După carnagiul din amiaza de luni, când șoferița biată a intrat cu viteza de 130 de km/oră într-un troleibuz, producând unul dintre cele mai mari și imposibile accidente din istoria Porsche Cayenne-ului și Chișinăului, lumea politică vrea înăsprirea sancțiunilor pentru conducătorii auto.

Conducătorii noștri iubiți, cei politici, care circulă cu 130 – 160 km/oră, pe roșu la intersecții sau pe un verde forțat de INP, flancați de mașinile poliției, serviciului de pază, pot da medalii, pot zice că trebuie înăsprite pedepsele până la o dictatură totală ca să ajungem să mergem toți doar pe biciclete, pot face capital politic pe moartea unor nefericiți care s-au întâmplat în amiaza zilei de luni să fie pe strada Alba Iulia. Dar e nevoie de o simplă verificare în istoricul înăspririi legilor pentru șoferi din ultimul an. Veți vedea că legile tot s-au înăsprit, tot s-au înăsprit. Amenzile au tot crescut și crescut. Aceste înăspriri apăreau după cazuri similare. Ca reacție a politicului nervos și dornic de laurii populari.

Legile nu se fac de pompieri, care trebuie să stingă incendiul. Legile de bună circulație se fac într-un sistem. Iar în acel sistem este conducătorul auto, starea transportului (n-am înțeles de ce mașinile noi trebuie să treacă revizia tehnică, după ce au OK uzinelor auto, de ce revizia tehnică trebuie s-o treci în fiecare an, dacă e suficient și o dată la doi ani), statul prin inspectorul de poliție, drumul, lumina, marcajele, semnele rutiere, noile modele auto cu alte performanțe (ați uitat în regulamente interdicții care sunt valabile pentru dotările tehnice ale industriei auto sovietice de acu o jumătate de secol). Responsabilitățile și obligațiile sunt ale tuturor într-un cadru de bun-simț. În cazul când statul intervine disproporțional, atunci și efectul va fi șleampăt.

În anul 2019, cu mașinile care sunt pe piață (domină cele de sub 10 ani), în Frankfurt, în oraș, poți circula cu 90 km/oră. Și bancherul, și turistul, și fugarul, și premierul, și președintele. Pentru fluidizarea traficului. Niciun pieton nu va risca să treacă pe culoarea roșie a semaforului. Și niciun șofer. Iar două pahare de vin nu-l fac pe șoferul francez criminal.

Făceți-vă capital politic cât un zepelin! Aveți unde acum! Suflați în focul urii sociale (șoferița beată era la volanul unui Porsche)! Riscul inflamării urii sociale (împotriva șoferilor și, mai ales, împotriva celor cu mașini mai scumpe) văd că este alimentat cu nesaț și de către comentatorii noștri politici.

Dacă continuăm, atunci, foarte repede ajungem la înțeleapta constatare logică: toți șoferii sunt criminali. Varianta moderată zice: toți șoferii sunt potențiali criminali.

Întâmplător, șoferii care circulă pe drumurile Republicii Moldova, unii, sunt cetățenii Republicii Moldova. Cu drepturi. Cu obligații. Atunci când impui legi disproporționate, orice șofer de bună-credință îl transformi în dușmanul statului și al celor care administrează structurile statului.

Conduc regulamentar pe drumuri marcate, line, cu semne rutiere clare și utile. Devin nervos și dau mărunt din buze pe drumurile nereparate, cu semne doar pentru a mulge amenzi (era în nord, pe traseul Bălți-Briceni, un semn de interzicere a depășirii pentru 15 km, acolo, unde, în sfârșit, drumul îți permite să depășești).

P.S.: Dacă vii noaptea de la Condrița spre Chișinău, pe centura de ocolire, la podul de la intrarea în Ialoveni, apar din beznă, patru bezne. Și nu știi pe care s-o iai. Între două bezne este un semn care interzice circulația. Pe o beznă. Dar nu știi pe care. Orice șofer ajuns pentru prima dată în acel loc, fie și Schumacher în anii lui buni, rămâne în beznă. Începeți cu lucruri mărunte. Și simple.

Gheorghe Erizanu