Colegul meu mai tânăr și mult mai neliniștit m-a forțat să scriu aceste rânduri într-o zi de sâmbătă. Ceea ce n-am făcut niciodată.

Motivul e simplu. Nu cenzurez. Nu am dreptul. Și nu pot. Dar pot trimite mai departe de ochii lumii niște litere scrise la o bucată de noapte.

Sâmbăta este o zi departe de telefoane, de internauți și de probleme.

Nu punem litere ca să spargem lumea internauților. Motivul e altul. Ca să nu ne ieșim din minți, ca o terapie, scriem. Literele colegului meu mai tânăr pot fi scrise pe gard. Noaptea. Dar a doua zi, când te vei trezi, vei roși un pic. Și vei șterge acele litere. Tot ca o terapie.

Buna ziua, Sandu!

Gheorghe Erizanu