Ziua de 1 aprilie ar putea fi declarată, în România, Ziua comemorării tuturor românilor masacraţi, deportaţi, torturaţi şi condamnaţi la moarte prin înfometare de regimul totalitar sovietic de ocupaţie. O iniţiativă în acest sens a fost făcută, în Parlamentul României, de către deputatul Tudor Panţâru.

Potrivit deputatului basarabean, moartea preşedintelui Poloniei, Lech Kaczynski, împreună cu cea a vârfurilor politico-militare ale ţării sale, în catastrofa de la Smolensk, produsă pe 10 aprilie, a readus în discuţiile publice deja cunoscutul masacru de la Katyn. Despre Katyn s-a vorbit mai mult decât despre cei care se aflau în avionul prăbuşit. Preşedintele Kaczynski a murit pentru că a vrut să dea comemorării masacrului importanţa pe care considera el că o merită evenimentul.

„Dar tot în aprilie, în anul 1941, 3000 de români bucovineni au fost seceraţi de mitralierele bolşevicilor în localitatea Fântâna-Albă din nordul Bucovinei. Din iunie 1940 până în martie 1953, au fost deportaţi în Siberia sute de mii de români basarabeni, iar destinele altor câteva milioane, rămase sub ocupaţie, au fost distruse prin metode inumane. Documentele istorice ne dezvăluie că 300 de mii de oameni au decedat în urma foametei organizate în Basarabia în 1947”, a spus Pantâru, reamintind şi Rezoluţia din 28 aprilie 2010 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, care califică foametea organizată de regimul stalinist, ca fiind o crimă împotriva umanităţii.

Pantâru a precizat că este greu să ştergi din memorie masacrarea românilor bucovineni de la Fântâna-Albă, foametea din ’47, martiriul basarabenilor deportaţi în gulaguri şi cei torturaţi în beciurile NKVD-iştilor. Acesta a amintit şi despre românii basarabeni, care au fost aruncaţi de vii în gropile de var. „Pentru aceste crime încă nu şi-a cerut nimeni iertare!”, a punctat deputatul.

Spre ruşinea clasei politice româneşti, calvarul bucovinenilor şi basarabenilor rămâne necunoscut pentru societatea românească. Dacă în cazul Poloniei admirăm efortul întregii naţiuni întru menţinerea vie în memorie a tragicului destin polonez, noi privim neputincioşi la cazierele judiciare solicitate de către Autoritatea pentru Cetăţenie, ca un impediment, în derizoriu, în calea basarabenilor şi bucovinenilor care vor să-şi redobândească cetăţenia română pierdută. În Polonia – lacrimi, salve de tun în memoria celor masacraţi la Katyn, dar în România – funcţionari operând dosarele urmaşilor celor lipsiţi de cetăţenia română peste noapte şi masacraţi de bolşevici în Basarabia, Bucovina şi Siberia cu maximă duritate şi exigenţă administrativă ori, pe alocuri, cu o nepăsare birocratică inumană, se arată în iniţiativa legislativă.

„Nu este doar o chestiune de nuanţă, deşi nuanţa uneori spune totul! O ţară care îşi desconsideră trecutul nu are viitor! Un popor care îşi neglijează fraţii nu poate pretinde respectul altor popoare! Vă reamintesc faptul că România a pierdut întâietatea sprijinului acordat Republicii Moldova în drumul său spre Uniunea Europeană, aceasta revenindu-i Poloniei”, a conchis Tudor Panţâru.

Gheorghe Erizanu