În august Moldova se umple de lume. Pentru o lună. Au venit acasă moldovenii spanioli, italieni, portughezi, francezi.

Mamele italiene, moldovence cu fețe mai luminoase nu știu de ce decât moldovencele-mame din MD cu fețe brăzdate de nevoi, vorbesc cu odraslele lor în italiană. Se înțeleg.

Mamele italiene vorbesc cu părinții lor moldoveni în română. Se înțeleg.

Nepoții italieni vorbesc în italiană cu bunicii moldoveni, care încearcă să-i iubească cu vorbe românești. Parcă se înțeleg. Parcă nu se înțeleg.

Bărbații moldoveni veniți din Italia repară casele din satele părăsite. Pun gresie, schimbă ferestrele din lemn pe termopane, pun cazane, strică sobe.

Când Republica Moldova va împlini 20 de ani de Independență, nepoții italieni, mamele italiene, tații italieni, toți născuți pe aici, se vor urca în Fiat-urile sau Audi-le lor, își vor pune GPS-ul, pașapoartele românești, permisul de ședere, apa plată și seara, pe la 6 sau poate pe la 8, se vor îndrepta spre Leușeni. Ca să treacă noaptea, pe răcoare, toată România de la Albița la Oradea (sau Borș). A doua zi seara vor fi acasă, în Italia.

Buneii rămân în satul de bătrâni, singuri, până în august anul viitor. Când vor veni fiicele, feciorii și nepoții italieni. Care vor vorbi în italiană. Iar ei vor încerca să-i iubească în română. Sau moldovenește.

Atunci Republica Moldova va avea 21 de ani. De suveranitate și independență.

Gheorghe Erizanu