Pe când Sergiu Prodan era doar actor și cel mai frumos bărbat al tuturor timpurilor și popoarelor, pe atunci se mai turnau filme.

Se filma o scenă pe o stradă dintr-un târg moldovenesc. Actorii își făceau rolul. Operatorii filmau. Regizorul era dumnezeul scenei. Lumea s-a adunat în jurul scenei și o făcea pe gură-cască. Erau cu ochii pe actori. Actorii erau mândri de importanța lor. Se simțeau vedete. Până în momentul când cei trei șoferi, care făceau parte din echipa de filmare, plictisiți de filmări și fără alte treburi, s-au apucat să topească niște plumb dintr-un acumulator mai vechi. Făceau greutăți pentru ustensiliile lor pescărești. Topeau cu atâta pasiune plumbul încât lumea a lăsat actorii în pace și au făcut cercuri, cercuri în jurul celor trei șoferi.

Era atâta pasiune în topitul plumbului, încât jocul actoricesc pălea.

Atunci Sergiu Prodan a înțeles că fără pasiune nu poți face nimic.

Gheorghe Erizanu