În colecția Cartier istoric a apărut cartea lui Traian Sandu (în traducerea Simonei Modreanu) Istoria Gărzii de Fier. Un fascism românesc.

Istoria Gărzii de Fier are o bibliografie imensă. Mai ales după 1989.

De ce încă o carte?

1. Pentru că cea mai bună carte a apărut în 1986. În germană. Dar Armin Heinen, autorul, nu a avut acces la arhivele românești, blocate de regimul Ceaușescu. Ediția română a apărut în 1999 la Editura Humanitas: Legiunea „Arhanghelul Mihai”. Mișcare socială și organizație politică. O contribuție la problema fascismului internațional.

2. Pentru că depășește imaginea din timpul Războiului Rece, cea a unui totalitarism „impus de un stat omnipotent și indiferent, pentru a se încărca cu o valoare populistă pozitivă”.

3. Pentru că nu e o carte în care fascismul e privit doar ca un element anticomunist și ca un terorist al marelui capital, după teoriile marxiste.

4. Pentru că nu e o carte în care fascismul e privit doar ca o „paranteză delirantă în istoria europeană”, după liberali.

5. Pentru că privește fascismul, inclusiv cel românesc, ca o „revoluție globală, ideologic articulată, mobilizând masele prin practici de religie politică și promițând o naștere a nației”.

6. Pentru că guvernanții noștri de azi, carismatici sau fără carismă, așa cum ne conduc, ar trebui să știe, că undeva, într-un târg sau într-un sat periferic, dintr-un  profesor de germană, venit din Bucovina, Iohan Ziezlinski, și o mamă bavareză, Eliza Brauner, poate să apară un Corneliu Zelea Codreanu, căpitanul. Și el poate fi român, polonez sau maghiar. Și poate lua puterea în mod democratic.

Gheorghe Erizanu