Alexandre Jardin debutează în 1986, la doar 20 de ani, cu romanul Bille en tete. Este nepotul omului politic Jean Jardin, fost șef de cabinet în guvernul colaboraționist de la Vichy, fost distribuitor al finanțelor în campaniile electorale ale politicienilor francezi din ultima Republică, poreclit Piticul Galben; este feciorul scriitorului și cineastului Pascal Jardin, cel care a făcut filmele cu Alain Delon, poreclit Zubial (o specie foarte rară de marsupial) și fratele regizorului Frederic Jardin. Archebuza, bunica scriitorului, printre șirul de amanți, îl avea și pe Paul Morand. Iar legiuitorul testamentar al lui Morand, a fost Gabriel Jardin, unchiul autorului. Iar în timpul războiului Archebuza discuta în Berna despre Rilke, dar nepotul crede că era și altceva decât doar poezie,  cu Allen Dulles, șeful OSS (serviciu de spionaj englez creat la indicațiile directe ale lui Churchill).

„Toți adulții familiei erau făcuți din același aluat. Milionari în nebunie, ei sau ele n-au fost supraoameni, ci mari iubitori de viață și consumatori de contradicții. Dacă toți sau aproape toți se pricopsise cu câte o poreclă era ca să aibă cu adevărat un nume al lor. Niciunul dintre ei nu s-a lăsat prins în rețeaua epocii sau înrolat în contingentul intelectual al momentului.

(…)

Familia Jardin – mai ales latura care zburda în Elveția – constituia marea axă în jurul căreia se ordona destinul unei multitudini de specimene umane insolite. An de an, la Vevey se strângeau cârduri întregi de trăsniți de soi. Unii veneau acolo ca să iasă puțin din timp, alții ca să-și dilueze certitudinile sau pur și simplu din apetență de frivolitate. Lumea ne vizita pentru o cură de relaxare, ca să-și facă provizii de îndrăzneală, ca să absoarbă cât mai multe ciudățenii, ca să se descotorosească de clișee sau ca să dezvăluie lucruri inavuabile.”

Și fiindcă toate acestea trebuiau să poarte un nume el se numea Mandragora, casa din Elveția a familiei Jardin.

Așa spun cărțile.

ROMANUL FAMILIEI JARDIN de Alexandre Jardin. Traducere din franceză de Marieva Cătălina Ionescu  (Editura Humanitas, 2011)

(Pentru Cartea zilei)

Gheorghe Erizanu