Integrarea istoriei naționale și universale sunt semnele maturității unei națiuni. Komuniștii au fost farisei când au spus că vreau istorie integrată. A fost un imbold  al omului primitiv. Am un vânat: românii. Trebuie să-l ucid. Atât.

Unicul manual de Istorie integrată, numit Istorie, parcă, scris de Ojog & Șarov, nu știu dacă a ajuns pe băncile elevilor. Istoria românilor era prea pozitivă, prea mult descrisă, conform concepției komuniste de atunci.

În rest sunt discuții. Eu îi înțeleg pe directorii de opinie. Filat trebuie linșat. Măcar verbal. Îi înțeleg pe bloggerii maximaliști și tineri.  Îl înțeleg pe Șelin, care se întreabă în ce bază legală (adică, concurs, curriculum) au fost reeditate fără concurs manuale de Istorie a românilor și universale pentru acest an. Îi înțeleg pe istorici. Ei sunt autorii acelor manuale.

Dar, se poate un pic, să ieșim de sub umbra calului lui Ștefan cel Mare și Sfânt?

O istorie. Pe când Ștefan cel Mare încă nu era Sfânt, pe lumea asta erau multe țări în afara Țării de Jos și Țării de Sus. Erau ghiaurii. Erau leșii. Erau tătarii. Era Țara Românească. Erau ungurii. Și era Ștefan cel Mare. Mic de stat și iute la mânie. Deoarece avea lefegii puțini și-a făcut o oaste de țară. Răzeșii erau chemați la oaste. Târgoveții se strângeau în cetele lor. Și boierii aveau cetele lor.  Ei formau oastea mare a lui Ștefan. Se forma la solicitarea domnitorului.  Moldova era apărată de cetăți. Vămile aduceau venituri în visteria statului. Prin Moldova trecea drumul comercial de la Marea Neagră până spre Lemberg.

Papa Sixtus al IV-lea l-a numit „Atletul lui Hristos”.

Moldova exporta în Polonia câte 20 000 de bovine. Cu circa 12 taleri de animal. Se dădeau 2 taleri pentru un galben. La ghiauri bovinele erau cu mult mai ieftine. Și nu se merita exportul. Datorită cererii de bovine din partea leșilor, care probabil o reexportau prusacilor, au apărut, mai ales în partea de nord a Răutului, braniștile.

Pe atunci Suceava avea vreo 8000 de locuitori, Târgoviște – 7000.  Ieșii aveau  vreo  2000 de locuitori. Iar Bucureștii – 3000.

Pe timpul lui Ștefan cel Mare era și Daniil Sihastru, marele învățat al neamului. Era și calul lui Ștefan cel Mare. Era și Oltea, mama lui Ștefan cel Mare. Erau și cele 44 de biserici și mănăstiri din piatră. Primele din piatră. Până la Ștefan cel Mare moldovenii trăiau vremelnic. Și lăcașurile sfinte erau făcute din materiale vremelnice. Din lemn.

Ceea ce l-a făcut pe Kogălniceanu să spună: „românul îi atribuie tot ce-i pare curios, mare, vitejesc şi chiar neînţeles. Orice cetate, orice zid, orice val, orice şanţ, întreabă-l cine l-a făcut, el îţi va răspunde: Ştefan cel Mare. Orice pod, orice biserică, orice fântână, orice curte sau palat vechi, el le va raporta eroului său. Orice bunătate, orice aşezământ ale căruia rămăşiţe mai tărăgănează până astăzi, orice legiuire omenească, orice puneri la cale înţelepte, Ştefan-vodă le-a urzit. În sfârşit, acest domn pentru moldoveni rezumă toate isprăvile şi instituţiile făcute în cinci veacuri…”

Ștefan cel Mare este tot. Moldova de ieri. Moldova de azi. România de ieri. România de azi. El este Istoria românilor.

Tot istorie. Pe când Ștefan cel Mare avea 20 de ani, încă nu era Sfânt și mai avea să aștepte patru ani până a deveni voievod,  la 29 mai 1453, Constantinopolul a căzut în mâna otomanilor. Și se va numi Istanbul. Bizanțul a încetat să existe.

1454. Gutenberg tipărește Biblia de la Mainz.

14 aprilie 1457.  Ștefan cel Mare cere în Câmpia Libertății de la Suceava să fie recunoscut domn legiut al Moldovei.

În 1461 rege al Franței devine Ludovic al XI-lea, zis și Ludovic cel Aprig. În Moldova deja de 4 ani domnitor era Ștefan al III-lea, zis și Ștefan cel Mare și Sfânt. Ludovic a extins dominația regală până la Pirinei, Alpi și la munții Jura. A sprijinit comerțul, industria, a instituit serviciile poștale regulate, a numit oameni competenți pentru ședințele sfatului național, a dat o nouă constituție și a fost foarte chibzuit în cheltuielile cu banii de stat.

În Anglia are loc războiul rozelor (1455 – 1485). Familia Lancaster cu trandafir roșu, ca simbol, se luptă cu familia de York cu trandafir alb pentru coroană. Se încheie cu încoronarea ultimului Lancaster, Henric Tudor.

În 1461 este eliberat din închisoarea episcopului de Orleans Francois Villon, care nu are nimic cu Louis Vuitton. Vagabondul de Villon a fost precursorul liricii (poeziei) moderne.

În 1462 Ivan al III-lea devine principe al Moscovei. Ulterior se autodenumește țar. Iar lumea îi va spune Ivan cel Groaznic.

Peste 5 ani, la 1467,  oastea lui Ștefan avea să-l înfrângă pe Matei Corvinul la Baia.

Din  1469 Lorenzo de Medici are mandat de conducător al Florenței. Și o aduce  la apogeul măreției sale.

În 1469 Isabela de Castilia se căsătorește cu Ferdinand de Aragon. Avea să fie cel mai viril cuplu al momentului. Virilitatea sexuală regală a dat și virilitatea politică a Spaniei. Inițial, Isabela a reușit să-l finteze pe „neputinciosul” Henric, fratele ei vitreg, care o vroia de soție.

Peste un an, în „marțea brânzei”, Ștefan cel Mare arde orașul Brăilei, începând ostilitățile împotriva lui Radu cel Frumos. În 1473 Ștefan avea să cucerească cetatea Dâmboviței din București și să-l înscăuneze în Țara Românească pe Laiotă Basarab. Peste doi ani turcii trimit o armată de 120 000 ca să-l supună pe domnitorul Moldovei.  La 10 ianuarie 1475 moldovenii obțin victoria de la Podul Înalt de lângă Vaslui. Turcii revin la un an. La 26 iulie 1476 moldovenii sunt înfrânți la Războieni.

În 1479 turcii cuceresc Shkodra. Astfel Albania devine provincie turcească.

În 1480 armatele ruse și tătare stau luni în șir una în fața alteia pe Urga. Niciuna nu se decide să atace. Tătarii din Crimeea atacă armata tătară a hanului Ahmed și acesta decide să se retragă. Cu așteptarea de la Urga începe recucerirea libertății ruse.

În 1486 Botticelli termină de pictat „Nașterea lui Venus”.

În 1487 în Castilia este introdusă Inchiziția. Cu marele inchizitor Tomas de Torquemada. Au loc condamnări în masă la moartea pe rug. Au de suferit în special evreii, care s-au bucurat de toleranță sub stăpânirea arabă.

În 1487 portughezii ajung la Capul Bunei Speranțe.

1489. Veneția preia Ciprul, ultima stăpânire creștină din timpul Cruciadelor.

În ianuarie 1492 spaniolii cuceresc Granada, ultimul bastion maur.

3 august 1492, după două zile de la exodul evreilor din Spania, genovezul Columb, mandatat de Isabela, pornește spre Indii. Într-o zi de vineri, 12 octombrie a aceluiași an, avea să vadă pământul pe care azi lumea îl numește America.

La 2 iulie 1494, la Tordesillas, după medierea papei, este semnat acordul dintre portughezi și spanioli. La vest de linia nord-sud (46 grade Vest) tot pământul descoperit revenea Spaniei.  Iar ce era la est intra în posesia Portugaliei. Lumea încă nu știa că Indiile lui Columb sunt, de fapt, America.

În 1497 Ștefan cel Mare nimicește oastea poloneză a lui Ioan Albert în Codrii Cosminului.

În 1499 Confederația Elvețiană se rupe de Imperiul Romano-German în urma războiului șvab.

1504. Moare Isabela, regina Castiliei. Michelangelo realizează „David”, iar Leonardo lucra la „Mona Lisa”. La 2 iulie, bolnav de gută și cu un picior amputat, moare Ștefan cel Mare.

Peste un an Martin Luther avea să intre în mănăstire. Tot peste un an murea și Ivan cel Groaznic.

Cam așa arăta istoria.  Pe timpul lui Ștefan cel Mare.

Erau 44 de biserici de piatră. În Moldova. Era Botticelli, Michelangelo, Leonardo, Villon. În lume.

Era exodul evreilor din Spania. Și masacrul leșilor în Pădurea Cosminului.

Era Columb, Medici, Gutenberg, Ludovic cel Aprig, Isabela, Vasco da Gama, Luther și Daniil Sihastru.

Portughezii și spaniolii împărțeau lumea. Moldovenii își retrăgeau pânzarele în albia râurilor din Marea Neagră.

Nicio țară nu poate dobândi un alt trecut. Dar am putea să privim, cel puțin, din când în când, în jurul nostru. Nu avem nevoie de vize pentru asta. De războaie, de cai, de steaguri. Doar să avem curajul să nu trișăm. Să încercăm să nu trișăm. Doar atât.

Gheorghe Erizanu