Are Dumitru Crudu o piesă: „Oameni ai nimănui”. Are și Constantin Cheianu o piesă: „În container”. Are și Lilia Bicec un roman: „Testamentul necitit. Scrisorile unei mame plecate la muncă în Occident”. Are și Eugenia Bulat o carte de versuri: „Veneția ca un dat sau Jurnalul unui evadat din Est”. Sunt cărți apărute la Editura Cartier. Poate sunt și altele. Sunt mărturiile calvarului exodului moldovenilor în Occident.

Oameni ai nimănui, ei, astăzi, au casă, au masă, au afaceri, sunt cetățeni francezi, belgieni, portughezi, italieni, au 200 de kilometri de făcut până la ambasadele noastre, au doruri de casă. Au stat la cozi imense. Au votat pe foi albe.Duminică. În scrutinul parlamentar. Parcă a fost cu un secol în urmă.

Și nici nu sunt sigur dacă ei sunt oameni ai nimănui. Sau dacă noi, cei de aici, suntem oameni ai nimănui.

Ambasada RM la Paris. Duminică, 28 noiembrie 2010. Foto: Mircea Blajinu

Gheorghe Erizanu