Gheorghe Erizanu Când miercuri era joi.

Tinerii scriitori au ajuns la 70 de ani. Cei care au intrat în antologia Caligrafii. O antologie a poeziei șaptezeciste din Basarabia de Lucia Țurcanu sunt la ora bilanțurilor: Vasile Romanciuc, Marcela Benea, Nicolae Dabija, Iulian Filip…

Andrei Țurcanu ar fi trebuit să fie criticul Generației 70. Ca și Eugen Lungu. Cu doi critici docți și atenți ar fi fost cea mai influentă generație. Dar Eugen Lungu s-a îndreptat spre optzeciști, care au făcut eforturi de sincronizare a literaturii române din Basarabia cu cea din România. Mai ales după 90. Iar Andrei Țurcanu a preferat șaizeciștii, canonicii, cei care au salvat limba și literatura română în RSSM. Luptele au fost mult mai dure decât încearcă să minimalizeze cei care cred că literatura adevărată de aici a început doar de la ei. Și lista scriitorilor români din Basarabia cuprinde un singur nume. Eu, supremul.

Apoi Eugen Lungu și Andrei Țurcanu s-au retras în istoria literaturii. Andrei Țurcanu prin volumul de dialog cu Nina Corcinschi Cartea din mâna lui Hamlet, face o încercare de istorie a literaturii din Basarabiei, iar Eugen Lungu prin articolele din media, mai degrabă din literatura universală decât din cea română, ne delectează cu fapte hedoniste din marile literaturi.

Iar Andrei Țurcanu a revenit la poemele generației sale. De data aceasta ca poet. Și a continuat versurile ingenue ale șaptezecistului Nicolae Dabija: „Unii se învață a zbura printre arbori,/alții se-nvață printre cuțite.” Spre deosebire de Nicolae Dabija, care a cedat pentru: „Unii se învață a zbura printre arbori,/alții se-nvață printre cuvinte.”

Bănuiesc că ăsta a fost și motivul îndepărtării criticului literar de colegii de vârstă.

Andrei Țurcanu a învățat a zbura printre cuțite. Atunci când colegii au preferat să învețe zborul printre cuvinte.

Moartea lupului

Cel care cu colţii rupea
în stânga şi-n dreapta
lăsând în urmă să gâlgâie şiroaie de sânge
făcând trupurile slabe să sucombe
iar pe cele amorţite să vibreze
cu tremurul inedit al setei de viaţă
nu m a i e s t e.
El, lupul bătrân Cel-Fără-De-Astâmpăr
veşnic bolnav de o neînţeleasă ancestrală
chemare
claustrat într-o vizuină
fără intrare şi fără ieşire
zdrumicând ziua cu înverşunare calcarul pereţilor
iar serile lungi hăcuind propriul trup
(din care i se părea că nu va scăpa niciodată)
până, sleit de puteri, adormea
într-un vis cu o lupoaică roşcată
şi un pui de stea între ei
El, lupul
urât de toţi, admirat uneori pe ascuns
de nimeni înţeles vreodată
iată-l
a murit
nu m a i e s t e.
O furnică rătăceşte buimacă
pe botul încă umed de răsuflarea
care până nu demult dogorea totul în jur.
E seară
ca întotdeauna e singur şi, în sfârşit
pare liniştit şi împăcat.

Numai sufletul, încâlcit printre brazii păduri
scânceşte ba ici – ba colo
cu glas de flaut şi gângurit de porumbel
iar pe culme
departe, departe
lupoaica roşcată din vise
de-o veşnicie aleargă-aleargă-aleargă
prin-noaptea-străină-şi-rece.

Gheorghe Erizanu

Robert Gabriel Mugabe, de doi ani prim-ministru al Zimbabwe, este surprins în timpul vizitei sale la Palatul Elysee. E mai 1982.

Peste cinci ani va schimba Constituția țării. Elimină funcția de premier. Se instalează ca președinte. Zimbabwe devine țară cu un singur partid.

În decembrie 2016 este înaintat de partidul de guvernământ pentru un nou mandat de președinte. Are 92 de ani.

Peste un an, în noiembrie 2017, militarii blochează căile de acces, au loc proteste de masă împotriva președintelui Mugabe. Partidul de guvernământ îi cere demisia. Acceptă, după lungi negocieri, demisia. Obține imediat o sumă forfetară de cinci milioane de de dolari, o pensie lunară de 150 de mii de dolari și imunitate pe viață.

În 2018 avea să declare că a fost jertfa unui puci militar. Și consecințele sale trebuie anulate.

 

Salvează

Gheorghe Erizanu

Șor al nostru caută cu lumânarea o provocare. Zi de zi. Mai nou o face pe Mao. Când va ajunge la guvernare, atunci va trimite la munci agricole și la măturat pe bicisnica intelectualitate din ONG-uri. Dar cel mai cunoscut Șor e alt Șor.

Adevăratul Șor s-a născut la 30 mai 1899. În familia negustorului Veniamin Șor din Nikopole, Ukraina. Și avea prenumele Osip. Dar ai casei îi spuneau Ostap. Cu Ostap a intrat și în literatură. Și în Basarabia, și în România. Lumea îl știe ca Ostap Bender. Din Raportul public al companiei de scris Ilf și Petrov.

În 1900 familia Șor s-a mutat la Odesa.

După terminarea gimnaziului Ostap Șor devine student la facultatea de fizică și matematică a Universității din Novorosiisk. Abandonată la scurt timp pentru facultatea de mecanică a Universității Tehnice din Sankt-Petersburg. După un an, la 13 septembrie 1917, pleacă și de aici.

Tânărul Șor, la 18 ani, își începe adevărata viață.

Caută găina care îi aduce ouă de aur. Și o găsește pe drum. O găină ciudată. Vie. Dar fără pene. Participă cu ea la expoziția agricolă. Găina devine o celebritate. Ziarele din Odesa vorbesc despre marea invenție a savantului local. Industria alimentara a reacționat cu mare entuziasm la găina fără pene. Sunt organizate conferințe științifice unde Șor, deghizat în bătrân profesor, vorbește despre avantajele imense ale găinii chele. Firma „Găina ideală” semnează contracte cu cele mai mari fabrici avicole din sudul Rusiei. Avansurile au fost transferate. Iar când agenții au venit după găina ideală, atunci au găsit acea unică găină cheală și celebră, care avea agățat de gât inscripția: „Noi, savanții din Odesa, am mai inventat și găina fără cap și oase”.

La 19 ani Ostap Șor își sărbătorea ziua de naștere în compania fabricantului de zahăr Evlampii Kiteakin, banditului Vasika Kosoi și rabinului Bernstein. Toți erau mulțumiți de faptele geniale ale lui Șor.

Lui Kuteakin Șor i-a salvat afacerea, eliminându-l pe concurentul direct, comerciantul Rozenbaum. Ambii negustori au trimis o partidă de vin (cu mult zahăr și puțini struguri) spre Siberia. Vinul s-a oțetit până la Samara. Șor i-a recomandat lui Rozenbaum să pună în vin acid sulfuric. Astfel vinul putea ajunge și până la Habarovsk. Vinul a ajuns, dar nici ultimul alcoolic rus nu a riscat să-l bea. Astfel Rozenbaum a falimentat.

Bandei lui Vasika Kosoi, care voia să fure niște bani dintr-o bancă,  Șor i-a deschis ușa imensă. Care nu putea nicidecum să fie deschisă din exterior. Și atunci Șor, îmbrăcat în hornar, a intrat în interiorul băncii.

Rabinului Bernstein Șor i-a recomandat să vândă locuri în rai. Locurile și condițiile erau după posibilitățile enoriașilor. Astfel rabinul și-a reparat casa, biserica.

Din toate aceste afaceri Șor s-a ales cu un comision rezonabil.

În cele 10 luni, cât a durat drumul revoluționar din Moscova până la Odesa, Șor și-a câștigat bani ca inspector de pompieri, ca mare maestru în șah (fără a cunoaște cum se mută nebunul), ca pictor (fără a putea duce o linie dreaptă) și ca soț al unei ponderate proprietare de magazin, ca să poată mânca.

În Odesa a ajuns în cel mai prost moment. Orașul era ba în stăpânirea lui Petliura, ba a lui Denikin, ba a lui Kotovski.  Unica putere constantă  era doar banda lui Mișka Iaponcik. Care prăda orașul ca adevăratul stăpân. Ca să-și apere casele oamenii au creat miliții din voluntari. Șor a intrat voluntar în milițiile populare. Își îndeplinea misiunea cu mare sârg. Nici un bandit nu scăpa de Mauserul lui Șor. Această celebritate i-a atras atenția lui Mișka Iaponcik. Care a decis lichidarea lui Șor. Cei patru killeri trimiși de Iaponcik au fost împușcați de Șor. Caz intrat în crestomațiile miliției populare ca cel de la cafeneaua de pe strada Lonjeronovskaia. Oricum, Iaponcik s-a răzbunat pe Șor. I l-a ucis pe fratele acestuia, poetul Anatolii Fioletov. Șor i-a urmărit și i-a găsit pe ucigași. A apărut singur în bârlogul lor de pe Peresâpi. Bandiții mult timp au cerut îndurare. Șor i-a iertat. Și a băut cu ei toată noaptea spirt. Dimineața i-a părăsit, jurându-se să nu mai pună niciodată în viață mâna pe pistol.

În 1934 Șor se duce în Celeabinsk ca să-l ajute pe prietenul său Vasili Iliciov, directorul uzinei de tractoare. În 1937 Iliciov este arestat de NKVD. Cekiștii vin și după Șor. Care se bate cu ei. Este arestat. Evadează. Se ascunde întâi în Leningrad, apoi se mută la Mosocva. Unde locuiește la prietenul său, scriitorul Iurii Oleșa. (Iurii Oleșa a încercat în anii 20 să fondeze Cooperativa de scris, avându-i ca angajați, în prima etapă, pe Ilf și Petrov).

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial Shor încearcă să intre în Leningradul blocat. Fără succes. Se îmbolnăvește de exemă. Care se transformă în cancer de piele. Șor, bonav, este evacuat în Tașkent. Unde se lecuiește.

După război revine în Moscova. Locuiește în garsoniera surorii sale, Eliza Rappoport, fosta soție a interpretului Leonid Utiosov. Se angajează însoțitor de vagon pe ruta Moscova – Tașkent. 15 zile le face în tren spre Tașkent, apoi 15 spre Moscova. O lună stătea în garsoniera surorii.

Fără familie, fără copii, cu două atacuri de cord, cu vederea pierdută la un ochi, Ostap Șor, moare la 79 de ani. Este înmormântat în 1978 într-un cimitir periferic al Moscovei.

Dacă nu era Raportul Kroll  și Virgil Pâslariuc, atunci nici nu aveam să știu că Ostap Bender a ajuns la bătrânețe. Pre numele său adevărat. Șor. Ostap Șor. Osip Șor. Osip Veniaminovici Șor.

* (Apărut inițial în 2015)

 

Gheorghe Erizanu

Vladimir Beșleagă cu volumul I din „Cumplite vremi”. 5 iunie 2017, Editura Cartier

1. La 25 iulie 1931,  la Mălăiești, raionul Grigoriopol din Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească din componența RSS Ucraineană, se naște din iubirea lui Vasile și Eugenia Beșleagă primul și singurul lor copil. Vasile Beșleagă, care făcea munci în satul de coloniști germani Kassil, era încântat de gospodăriile coloniștilor. Copilul a fost numit nemțește: Adolf.

2. Peste câțiva ani, când bunica și mama l-au botezat într-ascuns, preotul ortodox rus din sat a zis că nu botează cu numele catolic Adolf. Și atunci a fost botezat  cu numele Vladimir, numele preotului.

3. În diploma de mențiune pentru succese la învățătură, scrisă în ucraineană, cu portretele aurite ale  lui Lenin și Stalin, numele elevului din clasa întâi era Vladimir Beșleagă.

4. Copiii îi ziceau Adik.

5. Vasile Beșleagă a fost arestat într-o noapte de februarie 1944 de către soldații nemți. Era o listă cu vreo 12 bărbați din sat bănuiți că au legături cu partizanii. Au fost duși și interogați la Tiraspol. Vasile Beșleagă a fost unicul dintre ei care a scăpat cu viață. Și-a demonstrat loialitatea față de trupele germane cu numele feciorului, Adolf.

6. Un bărbat pleacă din casă, când se desparte de nevastă, doar cu patefonul. În una din plecări Vasile Beșleagă a luat într-o mână patefonul și în cealaltă pe Adolf. La poartă i-a oferit o opțiune feciorului. „Mergi cu mine sau rămâi cu mamaia?!” Adolf a preferat să rămână cu mama. Și atunci tatăl i-a dat cu patefonul în cap. De atunci Vladimir Beșleagă a început să prețuiască muzica.

7. În 1941 Stalin ordonase ca toți locuitorii din apropierea frontului să ardă casele, grânele și să se retragă în interiorul țării. Familia Beșleagă a ajuns până aproape de Odessa. Nemții au mers cu mult în adâncul teritoriului URSS. Atunci au decis să se întoarcă acasă. Mergeau pe jos. Un camion german i-a ajuns din urmă. A oprit. A coborât un soldat german. L-a mângâiat pe obraji pe Adolf. „Malenkii bolșevik?!” Și bucuros că a văzut un bolșevik mic s-a urcat în mașină și a plecat.

8. În 1944, când trupele germane se retrăgeau, unul dintre soldații cazați în casa Beșleagă i-a zis băiatului din casă să aducă niște apă. Băiatul s-a făcut că nu înțelege germana. Soldatul i-a pus căldarea în mâini și cu  un șut în spate i-a explicat germana.

9. Vladimir Beșleagă și-a pregătit adevăratul debut cu o întârziere de peste zece ani. A fost nevoit să recupereze lecturile fundamentale din literatura română și universală, lecturi pe care Labiș le-a avut firesc. Le lua de pe raft. Beșleagă le-a căutat în locurile ascunse și periculoase ale unui regim opresiv, dominat de proletkultism.

10. A încercat să-și scrie teza de doctor pe romanele lui Liviu Rebreanu (alt mare prozator român care a fost nevoit să recupereze limba română la 18 ani). N-a putut-o duce la capăt. Dezghețul lui Hrușciov se încheia.

11. În 1959, în numărul din septembrie al revistei Chipăruș, cred, apare articolul De ce suntem limitați (mărginiți). CC al PCM califică articolul că are „nuanță antisovietică și naționalistă”. Aproape toți lucrătorii revistei sunt concediați.

12. În aprilie – iunie 1965 Vladimir Beșleagă scrie romanul Țipătul lăstunului. Romanul a apărut în revista Nistru. În 1966 romanul avea să apară la editura didactică Lumina cu titlul Zbor frânt. Celelalte romane basarabene ale anului 1966 (Singur în fața dragostei, Povestea cu cocoșul roșu, Balade din câmpie (1963)) apăreau la editura pentru literatură Cartea Moldovenească.

13. În 1969-70 redactează romanul Noaptea a treia, care are tangențe cu Zbor frânt. Este propus revistei Nistru (ca un prim filtru al cenzurii). Romanul este respins. Avea să apară cu titlul Viața și moartea nefericitului Filimon sau Anevoioasa cale a cunoașterii de sine în 1988, anii Perestroikăi, fiind unicul roman de sertar al literaturii basarabene.

14. Vladimir Beșleagă recunoaște: dacă scria și al treilea roman la aceeași intensitate, atunci fizic, biologic organismul nu rezista. Dintr-un instinct al autosalvării, inconștient, a ales o altă orbită pentru celelalte cărți. Ca scriitură a fost o involuție.

15. Vladimir Beșleagă, la Seara Beșleagă de la Librăria din Centru din 14 noiembrie 2013, și-a asemănat destinul său cu mârțoaga din piesa lui George Ciprian Omul și mârțoaga. Cel care paria mereu pe mârțoagă până la urmă a câștigat. Caii victorioși și mai arătoși s-au mai împiedicat pe parcurs, au căzut, s-au pierdut.

16. Vladimir Beșleagă, la Seara Beșleagă, l-a apreciat pe Ion Druță.

17. Luca Pițu l-a numit pe Vladimir Beșleagă „BestȘleagă”.

18. Aureliu Busuioc, pe timpuri, îl dezmierda cu Volodia. Cu accentul pe i.

19. Romanele Zbor frânt și Viața și moartea nefericitului Filimon au ajuns aproape la 50 de ani de la scrierea și intrarea lor în circuitul literar. Au trecut examenul canonului literar.

20. La 86 de ani îi apărea romanul Cumplite vremi. Peste 2000 de pagini care au așteptat să vadă lumina tiparului peste 35 de ani.

21. Ca de obicei, pe 25 iulie, Vladimir Beșleagă pleacă la Mălăiești, rămâne fără mobil, fără telefon, fără simpozioane din Sala Azurie, fără congrese de la Uniunea Scriitorilor. Se duce să vadă lăstunii pe malurile lutoase ale Nistrului.

Gheorghe Erizanu

Zece alese din Șor, primarul orașului Orhei, președintele partidului Șor, 20 iulie 2018:

  1. Я обещаю: oни у меня будут висеть на Арке. Каждый. (vizați Andrei Năstase & Maia Sandu, n.m.).
  2. И kаждый будет делать с ними, что посчитает нужным.
  3. Потому что, они негодяи. Сволочи, негодяи, паскуды.
  4. Задавим их, задушим!
  5. Вы — негодяи и твари, и мы вас задушим!
  6. Они, я не побоюсь этого слова, животные и мы их накажем.
  7. Запомнитe, мы вас будем ждать везде: у дома, в темных переулках и соседям расскажем, кто вы такие на самом деле.
  8. Замочим их в сортире!
  9. Закатаем в асфальт!
  10. Мы будем их давить как последних мышей под плинтус, чтобы эти твари прятались от нас.

Zece alese din Năstase, președintele Platformei DA, 20 iulie 2018 (răspuns):

  1. Scoaterea în primă linie a lui Șor, complicele său la furtul miliardelor de la oameni, trădează nimicnicia, disperarea și agonia dictatorului-pigmeu Plahotniuc, care simte în ceafă vântul schimbării. Iritarea lui este evidentă.
  2. Înțelege că este vorba de zile până când va da socoteală în fața poporului.
  3. Scoaterea lui Șor seamănă, mai degrabă, cu tabloul sinistru al ieșirii șobolanilor din cala unei corăbii, când aceasta începe să se scufunde.
  4. Schimbarea se apropie.
  5. Din limuzinele lor negre și blindate, păzite de zeci de gărzi de corp, vor ajunge în pușcărie. Iar pedeapsa nu se va opri aici!
  6. Va continua cu fireasca confiscare extinsă a averii lor, ilicit dobândite.
  7. Greșeala fatală a acestor criminali cu mai multe identități, a căror unică credință sunt banii furați de la cetățeni, e că, exploatând sărăcia și minciuna, îi tratează pe moldoveni ca pe niște proști.
  8. Noi suntem, buni, toleranți, răbdători. Până la un punct. Dar proști nu suntem.
  9. Iar Șor și Plahotniuc încep să priceapă acest lucru.
  10. Mai au foarte puțin timp să-și numere zilele de „glorie”. Din păcate pentru ei, din fericire pentru oameni și țară, poate doar până la 26!

Am încercat, recunosc, să-l traduc pe Șor. Am abandonat. Nu e rusa pe care o știu.

Într-o democrație matură politicienii, probabil, evită asemenea discursuri.

Într-o democrație oficialitățile (președintele parlamentului, premierul, președintele țării), cei 700 de primari s-ar disocia, eufemistic vorbind, de acest discurs. Șor e primar de Orhei.

Într-o democrație liderii politici ar fi obligați să taxeze asemenea discursuri. Și Șor, și Năstase sunt lideri de partid.

Justiția independentă din RM, care a demonstrat că este independentă în fața presiunilor Parlamentului și oficialităților UE, oficialităților americane, va trebui să investigheze cazul de intimidare al politicienilor Maia Sandu și Andrei Năstase de către primarul Ilan Șor, al jurnaliștilor, al iubitorilor de animale și al ONG-urilor ecologice de către politicianul Ilan Șor.

Într-o democrație venerabilii cetățeni (cu ordine de stat & alte regalii și însemne ale statului), probabil, ar fi luat atitudine.

Parcă sunt o particulă elementară într-o groapă de canalizație autonomă & autoritară, care a fost conectată de ceva timp la rețeaua orășenească & democratică. Și după un eseu epic de încremenire ne-am pornit! Cu toții. Ne mișcăm spre lungul drum al fericirii care ne așteaptă hulpav.

Dați-i drumul!

Sunt liber! Am ieșit din strada Busuiocești, merg spre Muncești! În față, pe un limbric dalb, cu pafta, e velikii poveliteli kăkașek. Aș fi cârcotaș, dacă aș constata că ultimul ne-a furat startul nouă, celor care am intrat primii în acea groapă autoritară & autonomă.

Niciodată libertatea n-a fost atât de înălțătoare! Unii sunt primii. Dar nu e bai. Mireasma e otova.

Și ne mișcăm.

 

 

 

Gheorghe Erizanu

„ – Ce înseamnă să admiri?

– Să admiri înseamnă să recunoști că eu sunt omul cel mai frumos, cel mai bine îmbrăcat, cel mai bogat și cel mai deștept de pe planetă.”

La început, în fața clădirii Direcției Cultură Chișinău a apărut prima admirație: Balconul Cultural. L-am admirat vreo cinci ani. Poate mai mult.

Apoi a apărut a doua admirație: scările de metal al Balconului Cultural. Le-am admirat și pe ele. Ani buni.

Din surse îndoielnice: prima admirație a avut un buget de 4000 de euro. Din granturi de aiurea.

Balconul Cultural a trecut printr-un incendiu. Au ars afișele. Alte pagube nu cunosc. Au fost stinse cu stingătorul Librăriei din Hol.

Balconul Cultural e plin de evenimente culturale. În fiecare zi.

Azi avem tangoul tractorului cu ferestrău pentru asfalt și al escavatorului. Ieri a fost același tangou. Dar, Vă asigur, sunt și alte evenimente.

Scuarul din fața Balconului Cultural de pe str.București 68

Recent în fața Balconului Cultural a mai apărut o admirație: băncile. Deoarece fluxul de oameni pe strada București este imens, atunci băncile au fost făcute late-late, ca să încapă câte două funduri. Late-late. Instant. Și multe-multe.

„Ei își închipuie că ocupă o grămadă de loc. Se consideră importanți ca baobabii.”

Deoarece oamenii obosesc pe strada București, atunci au fost puse un rând de bănci. Ca obosiții să poată sta la umbră. Umbra poate fi făcută în photoshop. Iar pavajul – nu.

În plan depărtat a mai rămas un scuar. Ar putea fi construit un al doilea Balcon Cultural. Ca să nu-i fie trist primului.

„ -Dar ești singur pe toată planeta!

-Fă-mi plăcerea asta. Admiră-mă, totuși!

-Te admir. Dar la ce ți-ar putea servi asta?”

Cu ani în urmă, în timpul primarului Chirtoacă, specialiștii în urbanism ai Chișinăului au găsit o soluție demnă de admirat pentru parcări. Au pus o buză de asfalt lângă bordură. Au vopsit câteva linii cu alb. Pe trotuare. Și au zis: „Șoferule, fă-mi plăcerea asta. Admiră-mă, totuși!”

„Te admir. Dar la ce ți-ar putea servi asta?”

Recent, câțiva specialiști în urbanism, au venit cu idei geniale de a oferi spațiu pietonilor. Și au pus bănci peste liniile albe ale celorlalți specialiști în urbanism. Și au zis „Pietonule, fă-mi plăcerea asta. Admiră-mă, totuși!”

„Te admir. Dar la ce ți-ar putea servi asta?”

Băncile pentru pietoni au fost instalate din bugetul municipal. Sunt deosebit de frumoase. Elegante & comode pentru boschetari. Încap ca într-un pat matrimonial. Mare.

„Oamenii mari sunt bizari.”

Salvează

Salvează

Gheorghe Erizanu

„Sunt frumos, sunt deștept, sunt puternic, sunt generos. Și toate astea le-am descoperit eu însumi.”(Stanisław Jerzy Lec)

Daniel Ortega, președintele Nicaragua, funcție asumată din 2007.

A mai condus țara din 1979 până în 1990. Inițial ca și coordonator al Juntei, iar din 1985 ca președinte.

Gheorghe Erizanu

Acesta e desenul nr. 1:

Oamenii mari zic că e o pălărie.

Atunci Tonio a făcut desenul nr.2:

Oamenii mari l-au povățuit pe Tonio să lase baltă desenele cu pălării, cu șerpi boa & cu elefanți.

„Oamenii mari nu înțeleg niciodată ceva singuri-singurei. Și pentru copii e obositor să le tot dea explicații.”

Când a devenit pilot, Antoine de Saint-Exupery mai arăta din când în când desenul numărul 1. Unor oameni care îi păreau mai ageri. Dar auzea tot timpul același răspuns: „E o pălărie”.

Niciunul din oamenii mari nu au citit în copilărie cartea despre Pădurea Virgină, care se numea Povești trăite. Și nu au văzut niciodată acea poză cu șarpele boa care înghițea o fiară sălbatică. În acea carte se spune: „Șerpii boa își înghit prada întreagă, pe nemestecate. Pe urmă nu se mai pot clinti din loc și dorm în cele șase luni cât își fac digestia”.

Am o senzație stupidă că suntem în acea juma de an de digestia din interiorul șarpelui boa. Noi știm că suntem acolo. Simțim. Ne sufocăm.

Dar cei care se uită la noi zic că suntem o pălărie.

Salvează

Gheorghe Erizanu

Mondialul din Rusia a fost tandru.

Președintele Putin & președinții Emmanuel Macron & Kolinda Grabar Kitarovic, 15 iulie 2018

Lumea a aflat de președinta croată. Kolinda Grabar Kitarovic, marea câștigătoare a Mondialului. Câteva gesturi politice & populiste au făcut-o iubită prin părțile noastre: a vândut avionul prezidențial, a vândut mașinile oficialilor croați, banii au intrat în bugetul țării, a tăiat aproape în juma propriul salariu și al miniștrilor, a scos pensiile speciale ale aleșilor poporului și judecătorilor. Opoziția din Croația a dezaprobat gestul prea dezinvolt din ultima seară. I-a dăruit lui Putin tricoul naționalei croate cu numărul 9 (cu numele Putin). Noul este al atacantului Andrej Kramaric.

Naționala Croației a împins Rusia la Mondialul din 1998, datorită victoriei la Londra, împotriva Angliei (3 la 2). Croația își asigurase prezența deja. Era un meci hotărâtor pentru englezi. Și fără miză pentru croați.

Domagoj Vida va rămâne cu acel „Glorie Ucrainei!”, care a scos noțiunea din percepția rușilor ca slogan fascist. E un „Vive la France!” În altă limbă. Și pentru o altă țară. Nu-l condamnați pe Vida pentru scuzele ulterioare. E firesc pentru un jucător care vrea să joace finala.

Luka Modric, căpitanul croaților, înainte de campionat, era dezaprobat în Croația pentru declarațiile sale în cadrul mărturiilor depuse inițial împotriva lui Zdravko Mamic, cardinalului din umbră al Federației de Fotbal din Croația, condamnat la 6 ani de închisoare pentru deturnare de fonduri din banii publici. Mamic a fugit în Bosnia. Iar Modric și-a schimbat mărturiile. A zis că nu mai ține minte. În Croația au apărut tricouri cu numărul 10, numărul lui Modric de la națională, dar în locul „Modric” era numele „Nu țin minte”.

La Mondialul din Rusia a fost și președintele Dodon, care și-a îmbrăcat feciorul în tricoul naționalei Rusiei. Sâmbătă, înainte de finală, a cerut, pur și simplu, de la Putin 100 de mașini pentru nevoile marilor orașe din Republica Moldova. Putin a zis că se va gândi. Președintele Macron și președinta Grabar Kitarovic n-au cerut nicio umbrelă de la președintele rus în timpul ploii torențiale din momentul decernării cupei.

Mondialul din Rusia va rămâne și cu acțiunea „Milițianul intră în joc” al celor de la Pussy Riot, care au reușit să dribleze toată securitatea de la Lujniki și au intrat pe teren în finală. Îmbrăcați în polițiști. Și cu declarația polițistului adevărat: „păcat că nu e anul 37”.

Kylian Mbappe, vedeta francezilor, este cel mai tânăr jucător, care a marcat două goluri într-un meci de Mondial de la Pele încoace. Este unicul francez (lăsăm discuțiile cu prima țară de origine pentru cei care se cred rasați) născut după primul Mondial luat de francezi, cel de acasă, din 1998. Viteza dezvoltată pe teren: 44,7 km/oră. Sprinterul jamaican Usain Bolt, care deține recordul la suta de metri, e de 37,5 km/oră.

După ploaia de la încheierea Mondialului din Rusia, în aceeași seară, au apărut probleme de construcție la stadioanele din Nijnii Novgorod și Volgograd. Statuia Rodina-Mati de pe Mamaev Kurgan n-a fost afectată de ploaie.

Iranianul Alireza Faghani, arbitrul din finala mică și plictisitoare Belgia – Anglia a fost excelent. Dacă nu te dai cu părerea despre arbitrii, atunci nu te crede nimeni microbist. Antrenorul englezilor Gareth Southgate a făcut munca antrenorilor de club. A descoperit fotbaliști pe care antrenorii de club nu-i vedeau.

Nimeni, nici Marina, nici Valentin Guțu, nicio sau niciun alt/ă Vangă fotbalistică de la Editura Cartier, nu a dat scorul corect în pronosticul pentru final. A fost unul apropiat. Un 4 la 3. Dar era pentru croați.

Comentatorii de la Moldova 1, în finală, în sfârșit, au utilizat noțiunea corectă a cuvântului „altruist”. Cuvântul „egoist” nu e o înjurătură. E un cuvânt și el. Care are un sens. Poate fi utilizat. Doar politicienii devalizează noțiunile cuvintelor.

Pune un politician pe terenul de fotbal. Îi dai o minge. Coechipieri și adversari. Urmărește-l ce face și cum face. Acolo, pe terenul de fotbal, principiile și valorile apar ca în DEX.

 

Salvează

Gheorghe Erizanu

Camera Națională a Cărții a publicat raportul pentru anul editorial 2017.

Pentru a ne descurca printre cărțile editurilor de stat, private, centre editoriale, științifice, universitare, tipografii, am făcut un top 10 edituri după numărul de titluri editate și un top10 după numărul de coli de tipar imprimate (mai aproape de situația reală pe piața cărții). Am omis, de această dată, toate centrele universitare, academice sau editurile care au scos cărți în tiraje mai mici de 500 exemplare. De obicei, e vorba de cărți plătite de autori, în regia autorilor, în tiraje de cât le-au ajuns banii.

În 2017 au apărut 2550 de titluri de carte într-un tiraj total de aproape 2,5 milioane exemplare.

Top 10 editori din Republica Moldova (după numărul de titluri) în 2017:

  1. Tipografia Bons Offices: 144 de titluri într-un tiraj total de 89800 exemplare (600 exemplare/titlu)
  2. Tipografia Centrală: 134 de titluri în 148100 exemplare (1100 exemplare/titlu)
  3. Editura Arc: 129 de titluri în 427800 exemplare (3300 exemplare/titlu)
  4. Editura Cartier: 96 de titluri în 207100 exemplare (2100 exemplare/titlu)
  5. Dorința (Poligraf-Design): 79 de titluri în 39500 exemplare( 500 exemplare/titlu)
  6. Editura Prut Internațional: 63 de titluri în 178300 exemplare (2800 exemplare/titlu)
  7. Editura Știința: 42 de titluri în 336300 exemplare (8000 exemplare/titlu)
  8. Editura Lyceum: 40 de titluri în 80700 exemplare (2000 exemplare/titlu)
  9. Editura Epigraf: 33 de titluri în 78800 exemplare (2400 exemplare/titlu)
  10. Editura Interprint: 24 de titluri în 47000 exemplare(2000 exemplare/titlu)

Top 10 editori (după numărul de coli de tipar imprimate):

  1. Editura Arc: 5,65 mln exemplare
  2. Editura Știința: 4,8 mln exemplare
  3. Editura Cartier: 3 mln exemplare
  4. Tipografia Centrală: 2,5 mln exemplare
  5. Editura Prut Internațional: 2,3 mln exemplare
  6. Societatea Biblică Interconfesională: 1,37 mln exemplare
  7. Editura Epigraf: 1,15 mln exemplare
  8. Editura Lyceum: 0,88 mln exemplare
  9. Tipografia Bons Offices: 0,85 mln exemplare
  10. Editura Pontos: 0,55 mln exemplare

Domenii:

968 de titluri ale lui 2017 sunt manuale și lucrări metodice;

393 – științifice;

385 – științifico-populare;

354 – beletristică;

277 – cărți pentru copii & adolescenți.

Informații complete puteți găsi pe siteul CNC.

Cartea la moldoveni în 2016, 2015, 2013, 2012.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Gheorghe Erizanu