În Germania există o diasporă a românilor stabiliți până la căderea comunismului. Diaspora moldovenească nu am văzut-o, nu am simțit-o. La lansarea de la Frankfurt. Există moldoveni cu acte în regulă, cu activități științifice/culturale importante în alte orașe germane. Nu este o diasporă tipică valului de imigrări nelegale din anii zero. Păstrează legăturile cu Republica Moldova. Promovează Republica Moldova. Sunt stabiliți temporar. Au acces la pârghii culturale germane.

Frankfurtul (târgurile varia) este cea mai importantă platformă de promovare a produselor, implicit a țărilor. În afară de Târgul de Carte, cel mai important în domeniu, mai au loc târgurile agricole, turistice etc, etc. Și aceste etc-uri sunt cele mai mari și importante în domeniu. Moldova e prezentă doar la cel de carte. Și asta mai degrabă se datorează unor ambiții ale editorilor decât o politică fluentă de promovare a statului.

Diaspora din Belgia. O surpriză plăcută. Nu este cea mai mare. Dar e deosebit de activă. Îi spuneam Ludmilei Bulgaru, inițiatoarea lansării, că voi fi fericit dacă vor fi 10 – 15 oameni. A fost o sală plină. Și foarte vie.

Diaspora din Franța. A dat cam tot atâtea voturi ca cea din Italia, care numeric este de câteva ori mai mare. Nucleul ei activ sunt bisericile ortodoxe. Și un evident pol liberal.

Diaspora din Elveția. Nu există. Sunt funcționari în structuri mondiale. Sunt studenți. Sunt ruși. Și există banca fraților Sturdza.

Noii basarabeni din București. Nu mai umblă în găști de Ciocana, nu-și mai etalează rusa. Sunt perfecți integrați.

Ochii basarabenilor licăresc. În Leipzig, Frankfurt, Munhen, Bruxelles, Amiens, Paris, Geneva, București.

În Chișinău și în satele Țării de Pământ avem ochi opaci. Și parcă suntem acasă. Și parcă ar trebui să licărească. Basarabia este mortul din sania, pe care a văzut-o Geo Bogza prin părțile Corjeuților, trasă de diasporă pe un drum de toamnă.

„Las” că-i bine, Jeane,” ar fi scris azi Druță în „Ultima lună de toamnă”. Iar prohodul cântă „Jana n-a murit, Jeane, Jana se transformă”.

Gheorghe Erizanu