Sunt adeptul republicii parlamentare. În Republica Moldova. Cred că în parlament trebuie să fie 101 deputați. Ca în filmul Disney. N-am crezut niciodată că bancherii noștri fac alchimie financiară. N-am crezut că well-street-ții noștri l-au citit pe Theodor Dreiser. Nu-mi fac iluzii în privința babelor uitate de sovietici în zilele noastre. E firesc să fie ranchiunoase pe doamne. Nu am nicio iluzie despre justiția de pe Bâc. Nu mi-am făcut iluzii nici în privința prințeselor roz ale deputatelor komuniste/socialiste – sau sub ce preș se acoperă ele – ca să-și crească odraslele cu buze țuguiate, poșete, mașini și mărgele.

Dar omul de Cucuteni din mine apare:

  1. când patru sute de mii de oameni sunt considerați proști;
  2. când două guverne oferă unor tipi, care, cu banii noștri, cumpără acțiuni de la băncile din RM. Apoi mai pun și dobânda în cârca noastră. Pentru 25 de ani înainte. Și mai găsesc și un acar. Pentru spectacol.

Ăsta nu-i Midas care transformă totul în rahat. RM este o „ubornă”. Ca o Mare Sarmatică. Fără strujeni. Fără podele. Fără găleată. Și e atât de mult încât dă peste margini. Și midașii, dalmațienii, well-street-ții, babele uitate din Soviet Union, duduițele cu buze țuguiate sunteți lângă noi. Alături. Ați furat podeaua.

Pizdeț.

Vă rog, cel puțin, nu mai faceți valuri.

 

Gheorghe Erizanu