Sâmbătă a fost prima ședință a Congresului Uniunilor de Creație (CUC). La Chișinău. Urmează încă două: la Cahul și la Bălți. Cu sloganul: „Un vot pentru cultură”.

Cum a fost? Așa cum va fi. Cultura cerșește. Sau unii oameni din cultură continuă să cerșească. Lipsa de valoare a culturii din perioada comunismului sovietic și din perioada comuniștilor oligarhi era suplimentată ideologic. Plusvaloarea, parcă așa spunea Marx, culturii era ideologică. Statul plătea diferența dintre valoare și ideologie. Discursurile pe care le-am auzit sâmbătă, cu unele excepții, vor revenirea la acea plată pentru ideologie. De această dată alta. Liberală. Națională.

Editorii, scriitorii vrem tiraje de 10 000 exemplare. Tirajul cultural fiind de 160 – 340 exemplare. 9660 exemplare constituie tirajul ideologic. Vrem revenirea la „Luminițe”, librării în fiecare sat. Economic ele nu pot funcționa. Nu rezistă o librărie care vinde 30 de cărți pe lună. Vrem case de cultură construite în stil imperialist în satele noastre, uitând că întreținerea unui edificiu atât de mare înghite tot bugetul local. Vrem cărți de cinci lei. Uitând că prețul unei cărți este format din costuri editoriale, poligrafice, drepturi de autor, costuri de difuzare, costuri de raft, costuri de promovare. Și fiecare lanț va trebui să includă și un beneficiu. Vrem să umblăm în cap și cu nimbul lui Eminescu. Și cu nimbul Andreei Marin. Și cu giulgiul lui Hristos pe spate. Vrem o cultură unde ideologicul primează. Ne place să cerșim.

Gheorghe Erizanu