„Sebastian” de Gelu Diaconu. Colecția Rotonda, Editura Cartier, 2018

„Deși legionar, am suspendat orice judecată politică internă atâta timp cât durează războiul cu Rusia”, le-a mărturisit conciliant prietenilor Eliade.

Dinu Noica a revenit însă în discuție cu un atac la baionetă. „Războiul nu e un lucru decisiv!” Apoi a continuat dezlănțuit: „Decisivă este numai problema morală: participarea sau nu la un stat care astăzi e condus de un Carol al II, mâine de mareșal, poimâine de un soviet, și a te strecura fără probleme de conștiință, spunându-ți pur și simplu că ești tehnician.”

Discuția a avut loc în concediul lui Eliade din vara lui 1942, la București. În acel concediu Mircea Eliade nu a găsit nicio zi ca să-l vadă pe vechiul prieten, Mihai Sebastian.

Eliade, a fost numit atașat cultural la Londra, la 1 aprilie 1940, în plină dictatură regală. A continuat să-și exerseze funcția după abdicarea regelui din  6 septembrie 1940, a continuat și după proclamarea Statului Național-Legionar din 14 septembrie 1940, a continuat și după desființarea Statului Național-Legionar de către mareșalul Antonescu la 14 februarie 1941, aflându-se deja, în aceeași funcție, la Lisabona.

Gheorghe Erizanu