să țină uși deschise doar ca să se audă clopoțelul în sat.

Prin curricula care să educe oameni care gândesc liber.

Prin manuale câștigate în concursuri oneste.

Prin evaluarea corectă la BAC. Coruperea cunoștințelor este coruperea viitorului.

Prin jurnaliștii care fac știri despre evenimente culturale. Iar evenimentele culturale nu sunt doar cele cu prosoape sau ale hipsterilor de noapte.

Prin revenirea la literatura română și universală la facultățile de jurnalism și limbi străine. Viitorii jurnaliști și traducători nu studiază obiectul muncii lor viitoare.

Prin premii literare oferite corect.

Prin ajutor social pentru copiii din familiile cu situație financiară precară.

Prin întoarcerea părinților de peste hotare alături de copiii lor. Banii nu vor recupera niciodată lipsa părinților.

Prin eliminarea religiei din școli. Credința e o chestie intimă.

O societate care plătește polițistul mai bine de două-trei ori decât profesorul e sortită să fie subnutrită educațional. Și să eșueze.

Loc de degradare este. Până la relațiile tribale când vom scoate femeia în față ca să vedem dacă nu e cumva vreo jivină mâncătoare de oameni nu e chiar atât de departe.

Gheorghe Erizanu

Povara procurorului Aleksandr Stoianoglo este imensă. El va duce în spate cât va fi procuror general demisia Guvernului Sandu. Și dosarele de rezonanță începute în vara lui 2019.

Probabil, dacă nu era asumarea răspunderii guvernului, atunci președintele Dodon îl trecea ca procuror general pe Solcan.

Refuzul lui Stoianoglo de a fi procuror general în vremurile lui Plahotniuc nu e o pată pe biografia lui. A fost un act demn. Erau zilele procurorului docil.

Refuzul lui Stoianoglo de a fi inclus pe lista PD-ului în 2015, alături de nume pe care democratul Stoianoglo de atunci le considera toxice, a fost un act demn. A preferat să plece fără scandal public din PD.

Amânarea raportului furtului miliardului cu o lună în parlament nu dă bine public. Dar nu e sfârșitul procurorului. Testul de independență a lui Stoianoglo nu e furtul miliardului.

Stoianoglo va oferi o speranță cetățenilor RM dacă va duce profesionist până la capăt și într-un timp rezonabil două dosare: 1) finanțarea PSRM-ului din Rusia via Bahamas și 2) uzurparea puterii în stat în iunie 2019.

Sau va prefera să asigure un viitor de cinci ani dictaturii șmecherilor. Ca să plece șifonat ca și predecesorii săi înainte de termen.

Gheorghe Erizanu