După succesul imens (peste 80 000 de exemplare vândute) al primei cărți „Cine suntem?”, apărută anul trecut, actorul Dan Puric vine cu o carte care începe franc cu „România este o țară neodihnită”. Firescul și creștinismul necrispat, inteligența neostentativă și patriotismul/naționalismul/umanismul de bun-simț îl plasează în afara taberelor inteleghenției românești. Dragostea pentru oameni și dragostea pentru Dumnezeu este necondiționată. Este textul unui om liber (o libertate interioară atât de viguroasă încât aproape o poți pipăi). Nu mă voi arunca în citate înțelepte. Voi reda lecția de șoferie a lui Puric. Instructorul era „mecanicul absolut”, unul de vreo 70 de ani: „Bă, fii atent aici! Asta-i cheia!” „Și ce?”, întrebam. „Păi, nu ce! Fii atent aici!… Ăsta este ambreiajul, mă! Ambreiajul este tata. Accelerația este copilul, că ăsta e tâmpit. Până nu intră cu capul în stâlp, nu se lasă. Dar frâna e mama”. Fii atent aici ce zice: „Frâna e mama”, adică ea te apără. A fost genial tipul. Și eu disperat zic: „Acum ce facem?” „Cum ce facem?… Treci în locul meu”, mi-a zis el. „Cum să trec, nene, în locul matale, eu în viața mea n-am condus, lasă-mă măcar să mângâi volanul”. „Bă!, a strigat acela la mine. Nu te-ai săturat să stai pe locul mortului, să te conducă toți tâmpiții?” Și l-a băgat în trafic.

DESPRE OMUL FRUMOS de Dan Puric (Editura DP, 2009). În Punkt nr.28/2009

 

Gheorghe Erizanu