Ce face intelighenția rusă? „Ca orice rus, am băut și am vorbit”. Despre Marquez, Mickey Rourke, Hemingway și Miller. Dacă este de stânga, atunci spune „capitalismul este un rahat”. Dacă ajunge în România, atunci Zahar Prilepin constată: „România nu încearcă să-ți placă, să te domine. Nu contează cine a venit la ea s-o viziteze, ea își vede de treabă. Se vede ți în arhitectură, sunt lucruri frumoase, dar nu sunt agresive. Oamenii sunt plăcuți, dar nu sunt agresivi, nu te cotropesc cu ospitalitatea lor.”

„Bucureștiul nu este un oraș superficial. Am fost în Ungaria, unde atmosfera dominantă e melancolia. Bucureștiul e și el melancolic, dar nu chiar așa. Ceaușescu a fost chiar un politician cu adevărat nebun. Avea idei! Clădirea aia (Casa Poporului – n.m.) e realizarea propriei lui nebunii. E ca Marquez. Nu e pentru ființe umane. În acelașii timp e atractivă. Ungurii au încercat să fie sociualiști, dar nu au reușit, sunt o țară mică, au probleme mici și dorințe mici. Ceauțescu e simbolul dorințelor uriașe.”

Intervievații lui Vasile Ernu, în mare parte, fac parte din intelighenția de stânga. Dar, alături de scriitorul Zahar Prilepin, editorul Alexandru Ivanov, politologul Boris Kagarlițki, grupul radical „Voina”, îl veți găsi și pe liberalul Artiom Troițki, criticul și istoricul rockului sovietic sau criticul literar Lev Danilkin, sau komunistul și imperialistul sovietic Aleksandr Prohanov.

Cine este intelighenția rusă azi? Ce citește? Ce face? Pe cât de tare se implică în politic ca să respecte termenul de intelighenție? Ce face Rusia azi? E o țară aproape necunoscută. Și obosită.

„Umorul, ironia, sarcasmul au devenit marginale. Rușii au obosit și să râdă, și să plângă”. Așa spune Zahar Prilepin.

Așa spun cărțile.

INTELIGHENȚIA RUSĂ AZI de Vasile Ernu (Editura Cartier, 2012)

(Pentru Cartea zilei, Publika TV)

Gheorghe Erizanu