”Nașul” le știe pe toate. Filmul ”Nașul”. Am înțeles de ce politicienii se duc la înmormântările oamenilor de cultură și nu la evenimentele culturale. Vezi ”Nașul”. Mafioții apar împreună doar la înmormântări. Nu-i vezi la spectacole, la lansări de carte sau la seri culturale. Cei cu soții mai răsărite apar periodic poate la balet. Politicienii au același comportament. Primul apare Don Corleone. Apoi mâna dreaptă. Apoi mâna stângă. Apoi tipul care va fi jertfit. Mai la coadă e rândul bufonului. Care de obicei se bagă în fotografiile de grup lângă Don Corleone. Doar în fotografii. Sunt triști. Sunt demni. Au flori împerecheate. Costume negre. Cămăși albe. Ținută impecabilă. Și o senzație de haită. Din altă specie. Privesc moartea de sus. Ei hienele și noi suricatele. Ei știu. Este un Dumnezeu al hienelor. Și un Răstignit pentru suricate.
DA!
Pentru contextul la care s-ar putea sa te referi, mai exacta ar fi comparatia cu “Brigada”. Cu deosebirea ca aia din “Brigada” sint tineri si, zice-se, vor binele proletariatului. E de discutat.
Ai facut o fixatie pentru “brigada”, Igor?! Nimic nu se poate compara cu “The Greatfather”. Orice comparatie, e din alt film:)))
Acum am terminat de privit “Naşul”. Pentru prima dată. Senzaţii stranii şi totodată foarte cunoscute.
@Eugen: Are Puzzo, autorul romanului, o părere despre editori. Ăștia nu pot vinde nicio cutie de caviar la prețul de 10 cenți. Dar mite cărți. Și sunt de acord. Dar dacă revenim la filme, în aceeași linie, recomand Casino.