În februarie în librării va apărea în română „Prădătorii de la Kremlin (1917 – 2009)”.  Cartea a apărut în 2009 la editura pariziană Seuil.

Scurtele date biografice ale Renatei Lesnik, care apar în carte, spun că este „politolog și membru al Consiliului științific al Grupului de cercetare asupra delicvenței de pe lângă Universitatea Aix-Marceille.

De circa 30 de ani tandemul Helene Blanc – Renata Lesnik a publicat o serie de lucrări consacrate Rusiei, foarte apreciate pentru analiza lor lucidă și pertinentă a lumii slave”.

Sunt peste o duzină. Prima apare în 1982 la Hachette: „Ici Moscou”.

Eu am auzit de numele Renata Lisnik (așa, fără e) încă prin anii 80. Când KGB-ul de atunci a ajuns atât de mult în niște sate din nordul Basarabiei, încât l-au simțit și țăranii. Era fata profesorului de matematică. Era atât de frumoasă și deșteaptă, încât Chișinăul și Moscova erau prea mici pentru ea. A fugit din URSS. Dar frica nevorbită, care a băgat în acele sate din nord KGB-ul, pălea pe lângă legenda și mândria că fata cea frumoasă și deșteaptă a profesorului de matematică este undeva în Europa.

Era un sat unde „buna ziua” se spune privind în ochi omul. Chiar și peste gard. Se spune răspicat. Clar. Cu o aplecare de respect al celui tânăr.

Profesorul de matematică avea o livadă bătrână. Cu mere și vișini moldovenești. Era împovărat de ani. I-a fost profesor mamei. Nu mai preda. Dar ieșea în sat la cravată. Și cu o demnitate pe care am mai găsit-o doar încă la câțiva profesori din acel sat. Toți erau „cu școală normală făcută  la români”. Satul avea o compătimire ascunsă și un respect cu mult bun-simț. Cel puțin, satul pe care-l știam eu.

Gheorghe Erizanu