Cu 12 ani în urmă am primit două manuscrise din Germania. Excelent scrise. Semnate cu pseudonim.

Ulterior am aflat că ele au mai umblat și pe la alte edituri mari din România. Au fost respinse. Deranja subiectul.

Au apărut la Cartier. În colecția Rotonda.

Pseudonimul a fost schimbat pe numele adevărat: George Bălan. Era marele muzicolog, care a dominat viața culturală/muzicală a României în a doua jumătate a secolului trecut. Forțat să emigreze în 1977. George Bălan a scris o prefață pentru ediția Cartier: „Autorul se prezintă”.

„Prefer ca lumea să mă urască pentru ce sunt, decât să mă iubească pentru ceea ce nu sunt” (Andre Gide, Jurnal).

Cărțile sunt despre ceilalți oameni. Pe care Marchel end Co. îi plasează după primii oameni. Noi, oamenii, Marchel, Vladimir, Lenin, Stalin, Șelin și ei, homosexualii, Leonardo, Michelangelo, Humboldt, Wilde, Verlaine, Gide, Cocteau, Proust, Wittgenstein, Pasolini, Thomas Mann, Klaus Mann, Alan Turing.

Nu există homosexuali fericiți. O lege nu-i face mai fericiți. Este respectul nostru față de noi. Atât. Restul e politică și geopolitică. Oameni ai nimănui sunt acei care știu doar de Marchel. Oamenii lui Dumnezeu sunt și Michelangelo, și Wilde, și Proust, și Mann, și Marchel, și Gide, și Șelin.

Pentru a-i înțelege încercați să citiți Celălalt eros și Iubirea interzisă. Nu sunt broșuri. Sunt cărți excelent scrise. Nu se distribuie gratuit. Dar le-am redus din preț. Sunt la 10 lei. Poate așa vom ști că Alan Turing nu este o denumire de mașină, ci e părintele computerului.

Sunt ultimele exemplare. În Librăriile Cartier.

Gheorghe Erizanu