Gheorghe Erizanu Când miercuri era joi.

La început de an e la mare căutare, printre cărțile digitale Cartier:

  1. Divina comedie, de Dante
  2. Povestea lui Harap Alb, de Ion Creangă. Ilustrații de Igor Vieru
  3. Ciuleandra, de Liviu Rebreanu
  4. Intelighenția basarabeană azi, de Vasile Ernu.

Atât.

Cărțile digitale Cartier pot fi procurate pe iBooks.

Gheorghe Erizanu

Cele mai vândute cărți pentru copii, în ianuarie, în Librăriile Cartier:

  1. Albinuța, de Grigore Vieru. Desene de Lică Sainciuc. Editura Cartier
  2. Minunea, de R.J.Palacio. Editura Arthur
  3. Crăiasa zăpezii. Editura Steaua Nordului
  4. Poezii, de Mihai Eminescu. Editura Cartier
  5. 48 de povești. Editura Flamingo
  6. Carte-sonoră. Ce animale trăiesc la fermă. Editura Prut
  7. Carte-sonoră. Descoperă animalele. Ascultă și recunoaște sunetele. Editura Arc
  8. Basme, de Petre Ispirescu. Editura Steaua Nordului
  9. Povești, de frații Grimm. Editura Steaua Nordului
  10. Unde fugim de-acasă? de Marin Sorescu. Editura Arthur

Topul a început cu o carte canonică (Albinuța lui Grigore Vieru & Lică Sainciuc) și se închide cu o carte canonică (Unde fugim de-acasă? a lui Marin Sorescu).

Gheorghe Erizanu

Acest februarie e ca și februarie din anul trecut. Se topește zăpada de ianuarie și vedem vânzările din prima lună de an. Care sunt ca și drumurile noastre. Dar, cu încăpățânare, noi le notăm. Așa cum sunt.

Cele mai vândute cărți în Librăriile Cartier în ianuarie curent:

„Moldova: oameni, locuri, bucătărie și vin”, de Angela Brașoveanu și Roman Rybaleov. Editura Cartier

 

  1. Moldova: oameni, locuri, bucătărie și vin, de Angela Brașoveanu și Roman Rybaleov. Editura Cartier
  2. Ultima amantă a lui Cioran, de Constantin Cheianu. Editura Cartier
  3. Codul de procedură civilă. Editura Cartier
  4. Tată bogat, tată sărac, de Robert Kiyosaki. Editura Curtea Veche
  5. Grădina de sticlă, de Tatiana Țîbuleac. Editura Cartier
  6. Frunze de dor, de Ion Druță. Editura Cartier
  7. Cântecul mării, de Oleg Serebrian. Editura Cartier
  8. Vara în care mama a avut ochii verzi, de Tatiana Țîbuleac. Editura Cartier
  9. Te blestem să te îndrăgostești de mine, de Nicolae Dabija. Editura pentru Literatură și Artă
  10. Woldemar, de Oleg Serebrian. Editura Cartier
Gheorghe Erizanu

Ianuarie m-a obligat să umblu prin albumele de fotografii. Pe când fotografiile se făceau cu aparate de fotografiat.

E standul Cartier. La un Gaudeamus. Pe când aveam în stoc Dicționar de simboluri literare de Ferber, Cuvintele limbii române de Mioara Avram, cele patru Ere ale lui Hobsbawm, Secolul intelectualilor

Pe când Gheorghe Crăciun era viu, pe când Emil Brumaru era viu.

Gheorghe Crăciun era un autor vechi al Editurii Cartier. Publicase  deja Introducere în teoria literaturii (1997, 2004), Istoria didactică a literaturii române (1987, ediția a II-a a apărut în 2004 cu titlul Istoria literaturii române pentru profesori și elevi) și romanul Mecanica fluidului (2003). Eu citisem deja prima variantă a romanului Pupa russa. Gheorghe tot amâna apariția romanului. Și muncea ca un apucat, până la epuizare, la o altă editură. Apoi a venit o ofertă financiară de nerefuzat de la o altă mare editură. „Bătrâne, te rog să mă înțelegi.” L-am înțeles. Peste o habă de vreme, tot la un târg, m-a luat la o bere, departe de lumea editorilor, ca să-mi zică: „Bătrâne, ai avut dreptate.”

Emil Brumaru era un tânăr autor Cartier. În 2003 apăruse Opera poetică, 2 volume (colecția Poesis), urmată de o nouă ediție, în 2005, în trei volume. Alexandru Mușina îl scotea cu Opere alese, într-un volum broșat, la Aula. Cred că în aceeași colecția mai apăruse Florin Iaru și Alexandru Mușina. Sandu mi-a zis să-l scot și în Poesis. „Brumaru e un poet mare. Merită să fie alături de toți ceilalți din colecția ta.” (În Poesis intraseră cam toți canonicii clasici, interbelici, Stănescu, Labiș, Cezar Ivănescu, Dinescu…).

După 90 Brumaru apăruse cu un singur volum în vreo 15 ani. Publica poeme în presă. Cred că în Play cu boi ai lui Dinescu și în Convorbiri literare sau altă revistă literară din Iași.

Emil Brumaru avea să apară în 2017, în Cartier de colecție, cartea nr. 12. Cu poeme alese și o declarație de dragoste pentru „poezia celui mai corporal dintre marii noștri melancolici” de Radu Vancu. Cu imagini de Roman Rybaleov.

A lăsat un proiect de care s-a apucat entuziasmat ca un copil, apoi, tot ca un copil neputincios, s-a înglodat. Și nu putea ieși. „Nu pot. Totul îmi place. Fiecare vers. Cum să-l las pe dinafară? În capul meu vuiește Eminescu de la prima cafea până la ultimul mail.”

Era un Eminescu pentru Cartier de colecție. Cu poeme alese de Emil Brumaru.

 

 

 

 

Gheorghe Erizanu

Biblioteca Naţională pentru Copii „Ion Creangă” a lansat Campania Naţională de Promovare a Lecturii „Să citim împreună!”, ediţia 2019, în al cărei cadru vor fi promovate,  conform comunicatului de presă, cărțile „Rebela” de Claudia Partole și „Poeme pe trepte încinse” de Ianoș Țurcanu, apărute la editura Prut Internațional.

La lansare au participat protagoniștii campaniei, Arcadie Suceveanu, președinte al Uniunii Scriitorilor, scriitorii Aurelian Silvestru, Iulian Filip, Mihaela Perciun, elevi de la liceele „Ion Creangă”, „Gheorghe Asachi”, „Nicolae Iorga”, cadre didactice, bibliotecari etc., conform comunicatului de presă.

Campania se va desfăşura,  conform comunicatului de presă, pe întreg teritoriul republicii, în perioada ianuarie – decembrie 2019 și va implica copii, adolescenți, precum și adulți (părinți, bunici, cadre didactice, bibliotecari).

Cărțile recomandate au fost editate prin Programul de editare a cărţii naţionale şi sunt repartizate, conform comunicatului de presă, în bibliotecile publice teritoriale din republică prin intermediul oficiului „Rezerva națională de publicații” al Bibliotecii Naționale.

Bibliotecile publice teritoriale, conform comunicatului de presă, în colaborare cu cele școlare vor organiza pe parcursul anului promovarea şi lectura cărţilor recomandate prin diverse forme de activitate: lecturi publice, lecturi comentate, recitaluri de poezii, întâlniri cu autorii, discuţii, dezbateri, conferinţe, acţiuni teatralizate, concursuri de creaţie inspirate din lectura cărţilor respective etc.

În perioada octombrie – noiembrie 2019 bibliotecile publice raionale (municipale, orăşeneşti) vor organiza,  conform comunicatului de presă, activităţi de totalizare la nivel de raion (municipiu, oraş). Cei mai activi cititori vor fi delegaţi la Conferinţa republicană de totalizare, care va avea loc la Biblioteca Naţională pentru Copii „Ion Creangă”, în decembrie 2019.

În afară de Rebela, de Claudia Partole, și Poeme pe trepte încinse, care include și un ciclu de poeme pentru copii, de Ianoș Țurcanu, recent, și pe la alte edituri, au mai apărut cărți:

Rostogol păzește pepenii, de Lavinia Braniște, Editura Arthur. Mai este Rostogol merge acasă sau Melcușorul, pentru cei mici și bunici;

Castelul de sticlă, de Jeannette Walls, Editura Art;

Woldemar, de Oleg Serebrian, Editura Cartier, un roman al copilăriei bucovinene;

Fetița căreia nu-i plăcea numele său, de Elif Shafak, Editura Polirom;

35 de kile de speranță, de Anna Gavalda, Editura Polirom;

Grădina de sticlă, de Tatiana Țîbuleac, Editura Cartier, dar cu același succes poate fi și Vara în care mama a avut ochii verzi, care a luat și premiul liceenilor din București;

Flori pentru Algernon, de Oaniel Keys, Editura Art;

Moara de frig, de Dan Coman, Editura Cartier, ca să știi că satul Gersa, care este exact ca satul tău, „acolo unde se termină Pământul”, are și el un Guguță sau un Ciuboțel;

În căutarea lui Audrey, de Sophie Kinsella, Editura Polirom;

Călătoria lui Medilo, de Ioana Nicolae, Editura Cartier, e pentru pici și bunici.

Ca să citim în doi. Și ca să descoperim că lecturile sunt faine, că în afară de Eminescu, Alecsandri, Coșbuc în această lume există și scriitori vii, unii vorbesc româna, alții vorbesc alte limbi, că întâlnirile cu scriitorii nu sunt plictisitoare și moralizatoare, că literatura e un prieten care îți spune povești pe care tu le știi și ea doar îți aduce aminte de ele, că nimeni nu te pune să înveți pe de rost poezii care nu-ți plac, dar trebuie să și le mai spui în public, cu voce tare, că programele de lectură nu sunt doar încolonări ale profesorului de română sau ale învățătoarei, dar e o primbare în doi. Între prieteni.

„Io vrea să fi deștept. Numele meo ie Charlie Gordon.”

Gheorghe Erizanu

Conform ultimului sondaj, apărut azi în media din Chișinău, efectuat de Asociația Sociologilor și Demografilor, la comanda CSI, 67,2% din respondenți au declarat că este necesară reducerea numărului de deputați de la 101 până la 61. E vorba de referendumul consultativ inițiat de PD. Inițiativa democrată e privită de actorii politici mai degrabă ca o mobilizare a electoratului.

Cum se determină numărul de deputați într-un parlament național? Specialiștii fac trimitere la numărul populației. Numărul parlamentarilor este rădăcina cubică (radical de ordinul 3) din numărul populației. Cutuma internațională vorbește și despre parlamentul minim de circa 100 de deputați și parlamentul maxim de cca 700 de deputați.

Constituția din 1994 zice: „Parlamentul este compus din 101 deputați” (art.60 (2)). Autorii Constituției au mers de la bun început pe un număr minim de deputați. Comisiile parlamentare, grupurile parlamentare, delegarea în organizațiile internaționale, virozele și bolile lumești trebuie să păstreze funcțional un parlament. Numai în comisiile parlamentare intră vreo 90 de deputați. Ca să fie reprezentative.

Dacă revenim la acel radical de ordinul 3, atunci pentru cei 101 deputați putem avea o populație de peste 1 mln de locuitori.

61 de deputați sunt pentru o țară cu 227 de mii de locuitori.

Vitalie Vovc vine cu niște cifre ale locuitorilor RM sau ale teritorului actualei RM pentru ultimul secol. Conform datelor statistice:

1915 – 2,7 mln

1940 – 3,8 mln

1950 – 2,3 mln

1991 – 4,36 mln

1998 – 3,7 mln (fără Transnistria)

2014 – 2,8 mln (fără Transnistria)

Cecul are înregistrați peste 3 mln de alegători. Se vehiculează și cifra de 3,5 mln. Conform rădăcinii cubice ar fi trebuit să avem 152 de deputați. Dacă în listele CECului sunt 3,5 mln de alegători.

Sunt simple speculații. Ca și referendumul. Dar datele recensământului din 2014 cu 2,8 mln comparate cu cele 2,3 mln din 1950 nu e speculație intelectuală. Este dezastru național. Anul 1950 a venit după al Doilea Război Mondial, holocaust, foamete, deportare. Nu avem datele celor plecați după recensământ. Nu vreau să cred că din ianuarie până în septembrie 2018 au părăsit RM alți 600 de mii de cetățeni. Nu am acces la date statistice. Sunt zvonuri urâte.

Am văzut săptămâna trecută un gimnaziu care are 120 de elevi. Adunați din 5 sate. Din zona Culei, din Codrii Moldovei. Acu 20 de ani fiecare din cele cinci sate aveau școli cu 600-800 de copii. În anii 50 ai secolului trecut erau mai mulți partizani antisovietici în zona Culei decât elevi astăzi.

 

Gheorghe Erizanu

În colecția Cartier istoric a apărut cartea lui Traian Sandu (în traducerea Simonei Modreanu) Istoria Gărzii de Fier. Un fascism românesc.

Istoria Gărzii de Fier are o bibliografie imensă. Mai ales după 1989.

De ce încă o carte?

1. Pentru că cea mai bună carte a apărut în 1986. În germană. Dar Armin Heinen, autorul, nu a avut acces la arhivele românești, blocate de regimul Ceaușescu. Ediția română a apărut în 1999 la Editura Humanitas: Legiunea „Arhanghelul Mihai”. Mișcare socială și organizație politică. O contribuție la problema fascismului internațional.

2. Pentru că depășește imaginea din timpul Războiului Rece, cea a unui totalitarism „impus de un stat omnipotent și indiferent, pentru a se încărca cu o valoare populistă pozitivă”.

3. Pentru că nu e o carte în care fascismul e privit doar ca un element anticomunist și ca un terorist al marelui capital, după teoriile marxiste.

4. Pentru că nu e o carte în care fascismul e privit doar ca o „paranteză delirantă în istoria europeană”, după liberali.

5. Pentru că privește fascismul, inclusiv cel românesc, ca o „revoluție globală, ideologic articulată, mobilizând masele prin practici de religie politică și promițând o naștere a nației”.

6. Pentru că guvernanții noștri de azi, carismatici sau fără carismă, așa cum ne conduc, ar trebui să știe, că undeva, într-un târg sau într-un sat periferic, dintr-un  profesor de germană, venit din Bucovina, Iohan Ziezlinski, și o mamă bavareză, Eliza Brauner, poate să apară un Corneliu Zelea Codreanu, căpitanul. Și el poate fi român, polonez sau maghiar. Și poate lua puterea în mod democratic.

Gheorghe Erizanu

Azi, la Chișinău, a început războiul sfârșitului lumii, numit și campania parlamentară.

Accidental, azi a intrat în librăriile bune din Chișinău ultimul eseu al lui Slavoj Zizek, Ca un hoț ziua în amiaza mare. Puterea în epoca postumanității. Cartea a apărut în engleză, la Penguin, anul trecut.

Îl voi cita pe Zizek, care face trimitere la titlul unei nuvele celebre de John Steinbeck, după o poezie de Robert Burns, Unui șoarece:

„Cele mai frumoase planuri ale șoarecilor și oamenilor

Sfârșesc adesea prost…”

Dar cartea e despre altceva.

Zizek te năucește cu cunoștințele sale enciclopedice de la Sofocle până la twitterul lui Trump. Și pune întrebări.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial guvernul în exil al Cehoslovaciei decide să-l ucidă pe Reinhard Heydrich, protector al Reichului din Boemia și Moravia, „măcelarul din Praga”. Executorii Jan Kubis și Jozef Gabcik au fost parașutați lângă Praga. Pe 27 mai 1942 Heydrich se deplasa într-o decapotabilă, doar cu șoferul, la birou. Gabcik i-a ieșit în față, la o intersecție, când mașina a încetinit. A încercat să tragă. Dar i s-a blocat arma. În loc să accelereze, Heydrich a decis să oprească mașina și să-i înfrunte pe atacatori. Kubis a aruncat o bombă în spatele mașinii. Care l-a rănit pe Heydrich. Nazistul însângerat a ieșit dintre fiare și l-a fugărit cu pistolul în mână o jumătate de cartier. Apoi s-a prăbușit. Era singur, pe caldarâm, într-o baltă de sânge. O cehoaică i-a sărit în ajutor. A oprit o camionetă, care l-a transportat la spital.

Peste câteva zile „măcelarul din Praga” avea să moară.

Știa cehoaica că a încercat să-l salveze pe ucigașul cehilor? Care e frontiera dintre compasiune umană și partizanat corect politic și ideologic? Care e partizanatul politic corect? E instinct uman? Sau e o faptă conștientă? Ești de partea unui criminal curajos? Sau de partea unui diversionist nobil, dar ucigaș prost? Ai văzut doar un bărbat rănit sau un ofițer SS de grad înalt care trebuia lăsat să moară? Ai văzut tabloul complet? Sau doar un fragment?

Anonima cehă a ales.

Gheorghe Erizanu

Uniunea Scriitorilor din Moldova a trimis o scrisoare: scriitorii care au publicat cărți în 2018 să le aducă personal la sediul USM, în trei exemplare, pentru juriul USM. În mod birocratic & încăpățânat ca un animal cu patru copite, trimit, ca și în anii precedenți, o scrisoare, însoțită de câte un exemplar de titlu Cartier 2018, la sediul USM. Pentru juriu. Privesc Premiile USM, romantic și naiv, ca o apreciere a autorilor, ca un sistem de valori fără corupție intelectuală, ca o modalitate de promovare a lecturii. Nu am inclus în listă cărțile autorilor din România, apărute la Cartier. Nu sunt membri ai USM. Și atunci nu insist (suntem o literatură română în proiectele de tam-tam, în spiritul public al Academiei Cațavencu și în dividende cu onoruri de români puri și cu o singură soluție: Unirea) romanul Sebastian de Gelu Diaconu, cu volumele pentru copii: Moara de frig de Dan Coman, Catrina și Marele Domn-Somn de Alina Purcaru, Melcușorul de Lavinia Branitște, Bunica cu patru aripi de Robert Șerban, Călătoria lui Medilo de Ioana Nicolaie.

Dintre autorii Cartier pot ajunge personal la sediul USM: Constantin Cheianu, Igor Guzun și Emanuela Iurkin (care sunt în RM). Pentru Mihail Gh.Cibotaru ar fi un chin să se deplaseze la USM. În rest, la Chișinău ajung ușor  și diafan Tatiana Țîbuleac din Paris, Oleg Serebrian din Berlin, Valeriu Loghin din Paris, Ion Druță din Moscova, Valentin Dulce din New York, Mircea Blajin din Amiens.

Proză:

Către voi, prin lumina întunericului, de Mihail Gh.Cibotaru

Grădina de sticlă, de Tatiana Țîbuleac

Woldemar, de Oleg Serebrian

Ultima amantă a lui Cioran, de Constantin Cheianu

 

Poezie:

Adio, lucruri!, de Igor Guzun

studii caligrafice, de Valeriu Loghin

 

Eseu/Memorii/Publicistică:

Căsuța de la Răscruce, de Ion Drută

 

Debut:

Câinele de bronz, de Emanuela Iurkin (proză)

Cioburi de oglindă, de Valentin Dulce (poezie)

Culoarea frontierelor, de Mircea Blajin (eseu)

Culoarea frontierelor literaturii române din RM a ieșit din țarcul RM. Doar trebuie să ridici privirea. Un pic. Nici zeppelin nu-ți trebuie.

 

Gheorghe Erizanu

„Domnu” Gheorghe, cred că știți ceva, ceea ce eu nu știu. Văd că nu plecați nicăieri. Am rămas și eu în Republica Moldova.  Pentru că ați rămas Dvs. Știți mai multe ca mine.” Îmi zice un meșter bun la toate. La dibăcia căruia mai apelez din când în când.

În 1933 Hitler a preluat puterea politică în Germania. Prin alegeri libere. În prima etapă le-a permis evreilor nemți să plece din Germania. Condiția: lăsau toate bunurile pe care le dețineau statului german. Atunci a apărut vorba: pesimiștii pleacă, optimiștii rămân.

Apoi au fost lagărele de concentrare. Holocaustul. Și exterminarea finală. A optimiștilor.

Gheorghe Erizanu