Inițial au dispărut din ziare și reviste. În locul lor au apărut fetele cu țâțe mari. Și buze mari.

Apoi au dispărut din televizoare. În locul lor au apărut politicienii obraznici, cu limbaj de mahala și purtare de găinar.

Mai apoi au dispărut din manualele de literatură. În locul lor au fost puși scriitorii cu monoclu și papion.

La un capăt au fost duși toți într-un ghetou.  Unii zic că e revistă literară. Sau emisiune culturală. Se ciondănesc în de ei. Își împart premii în de ei. Se luptă eroic în de ei. Trăiesc aproape ca toți ceilalți. Cu pasiuni, mici bucurii, mari necazuri.

Dar nu au dreptul să intre în buletinele de știri.

Sunt scriitorii. De azi.

Uneori, foarte rar, fetele cu țâțe mari și politicienii obraznici îi onorează. Și se fotografiază cu ei.

Peste o generație vor intra în manuale. Scriitorii de azi.

Și va fi nevoie de o fotografie.

Gheorghe Erizanu