În 1517 părintelui Bartolome de la Casas i s-a făcut milă de munca indienilor din minele de aur din Antile din noile pământuri descoperite și i-a propus regelui spaniol Carol al V-lea să importe negri. Așa a apărut bluesul.  Peste secole.

În 1928 apărea o carte de 400 de pagini, format mare Istoria bandelor din New York. Ele se numeau Îngerii din Mlaștină, Băieții Zorilor, Pociții cu Pălărie, Iepurii morți. Ultimul șef de bandă, Monk Eastman, a fost găsit pe una din străzile centrale ale New Yorkului, căptușit cu cinci gloanțe. Era 25 decembrie 1920. Venea timpul nașului și a mafiei.

Necuviinciosul maestru de ceremonii Koutsuke no Suke va rămâne în istorie ca cel care a pricinuit moartea stăpânului Turnului din Ako. În primăvara anului 1702 seniorul din Ako urma să primească o importantă solie imperială. Două mii trei sute de ani de politețe niponă împovărase ceremonialul primirii. Palatul trimise un maestru de ceremonii. Care îi jignise onoarea distinsului senior, când l-a numit bădăran. Pentru un nod legat fără îndemânare. Stăpânul Turnului își scoase sabia și îi scrijeli fața necuviinciosului maestru de ceremonii Koutsuke no Suke. Peste câteva zile tribunalul imperial îl condamnă pe stăpânul Turnului din Ako să-și ia viața. Turnul lui fu confiscat, căpitanii împrăștiați, familia sărăcită. Sunt voci care spun că în acea noapte când Takumi  no Kami își lua viațacei  47 de căpitani ai săi puneau la cale răzbunarea necuviinciosului maestru de ceremonii. După un an de umilințe cei 47 de samurai au ajuns la castelul lui Koutsuke no Suke. Îl găsiră pe stăpânul cu cicatrice. Îl rugară să-și ia viața. Dar fură nevoiți să-l decapiteze.

Curtea Supremă își rostește sentința. Celor 47 de căpitani li se oferă privilegiul de a-și lua viața.

Toți acești infami au mai fost văzuți în alte cărți și în alte filme.

Așa spun cărțile.

ISTORIA UNIVERSALĂ A INFAMIEI de Jorje Luis Borges. Traducere din spaniolă de Irina Dogaru și Cristina Hăulică (Editura Polirom, 2012)

(pentru Cartea Zilei, Publika TV)

Gheorghe Erizanu