Peste 700 de pagini de istorie a luptelor românilor. Așa cum au fost ele. Fără patriotismul romantic pășunist și fără propaganda naționalistă. Măcar în anul Centenarului.

Acu o sută unu ani începea Bătălia de la Oituz (26 iulie/8 august – 9/22 august 1917). După Mărășești, Oituzul a spulberat definitv planurile germane de a scoate România din război. Germanii adusese pe frontul din Moldova unitățile lor de elită. La Oituz a fost rănit viitorul mareșal Erwin Rommel, supranumit „vulpea deșertului” în al Doilea Război Mondial. Rudol Hess, viitorul locțiitor al lui Hitler, de asemenea, a luptat în calitate de locotenent la Oituz. De partea cealaltă, alături de trupele române, lupta Carl Gustaf Mannerheim, în calitate de comandant al unei  divizii rusești, viitorul președinte al Finlandei.

Acu o sută de ani Armata Română, formată în mare parte din țărani, era unica forță militară bine organizată și disciplinată din această parte de Europă care a reușit să mențină ordinea în defunctul Imperiu Austro-Ungar. Armata Română a menținut ordinea în Buda, în Pesta, în Praga.

Călin Hentea a mai publicat volume de istorie la editurile Nemira, Militară, Cartea Românească, Institutul European, Paralele 45, Cetatea de Scaun, Adevărul, Eicon. A apărut cu două volume în engleză, în Statele Unite.

Istoria românilor văzută de Călin Hentea e, mai degrabă, cea din Aferim!-ul lui Radu Jude decât cea din Haiducii lui Dinu Cocea. Dar e o istoria  fascinantă. Chiar dacă are eroi mai mici și trădători mai mari decât cei din manualele de istorie.

 

Gheorghe Erizanu