Președintele Timofte (nu știu dacă se scrie cu „e” sau cu „i”, ceea ce înseamnă că e un bun  președinte al unei republici parlamentare, pentru mine) a primit-o pe divă. Andreea Marin. Revista Punkt l-a primit pe Dan Pejovschi. Un brand.

Ambii au venit cu un avion care a făcut ocolul Republicii Moldova de opt ori. Cu ceva timp înainte decolase primul Boeing marfar de pe aeroportul din Chișinău. Și a distrus pista. Brandul Perjovschi și diva Marin au așteptat până a fost reparată pista. În aer.

În tot acest timp, am citit corectura la Povara bunătății noastre și Ultima lună de toamnă. Vor apărea în Cartier  Clasic. Redactorul Dorin Onofrei, dispărut subit în vacanță, a făcut o muncă bună. Trebuia cineva să facă și munca rea. Așa că am făcut-o eu.  Am descoperit o acuratețe editorială de invidiat a operelor lui Druță, apărute până în anii 80. Am frunzărit Fenomenul artistic Ion Druță, seria Academica, editat de AȘM cu o tipografie. Am văzut ghionturile lui Mihai Dolgan date lui Mihai Cimpoi. Într-o carte despre Druță. Am văzut fotografiile lor la un Curriculum Vitae Druță. Am constatat că sunt domni frumoși. Și m-am încurcat și mai tare în edițiile dilogiei „Povara bunătății noastre” (mi s-a dus cursivul la scăldat). La o ediție sunt dați doi-trei ani aiurea. Așa că am umblat pe viu. Probabil, mi-a scăpat ceva. Apelez la înțelepciune cititorilor care au ajuns până aici. Corectați-mă. Sugerați-mi.

„Cartea întâi „Balade din câmpie” a apărut într-o primă ediție în 1963 la Editura Cartea Moldovenească. Prima ediție a nuvelei „Ultima lună de toamnă” a apărut în 1963 la Editura Cartea Moldovenească. Cartea a doua „Povara bunătății noastre” a apărut la Editura Cartea Moldovenească în 1968.

Ediția a II-a: Editura Cartea Moldovenească, 1970;

Ediția a III-a: Editura Literatura Artisitică, 198… (cele patru volume de Scrieri cu chirilice);

Ediția a IV-a: Editura Literatura Artistică, 1990;

Ediția a V-a: Editura Minerva, colecția Biblioteca pentru Toți,1992;

Ediția a VI-a: Editura Cartea Moldovei, 2009.”

Pentru ediția a VII-a avem trei citate. Încap doar două. Încă nu știm care:

„Ion Druţă este un scriitor din spiţa clasicilor români Creangă, Sadoveanu, Coşbuc, Caragiale, în chip anume un scriitor „popular”, în accepţia largă, povestitor înnăscut şi un mare „savant” cunoscător al limbii române, de la izvoarele ei cele mai pure. Printre contemporanii de generaţie, el poate sta alături de Marin Preda, Eugen Barbu, Fănuş Neagu sau Nicolae Velea, cu specificarea că, între moldovenii de azi, el este cel mai mare.”

Ion Rotaru

„Aveam în faţa mea un talent nativ, foarte apropiat de izvoarele inspiraţiei sale: Moldova, pămîntul natal, etica tradiţională ţărănească, o anume religiozitate cosmică. Răspundea în fraze simple, gîndite, care exprimau convingeri profunde, într-o limbă moale nemaiauzită din copilărie. Nimic artificial, nimic simulat, nimic crispat. … Ni se comunica totuşi o experienţă umană esenţială, faţă de care toate „estetismele” şi „formalismele” din lume pălesc.”

Adrian Marino

Povara bunătății noastre (redactat în anii 1962 – 1964 și revizuit în 1984 și 1990) e, fără îndoială, după părerea mea, marele roman basarabean venind din Basarabia (numită în carte Moldova) și reprezentând Basarabia într-o narațiune simbolică, de dimensiuni epopeice, Basarabia cu toată istoria ei, dramele, transformările și sfîșierile interioare.  El oferă o vastă panoramă asupra timpurilor, asupra vârstelor și devenirilor unui spațiu al cîmpiei, peste care se abat necruțătoare încercările destinului.

Ion Simuț

Probabil, ediția a VII-a va arăta așa:

Sau altfel. Nu știu.

E cert că pe bătrânul Bulgăre îl găsiți în ediția din 1970 la pagina 307. E cert că „Povara bunătății noastre” este excelentă. E cert că textul diferă de la o ediție la alta. Simuț greșește anii: Druță a scris cartea în perioada 1961 – 1967. A intervenit în text în 1984 și în 2005.

Volumul conține: „Iarna amintirilor”, prefață; „Balade din câmpie”, roman; „Ultima lună de toamnă”, nuvelă; „Povara bunătății noastre”, roman; „Păstori ai cuvintelor frumoase”, din povața lui Onache Cărăbuș; „Calea-Robilor”, postfață.

Între timp la București e multă căldură, e mult Ponta, e mult Antonescu, e puțin Băsescu.

Cei mulți vor fi puțini. Alături de „Moromeții” lui Preda, „Groapa” lui Barbu, pe raftul din stânga, la vedere, va sta și „Povara bunătății noastre” de Druță, ediția a VII-a. Într-o bibliotecă dintr-un apartament din Strada Polonă, sectorul 2.


Gheorghe Erizanu