PORTRETUL JURNALISTULUI ÎN ETATE. Lucrează în presa scrisă. La același ziar de când se ține minte.

Pantofi uzați. Costum cu două numere mai mare. Cravată demodată. Cămașă cu gulerul ros. Citește Literatura și arta. Are prin buzunare tichete de troleibuz compostate încă în 1992. Are apartament cu două camere la Dokuceaev. Are un copil. Are apartament cu trei camere la Dokuceaev. Are doi copii. WC-ul nu funcționează. A citit Tolstoi. Și Eminescu e mare. Are o bibliotecă formată încă în anii studenției. Nu cumpără cărți din 1993. Nu citește. Nu se duce la teatru. Nu intră în librării. Bea vin prost și vodcă ieftină. Fumează Doina. Se uită la Mesager. Comentează știrile. Are multe întrebări retorice. Are o soție care l-a înșelat cu un caricaturist bătrân. Îl citește pe Tănase. Este de acord cu el. Se mândrește cu el. Mănâncă borșul încălzit a treia oară. Singur. Soția e la telefon.

Și-a irosit viața. Și e trist.

Nu are pistol.

În debara au rămas ustensilele pentru pescuit. Încâlcite și prăfuite.

PORTRETUL JURNALISTULUI VÂRSTEI DE MIJLOC. Lucrează în presa scrisă. A fost cam pe la toate ziarele Chișinăului.

N-a purtat niciodată cravată. Tricou pentru vară. Pulover pentru iarnă. Adidași pentru iarnă și vară. Trăiește în Tolstoi. Dar, public, declară că e fan Dostoievski. A citit Kafka, Roland Barthes, Sartre, Camus. În sala de literatură străină a bibliotecii Krupskaia. Sau sub băncile aulelor universitare. Din cărțile edituri Univers, învelită cu grijă în ziarul Komsomolskaia pravda. A fost la mitingurile de eliberare națională. A stat în genunchi în Piața Marii Adunări Naționale. S-a bucurat când Chișinăul a arborat tricolorul. Este unionist. Este antikomunist convins. Trăiește în gazdă. Soția l-a părăsit. Pentru un medic mai descurcăreț. Copilul, unicul copil, învață în Franța. A obținut bursă. Pentru cunoștințe. Demult n-a mai citit nimic. Nu se uită la televizor. Fumează Bond roșu. Bea vodkă Spicușor. Din paște în paște își petrece noaptea cu vreo creștină întâmplătoare.

N-are niciun hobby.

Regretă că n-a plecat peste hotare. Oriunde. Să facă orice altceva.

Se gândește că va pleca într-o bună zi. În Italia. Sau, poate, Portugalia.

Dar a ajuns criza și acolo. Și rămâne în tranziție. De 20 de ani.

PORTRETUL JURNALISTULUI TÂNĂR. Lucrează la o televiziune privată.

Poartă pantaloni slim. Este parfumat cu Semiaki. Are tatuaj. Mai jos de ficat. Părinții, plecați în Italia cu 12 ani în urmă, îi trimit regulat bani și colete. A citit Alchimistul. A auzit ceva de Cărtărescu, cel care a scris De ce iubim femeile. Știe ce înseamnă pronume și adjective posesive. Dar nu din gramatica limbii române. Are iPhone. Are iPad. Și-a descărcat o bibliotecă de cărți digitale. Le va citi cândva. Are iubită. Dar s-a cam plictisit de ea. Va trebui să-și caute o altă gagică.

Nu este nici unionist. Nu este nici komunist. Îi este într-un cot de politică.

Trăiește în gazdă. Dar nu-l deranjează.

Are blog.

Are tupeu.

Și are un viitor înainte.

(Pentru Mass media)

Gheorghe Erizanu