În februarie 1901, în Țerkovnâi Vestnik, apărea decizia Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse despre excomunicarea contelui Tolstoi din Biserica Ortodoxă Rusă.

Până în 1880 Lev Tolstoi a fost un creștin exemplar. Era post. Pe care familia Tolstoi îl respecta cu strictețe. Cu excepția copiilor mici. Pentru ei se gătea mâncare obișnuită. Lacheul a pus pe o masă auxiliară farfuria cu pârjoale pentru cei mici. Contele Tolstoi l-a rugat pe Iliușa, fiul său, să-i dea farfuria. Spre uimirea întregii familii credinciosul Tolstoi a înfulecat pârjoalele. Și a declarat că nu va posti și îi îndeamnă și pe cei ai casei să facă la fel.

De la acele pârjoale a intrat în conflict marele scriitor rus cu Biserica Pravoslavnică.

Drepturile de autor pentru operele scrise până în 1881 (Război și pace, Anna Karenina ș.a.) au revenit familiei, iar tot ce va scrie după 1881 (Învierea, Hagi Murad, Sonata Kreutzer) va fi bun public. E adevărat, că în cei 20 de ani de la pârjoalele mâncate în post până la excomunicare nu prea a reușit să publice în Rusia din cauza cenzurii.

În acești 20 de ani secretarul său a fost arestat și aruncat în închisoare, editorul exilat în Anglia, Tolstoi a strâns fonduri și a organizat emigrarea duhoborilor în Canada din cauza persecuțiilor din Rusia țaristă, a strâns fonduri și a oferit ajutoare țăranilor în timpul foametei de la sfârșitul secolului.

În acești 20 de ani Tolstoi era mai degrabă de asupra legii. Decizia Sinodului, într-o Rusie unde biserica nu era separată de stat, ar fi trebuit să fie urmată de o pedeapsă laică: detenția.

Pobedonosțev, ministrul religiilor, și dascălul țarului Nicolai al II-a, era în spatele deciziei. Chiar dacă nu s-au întâlnit niciodată, conflictul dintre ei mocnea de 25 de ani. De la romanul Anna Karenina. Atunci când a apărut romanul, cititorii ruși au început să caute prototipii eroilor din roman. Tolstoi s-a întruchipat în Constantin Levin. Iar în Karenin cititorul l-a identificat pe Pobedonosțev, un funcționar înalt, dar fără grade nobiliare. Ecaterina, soția sa (Anna Karenina), era cu 21 de ani mai mică și se încurcase cu tinerii ofițeri ai Sankt-Petersburgului. Se mai zice că după apariția romanului Ecaterina Pobedonosțeva copia modelele de haine ale Annei Karenina.

Lev Tolstoi n-a confirmat, dar nici n-a infirmat niciodată aceste zvonuri.

Pobedonosțev avea să apară ca minsitrul Bisericii Toporov în Învierea, ultimul roman al lui Tolstoi. În 1899. Dar de această dată scriitorul nu are nicio milă. Toporov e întruchiparea supremă a răului.

Fiodor Dostoievski a fost prieten cu Pobedonosțev, fiind o perioadă și redactor-șef al ziarului girat de înaltul funcționar rus.

Gheorghe Erizanu