Sunt mai puțini decât politicienii. Sunt mai puțini decât bloggerii. Sunt mai puțini decât cei care ascultă telefoanele. Sunt incomensurabili mai puțini decât polițiștii rutieri. Sunt mai puțini decât cea mai sfrijită fracțiune parlamentară.

Sunt redactorii de carte din Chișinău. Sunt bătrâni. Sunt plătiți prost. De ce să plătim un om pentru eliminarea erorilor dacă lumea trăiește bine-merci în erori?

Sunt migăloși. Pentru ce să plătim un om migălos într-o lume atât de rapidă?

Sunt enciclopediști. Pentru ce să plătim un enciclopedist dacă avem Google?

Un redactor bun se formează în 10-15 ani.

Un redactor bun face ca într-o carte să nu apară:

1. „elicopterul zboară la 10 000 de metri”;

2. „sunt convins că reacția lor ar fi cea a sculptorului Appeles: Ne sutor supra crepidam!”;

3. „Răspuns criticilor mei și neprietenilor lui Negru Vodă”;

4. „ca și cum, odată cu trecerea la alfabetul latin, viața însăși urma să-și schimbe ecartamentul…”.

Unele dintre aceste erori au apărut în cărți. Unele au fost corectate în manuscris. Dacă vă uitați uimiți la cele patru exemple, atunci concretizez:

1. elicopterul nu zboară la 10 000 de metri;

2. Appeles, grecul stabilit la Roma, nu era sculptor, ci pictor;

3. Negu-Vodă se scrie prin cratimă. Chiar dacă  autorul este un venerabil domn, iar cartea a apărut la o prestigioasă editură bucureșteană, chiar dacă istoricii insistă pe incorectul Negru Vodă;

4. Șinele se schimbă.

Redactorul de carte l-a readus în lume pe Grigore Moraru, fratele lui Nicolae Moraru, la 40 de ani de la prima ediție. Altfel, cei doi frați apăreau în numeroasele ediții din Povara bunătății noastre cu numele de Nicolae Moraru și Nicolae Moraru.

Redactorul de carte a lăsat ca Basarabia să servească „vin de zaibără” în prima jumătate a secolului XIX în Hronicul Găinarilor. De la 2007 până la ediția din Cartier clasic, din 2011. Zaibăra a apărut în Basarabia abia la sfârșitul secolului XIX. După ciuma vitei-de-vie. Și poartă numele oenologului german, adaptat la graiul locului, care a inventat soiul.

Aceste exemple fac diferența dintre editori și cărți. Nimic eroic.

Cartier are redactori migăloși, pisălogi, fără mobil sau, dacă au, atunci nu răspund la el, care fac diferența dintre cărți.

Mâine, la Noaptea cărților deschise, cărțile se vor deschide pentru ei. Voi veți vedea doar litere. Cuvinte. Fraze.

Doar redactorii știu viața ocultă a unei cărți.

Gheorghe Erizanu