Moldoveanul este un macho. Un adevărat macho. De mic copil. De când e cu muci-lumânărele care se preling pe locul viitoarelor mustăți. Și privește de la înălțimea unui metru și 30 de centimetri buburuza de pe glezna vacii din ocol. Își trage mucii-lumânărele de parcă ar trage în piept o lume întreagă. Și ca un adevărat macho hotărăște soarta buburuzei de pe glezna vacii.

A fi sau a nu fi.

El decide.

Cu lumânărele și printre gleznele vacii moldoveanul crește mare. Are aceeași înverșunare și încredere pentru întrebarea hamletiană.

El decide. El este supremul. El este macho. În cămășuța lui cu „vârci” (dungi), cum spunea un macho-scriitor din anii 60. El e macho în ocolul lui. Femeia e o proastă. Asta e până ea ajunge în Italia și devine o doamnă. El e macho cel înțelept în biserica lui. Și mătușile care îl întrețin sunt niște babe. El este preotul-macho. Iisus este doar un Iisus, fiul Domnului. El este macho-politicianul. Supremul. Restul sunt curve, gay și proști. Curvele n-au cum să fie macho. Gay-ii n-au dreptul să fie macho. Proștii nu pot să fie macho.

Societatea moldovenească este o societate de macho. De la io, Ștefan cel Mare, și până la io, Marian Lupu. Așa a intrat proiectul de Legea antidiscriminare în Republica Moldova.

În seara zilei de 25 mai  1895 un tribunal englez îl condamna pe Oscar Wilde la doi ani de pușcărie pentru „iubirea care nu îndrăznește să-și rostească numele”. Dacă Wilde trăia cu 60 de ani mai devreme, atunci pentru „delictul” său era condamnat la moarte. Societatea engleză era una de macho. Oscar Wilde a ieșit din detenție la 19 mai 1897 și în aceeași zi a părăsit Anglia.  Pentru totdeauna. Spovedania sa De profundis a putut fi publicată în Anglia abia în 1962.

„Prefer ca lumea să mă urască pentru ceea ce sunt, decât să mă iubească pentru ceea ce nu sunt”, scria Andre Gide în Jurnal.

Probabil, Oscar Wilde și Andre Gide nu spun nimic moldoveanului macho. El își trage în piept lumânărelele ca și cum ar cuceri o lume. Dar fără Alexandru Macedon, Richard Inimă de Leu, Michelangelo, Leonardo,Walt Whitman, Thomas Mann, Jean Cocteau, Jean Marais, Ceaikovski, Rimbaud, Verlain, Proust, Pasolini, Alan Turing, inventatorul computerului.

Eu sunt macho. Și rămân cu mucii mei.

Cărțile lui George Bălan „Celălalt Eros” și „Iubirea interzisă” au apărut la Cartier în 2001. Mai sunt în librării. În acele librării în care librarii le-au acceptat.

Librarii e macho și el.

Gheorghe Erizanu