FullSizeRender

Fotografie pe la spate.

Vodă, dulău la vârsta adolescenței, dintr-un tată european, Boss, cu acte germane în regulă și o mamă rasată de prin părțile Hânceștilor, are patru labe. Două europene. Două moldovenești. Aproape românești. Dar în momentul culminant al crizei politice de la Chișinău și-a băgat o labă europeană în gard. Și n-a mai putut-o scoate. Era laba Moscovei. Vodă urla pe juma de Chișinău. Speriat că laba lui europeană nu-i a lui. Nu-l ascultă.

Era laba Moscovei.

Ca un european pur-sânge (scuzați-mi rasismul) m-am dus să-i salvez laba lui europeană. Care nu mai era europeană. Era laba Moscovei. Și cu botul lui european mi-a perforat atmosferic și canin mâinile mele europene. Pe unde erau europene. De la cot în jos.

Atunci Nuland a spus ce a spus la București. Și de atunci n-am mai putut comenta nimic. Capul îmi era european. Dar mâinile mele erau mâinile Moscovei.

Și Chișinăul, care a auzit urletul european al lui Vodă, a turbat. Nemușcații au turbat imediat. Mușcații: mai târziu.

Caut un Truman Capote care să descrie evenimentele din Chișinău de la Tolea din Pereni până la Dima din Basarabeasca. Unde e Marquez-ul de Basarabia? Se topește iarna lui 2016.

Justițiarii rog să nu-și propună serviciile literare.

 

Gheorghe Erizanu